Duel poetic: Gică & Întrebări
Duel poetic: Gică & Întrebări
GICĂ de EMILIA DRAGOMIR
Gică este-un băiețel
Nici înalt, nici mărunțel,
Nici urât, dar nici frumos-
E mai mult un mânz focos.
De vrei să-l găsești în casă,
Desenând frumos la masă,
Îl găsești în șifonier,
Căutând un șoricel.
Bineînțeles că nu-i
Șoricelul dumnealui.
Dar acum, în garderob,
Totul este făcut zob!
În grădină de îl chemi,
Să adune buruieni,
Cât ai spune-abracadabra
Gică-a și-ncheiat el treaba.
Îns-auzi din depărtare
Tânguita lui chemare
Și te-ntrebi înfrigurat:
Oare, ce i s-a-ntâmplat?!?
Gicuță stă atârnat
De o creangă în copac!
Și planează-ncetișor
Ca o libelulă-n zbor.
Să nu credeți niciun pic
Că de-atunci s-a potolit…
(Eu am vrut să spun mereu:
Gică-i băiețelul meu!)
Nu știu ce să mă mai fac,
Zilnic am dureri de cap.
Când vreau să îl dojenesc,
Ochii lui mari mă privesc
Cu sfială și uimire
Și cu lacrimi de iubire.
Gică, Gică, băiețaș,
Mânzul meu cel nărăvaș!
ÎNTREBĂRI de MIHAELA HURĂ
Pe o margine de zare,
un copil cu ochi de soare
ar vrea viața s-o cunoască
și mai repede să crească.
– Norule, de unde vii
aducând ploaia-n câmpii,
făcând iarba să-nverzească,
grădina să înflorească,
ramurile să se-ncline
și oamenii să suspine?
Și tu, vântule, ce faci
când te plimbi printre copaci,
mângâind frunza din vii
și pletele de copii,
smulgând din cer stelele,
din grădină – florile
și din om – suspinele?
Fulgule pufos de nea,
unde este casa ta?
Ni-l aduci pe Moș Crăciun
și colinde în Ajun,
îmbraci curtea cu ghețuș
și ne scoți la derdeluș,
risipești pe câmpuri stele
și în oameni – doruri grele.
Dragă Soare, vreau să știu
de ce ești așa gălbiu,
unde-ți este rădăcina
și de unde-ți iei lumina?
Unde-alungi din ceruri Luna,
de ce strălucești întruna,
cum faci pomii să rodească
și pe oameni să iubească?
– Copil drag – șoptește mama –
de ce vrei să-ți dai tu seama
de pe-acum ce este viața?
Stai și-așteaptă dimineața,
umple-ți ochii de lumină,
cheamă zânele să-ți vină.
Lasă întrebările
și visează-ți visele.
Ce părere aveţi? Verdict?
Arci, ce poezii frumoase! Ce frumos mi-am început eu ziua, datorită ție și a poemelor pe care le-am citit aici! Ce altceva pot să mau adaug?! Gică îmi amintește de mine când eram copil, iar poezia Mihaelei te transpune și ea în aceeași perioadă minunată.
Notă maximă pentru amândouă!
Felicitări!
Ma bucur ca te-am inveselit.Si mie imi plac ambele poezii.
Doua doamne pe care le îndrăgesc tare. Frumoase ambele poezii
Ai dreptate Vero!E o placere sa le citesti !
Mulțumesc din tot sufletul, Arci, pentru postare! Și mulțumesc frumos, frumos, Rodica și Vero, pentru vorbele așa de frumoase! Felicitări doamnei Emilia Dragomir! 🙂
Doua poeme minunate de la doua doamne minunate!Nu pot sa aleg intre aceste doua !!!le indragesc pe autoare maxim!
Greu de ales 😀 Felicitări amândurora!