Duel poetic: Gică & Întrebări

GICĂ de EMILIA DRAGOMIR

 

Gică este-un băiețel

Nici înalt, nici mărunțel,

Nici urât, dar nici frumos-

E mai mult un mânz focos.

De vrei să-l găsești în casă,

Desenând frumos la masă,

Îl găsești în șifonier,

Căutând un șoricel.

Bineînțeles că nu-i

Șoricelul dumnealui.

Dar acum, în garderob,

Totul este făcut zob!

În grădină de îl chemi,

Să adune buruieni,

Cât ai spune-abracadabra

Gică-a și-ncheiat el treaba.

Îns-auzi din depărtare

Tânguita lui chemare

Și te-ntrebi înfrigurat:

Oare, ce i s-a-ntâmplat?!?

Gicuță stă atârnat

De o creangă în copac!

Și planează-ncetișor

Ca o libelulă-n zbor.

Să nu credeți niciun pic

Că de-atunci s-a potolit…

(Eu am vrut să spun mereu:

Gică-i băiețelul meu!)

Nu știu ce să mă mai fac,

Zilnic am dureri de cap.

Când vreau să îl dojenesc,

Ochii lui mari mă privesc

Cu sfială și uimire

Și cu lacrimi de iubire.

Gică, Gică, băiețaș,

Mânzul meu cel nărăvaș!

ÎNTREBĂRI de MIHAELA HURĂ

 

Pe o margine de zare,

un copil cu ochi de soare

ar vrea viața s-o cunoască

și mai repede să crească.

– Norule, de unde vii

aducând ploaia-n câmpii,

făcând iarba să-nverzească,

grădina să înflorească,

ramurile să se-ncline

și oamenii să suspine?

Și tu, vântule, ce faci

când te plimbi printre copaci,

mângâind frunza din vii

și pletele de copii,

smulgând din cer stelele,

din grădină – florile

și din om – suspinele?

Fulgule pufos de nea,

unde este casa ta?

Ni-l aduci pe Moș Crăciun

și colinde în Ajun,

îmbraci curtea cu ghețuș

și ne scoți la derdeluș,

risipești pe câmpuri stele

și în oameni – doruri grele.

Dragă Soare, vreau să știu

de ce ești așa gălbiu,

unde-ți este rădăcina

și de unde-ți iei lumina?

Unde-alungi din ceruri Luna,

de ce strălucești întruna,

cum faci pomii să rodească

și pe oameni să iubească?

– Copil drag – șoptește mama –

de ce vrei să-ți dai tu seama

de pe-acum ce este viața?

Stai și-așteaptă dimineața,

umple-ți ochii de lumină,

cheamă zânele să-ți vină.

Lasă întrebările

și visează-ți visele.

Ce părere aveţi? Verdict?

 

7 COMMENTS

  1. Arci, ce poezii frumoase! Ce frumos mi-am început eu ziua, datorită ție și a poemelor pe care le-am citit aici! Ce altceva pot să mau adaug?! Gică îmi amintește de mine când eram copil, iar poezia Mihaelei te transpune și ea în aceeași perioadă minunată.
    Notă maximă pentru amândouă!
    Felicitări!

  2. Mulțumesc din tot sufletul, Arci, pentru postare! Și mulțumesc frumos, frumos, Rodica și Vero, pentru vorbele așa de frumoase! Felicitări doamnei Emilia Dragomir! 🙂

  3. Doua poeme minunate de la doua doamne minunate!Nu pot sa aleg intre aceste doua !!!le indragesc pe autoare maxim!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.