Dulcele sarut al Daliei de James Ellroy-un roman si mai multe surprize

Dulcele sărut al Daliei, de James Ellroy- un roman și mai multe surprize

 Editura Polirom, 2008

Număr de pagini: 453

    James Ellroy este unul dintre prozatorii americani care și-au cucerit o popularitate destul de promptă, cultivând un stil narativ numit de critica literară „telegrafic”, foarte alert, fără divagații și fără fandoseli. Uciderea mamei sale, atunci când el avea zece ani, l-a urmărit, probabil, inclusiv în literatura pe care a scris-o, constând mai ales în romane cu filon mai mult sau mai puțin polițist. Cele mai cunoscute și apreciate sunt romanele circumscrise unui așa-numit „L.A. Quartet”–„The Black Dahlia”(în traducere – „Dulcele sărut al Daliei”), „The Big Nowhere”, „L.A. Confidential” și „White Jazz”. Dintre ecranizările cărților sale, filmul L.A. Confidential, cu Kim Basinger, Russell Crowe și Kevin Spacey este câștigătorul unor foarte importante premii. Romanul de față a fost și el ecranizat, în 2006, în regia lui Brian de Palma, cu Josh Hartnett, Scarlett Johansson și Aaron Eckhart în rolurile principale.

   Mărturisesc că am început cartea cu mari prejudecăți. În primul rând, citarea pe prima copertă a aprecierii făcute de publicația People – „O capodoperă”, mi-a stârnit suspiciuni, după principiul „la pomul lăudat…”. Pe de altă parte, titlul m-a făcut să bănuiesc un love story în stil americano-siropos, gen după care nu mă dau în vânt. Iar înaintând în lectură, am fost nevoită să recunosc că m-am înșelat de multe ori și în multe feluri. De aceea, romanul mi-a fost o surpriză. Și, ca să nu parcurgeți același traseu, vă întind o mână de ajutor, încercând să nu vă văduvesc de plăcerea curiozității.

   Așadar: firul roșu al romanului este (de fapt, mie mi s-a părut că doar pare să fie) povestea unei crime abominabile și a investigării ei oficiale și, mai ales, neoficiale. Ca cititor curios și dornic să „citească” și blancurile dintre rânduri, nu povestea polițistă mi s-a părut interesantă, cu toate că aduce niște elemente de mare surpriză și atât de oribile, încât, sincer, m-aș fi lipsit de ele cu bucurie. Ceea ce m-a atras cu adevărat este componenta socială și psihologică a cărții. Parcursul narativ în stil polițist e proiectat pe un fundal social extrem de generos și de interesant.

   Cu ajutorul protagonistului narator, Bucky (Dwight) Bleichert, fost boxer, devenit polițist în LAPD printr-un compromis  de care îi este rușine, cititorului i se oferă imaginea unui Los Angeles imediat postbelic, acțiunea acoperind perioada 1946-1949. Un oraș în reconstrucție, dominat de prejudecăți rasiale și homofobe. O lume văzută prin ochii polițistului, populată de o faună cât se poate de pestriță: drogați și traficanți, prostituate și proxeneți, psihopați, violatori, pungași și criminali, oameni ai străzii, dar și bogați cu un trecut și un prezent foarte în afara legii și a oricărui tip de morală.

  Peste toate acestea, tronează „apărătorii” legii și ai siguranței publice. Mecanismele aparatului polițienesc al locului și al epocii sunt demontate piesă cu piesă, dând la iveală cruzimea patologică a unora dintre polițiști, frustrările și ciudățeniile sexuale ale altora, corupția, pacturile cu infractorii, violența. Relevant este un episod în care, sub pretextul aducerii la ordine a unor grupări de mexicani, polițiștii și cei din Marina Militară dezlănțuie un asemenea măcel colectiv, încât eroul se întreabă sincer care sunt adevărații infractori.

   Dar aspectul cu cele mai grave conotații și consecințe mi s-a părut subordonarea față de factorul politic a unui aparat de apărare a legii (vă sună cumva cunoscut?). Crima oribilă e transformată în rampă de lansare a unor indivizi și în modalitate de manipulare a opiniei publice. Un violator periculos al mai multor tinere de culoare nu mai reprezintă o prioritate în fața uciderii unei tinere albe, căreia presa, de asemenea controlată politic, nu-i divulgă viața mai mult decât promiscuă. Întreg efectivul LAPD e mobilizat în derularea anchetei, pentru a se justifica, în fața opiniei publice, recenta mărire a bugetului alocat Poliției.

   Există, firește, și latura erotică și sentimentală, în absența căreia niciun roman american nu poate fi considerat măcar rezonabil. Ne trezim în fața unui triunghi amoros cât se poate de ciudat. Iubitul „oficial”, Lee Blanchard, și el fost boxer și devenit prietenul cel mai bun al eroului, are o conviețuire castă (dacă puteți crede!) cu Kay, pe care o salvase din mâinile unui individ care o abuza. Kay se îndrăgostește de Bucky, care nu-și materializează sentimentele, din loialitate față de Lee. Dar Lee dispare (la propriu), cuplul Kay – Bucky devine realitate și se transformă într-o căsnicie nefericită din cauza obsesiei lui pentru fata ucisă bestial și, mai ales, din cauza legăturii lui amoroase cu Madeleine Sprague, o tânără foarte bogată și foarte depravată, care seamănă fizic cu fata omorâtă. Până la urmă, Bucky pleacă în căutarea lui Lee și îl găsește într-un context pe care, de dragul suspansului, nu vi-l dezvălui.

  De dragul aceluiași suspans, nu fac nicio referire la semnificația titlului. Și nici la deznodământ, care, deși aduce niște răsturnări de situații la care cu adevărat nu mă așteptasem, mi s-a părut partea slabă a poveștii. Părere subiectivă, evident.

  Cu alte cuvinte, romanul are câte ceva cam pentru orice fel de cititor și pentru preferințe foarte variate. Iar iubitorii genului thriller vor descoperi pasaje care pot satisface și cea mai aprigă sete de senzații tari. Una dintre calitățile care m-au atras cel mai mult este sinceritatea brutală cu care naratorul ridică marginea covorului și îi arată cititorului, chiar cu lupa uneori, fiecare particulă a gunoiului adunat acolo. Într-un real dominat de ipocrizie, această sinceritate, chiar dacă e adesea copleșitoare, mi se pare un semn de sănătate socială.