E usor sa ma ranesti de Tammara Webber-Editura Epica

E ușor să mă rănești de Tammara Webber-recenzie

Titlul original: Breakable
Editura Epica
Nr. pagini 377
Traducere: Cristina Buzoianu
An apariție: 2015

Seria Contours of the Heart: E ușor să te iubesc (Easy – 2012), E ușor să mă rănești (Breakable – 2014), Sweet – 2015

”Un roman intens, sfâșietor și fierbinte” – Colleen Hoover

Acțiunea cărții se desfășoară sub forma a două fire de narațiune, împletite unul cu celălalt. În timp ce firul Landon ne prezintă povestea acestuia din momentul tragediei morții mamei sale, firul Lucas reia în cea mai mare parte întâmplările din prima carte din serie, E ușor să te iubesc, privite din punctul lui de vedere, îmbogățite cu câteva elemente inedite, care ne ajută să înțelegem mai bine ceea ce știm deja din primul volum.
Odată ce te obișnuiești cu alternanța trecut-prezent, ești captivat de ambele fire de acțiune și aștepți cu nerăbdare să vezi ceea ce urmează în fiecare.

Pe Landon/Lucas l-am îndrăgit nespus în prima carte din serie. Combinația extraordinară dintre aparența de băiat rău, acoperit de tatuaje, cu piercing în buză, plin de mușchi, capabil să dovedească orice adversar în luptă, și mintea lui strălucită, autocontrolul desăvârșit, talentul de artist, pasiunea lui, sufletul lui sensibil, capabil de atâta iubire, tandrețe și bunătate, îl fac un personaj remarcabil, fascinant, pe care nu-l vei uita, cu siguranță.
Firul Landon ne ajută să înțelegem mai bine cum a ajuns astfel. Acțiunea începe la vârsta de treisprezece ani, cu el internat în spital, după moartea tragică a mamei lui, Rose. Așa cum știm deja din prima carte din serie, mama lui fusese victima unui psihopat care o violase, iar ulterior o omorâse, timp în care Landon, imobilizat și legat de pat, auzise totul, zbătându-se neputincios. Legăturile de care trăsese cu disperare încercând să se elibereze îi intraseră adânc în carne, lăsându-i cicatrice vizibile care nu aveau să se mai vindece vreodată. În afara acestora, mai era și rana din suflet, invizibilă pentru cei din jur, dar care sângera în permanență. Își amintea obsesiv, copleșit de vină, cuvintele tatălui său din acea zi fatidică, când a plecat de acasă: ”Tu ești bărbatul casei cât timp eu sunt plecat. Ai grijă de mama ta.”
Este răvăşitor sa vezi că odată cu moartea mamei, Landon nu doar a pierdut-o pe ea, ci întreaga lui viață a fost sfărâmată în bucăți. Tatăl lui, Ray, o iubise cu întreaga lui ființă, ea era centrul universului lui.
”Mama se plângea mereu că, de fapt, fuseseră picturile, nu farmecul, frumusețea sau îndrăzneala ei cele care îl făcuseră să se îndrăgostească de ea. El insistase întotdeauna că, în cele din urmă, fusese fără-ndoială, obrăznicia ei.
Dar eu știam adevărul. El se îndrăgostise de toate la un loc și, atunci când a murit, a fost ca și cum cineva ar fi stins soarele, iar el nu a mai avut în jurul cui să graviteze.”
Este trist să observi că, din momentul morții mamei, Ray se închisese în sine, prea copleșit de propria durere ca să mai realizeze drama în care se zbătea Landon. Deși cel mai bun prieten al său, Charles Heller și soția sa Cindy încearcă să îl convingă că băiatul a suferit o traumă psihică severă și are nevoie de consiliere psihologică, Ray respinge ideea, complet apatic. Orice activitate comună pe care o avea înainte cu fiul său, cum era de exemplu hocheiul, a încetat, ca și cum nu mai avea nici un rost din moment ce Rose nu mai asista la ea. Mai mult, după o lună, tatăl lui și-a dat demisia și s-a întors în golful unde bunicul lui Landon avea o barcă de pescuit, într-un oraș pe care îl urâse și din care încercase din răsputeri să scape. Bunicul i-a amenajat lui Landon o cameră într-o fostă cămară, în care nu încăpea decât un singur pat.

