Duel poetic: Da-mi, Doamne! si Poem soptit

Duel poetic: Dă-mi, Doamne! şi Poem şoptit

Dă-mi, Doamne!

Georgiana Călinescu

M-ai pedepsit, Doamne,
că Ți-am cerut…
că Te-am rugat…
că am vrut…!
Ți-ai luat ochii de la mine…
m-ai alungat din privire….
Ți-am spus rugăciune de seară,
de zi și de noapte Ți-am spus,
și Tu tot m-ai prins într-o gheară
ce mi-a stors viața și m-a răpus…

Dă-mi, Doamne, pasul ușor
ca să zbor !
Dă-mi, Doamne, mersul duios,
să nu calc pe vise, pe flori !
Dă-mi, Doamne, versul fierbinte
și dor de cuvinte
să-mi dai, nemilos,
dar să nu mă omori…!

Gândurile mele, cu mine, le ai…
și lacrimile mele le știi…
de-o viață pentru mine le ții !
Dar nu Te mai saturi de ele,
de toate durerile mele,
din toate cămările inimii…!
Cu toate puterile Tale,
Dă-mi, Doamne, doi ochi arămii….!

 

POEM ȘOPTIT

Maria Savu (Săvulescu)-Maya alma

Aceste versuri nu le scrie mâna mea
Nici mintea n-a cerut ceva să spună
Acest poem mi-a fost șoptit cu dragostea
Celui ce-n inimă multe dureri adună

Acest poem nu-mi aparține, e al lui
Al celui ce îmi poartă dragostea eternă
Cuprinsă-i între cer și poarta sărutului
Ca steagu-i pe catarg el flutură în bernă

Nu îmi ajunge-o viață să scriu pe îndelete
Îmi trebuie eternitatea și poate nici atunci
Cum aș putea să cred c-oceanului îi-e sete
Cerșesc apă să fiu, să nu poți să m-arunci

Ce-o să mă fac cu tine, tu defăimezi
Olimpul
Și îl închizi în pumni ca pe un fluture tomnatic
Scoate din inimă rugul de mur cu ghimpul
Și altoiește-i dor într-un măceș sălbatic.

Părerea voastră?