Înainte, viața lui Landon era idilică. Avea doi părinți care se iubeau nespus și îl înconjurau și pe el cu dragostea lor. Tatăl avea o slujbă prosperă, era doctor în economie, iar mama era artistă. Învăța la o școală exclusivistă, avea rezultate excelente, un grup de prieteni, iar o fată de care îi plăcea își arătase și ea interesul față de el. După, nimic nu a mai fost la fel. Viața lui a intrat în derivă. Îl simţi pierdut într-o lume necunoscută, fără o ancoră de care să se agaţe, fără o busolă care să-i arate drumul. Tatăl s-a închis complet în sine, indiferent la toate problemele lui. Bunicul, un om morocănos, i-a arătat în felul lui afecțiune, dar fără a avea din păcate sensibilitatea necesară pentru a înţelege drama prin care trecea adolescentul. Școala unde învăța acum era departe de standardele vechii școli. Directoarea l-a tratat cu ostilitate de la bun început, de parcă era un infractor în devenire. Colegii bogați l-au privit de sus, iar ceilalți nu îl acceptau în grupul lor.
O prietenie surprinzătoare se naște între el și Boyce Wynn, băiatul rău din liceu. Boyce provenea dintr-o familie dezorganizată, iar Landon începe să își piardă nopțile alături de el și gașca acestuia de prieteni. Fiind un orășel turistic, aceștia făceau bani din vânzarea de droguri. Încă o dată, tatăl lui dovedește multă indiferență, neobservând nimic din noile lui preocupări. Ray se refugiase în muncă, reușind să eficientizeze afacerea bunicului, venind cu noi idei de marketing. Organiza excursii cu barca pentru turiști, iar Landon îl ajuta, fără să pretindă vreun cost. Cu toate acestea, nu reușiseră să se apropie sau să comunice cu adevărat.
Boyce a remarcat cicatricele de pe încheieturile mâinii lui Landon, deși acesta încerca în permanență să le ascundă sub niște brățări și, fără a încerca să îl descoasă cu privire la ele, i-a dat ideea să le ascundă sub niște tatuaje. Îi face cunoștință cu Arianna, o tânără care îl înțelege imediat, întrucât și ea, cândva, a simțit nevoia să își facă tatuaje.

”- Unii dintre noi pot începe să vindece răul provocat de alții doar scăpând de situația respectivă, iar ceilalți au nevoie de mai mult. Tatuajele fac declarații care trebuie să fie făcute. Sau ascund lucruri care nu privesc pe nimeni. Cicatricele tale sunt semne de luptă, dar tu nu le vezi așa. Încă.”
”- Acest tatuaj îți va face pielea să fie din nou a ta. Poate, într-o zi, o să înțelegi că pielea nu ești tu. E doar cea care te găzduiește atât timp cât ești aici.”
Tatuajele l-au ajutat mult pe Landon să își dezvolte noua personalitate, el însuși creându-le pe hârtie, din ce în ce mai elaborate, fiecare dintre ele simbolizând ceva, ca mai apoi Arianna să i le transpună pe piele.
Asistăm în continuare la frământările lui Landon de a-și găsi propria identitate, aflăm despre prima lui dragoste care va fi și prima mare deziluzie. La șaptesprezece ani, soarta pare să îi dea o lovitură grea, când este arestat că l-a snopit în bătaie pe un băiat de bani gata, care voia să violeze o fată. Ironic, se gândește că a scăpat de atâtea ori când s-a aflat la limita legii, ca să o încurce tocmai când a făcut o faptă bună. Miraculos, primește însă o șansă neașteptată. Charles Heller, prietenul tatălui, vine și pune piciorul în prag. Îi reproșează lui Ray că a fost un tată iresponsabil și îi face o propunere lui Landon, precizându-i însă că nu este un cadou, ci o provocare. El îl va scăpa de pușcărie, dar Landon va trebui să se ducă la toate cursurile, să își îmbunătățească media, să își găsească un loc de muncă, să renunțe complet la droguri și să se înscrie la cursurile de taekwondo (arte marțiale), pe care el i le va plăti, pentru a învăța să se controleze. După terminarea liceului urma să aplice la facultate și să vină să locuiască cu Charles și familia lui, într-un apartament situat deasupra garajului. Landon s-a agățat cu amândouă mâinile de șansa nesperată oferită.
La cursurile de arte marțiale a deprins principiile ce aveau să îl călăuzească ulterior: ”curtoazie, integritate, perseverență, autocontrol, spirit neîmblânzit”.
La terminarea liceului, Landon face niște reflecții amare:
”Doisprezece dintre colegii mei absolvenți plănuiau să rămână aici, să-și găsească sau să-și mențină slujbele din pescuit, turism, vânzări sau droguri. Aveau să se căsătorească și să toarne copii, preferabil în ordinea asta, dar nu neapărat.
Progeniturile lor aveau să urmeze școli care, după treisprezece ani, aveau să-i îndrepte spre maturitate, înmânându-le o diplomă de doi lei. Peste zece ani sau poate numai peste cinci, unii dintre ei aveau să se întrebe pentru ce dracu’ merseseră la școală, pentru ce se chinuiseră cu algebra, sportul, literatura și formația. Aveau să-și dorească un răspuns, dar nu era nici unul.”
Cât de actual, inclusiv la noi!
Din fericire pentru Landon, el avea o șansă, pe care era hotărât să nu o risipească.

Trecând la firul Lucas, îl regăsim pe Landon peste câțiva ani, pe post de preparator la materia de economie predată de Charles Heller. Pentru a se detașa de fantomele trecutului, insistase ca toată lumea să i se adreseze cu Lucas, al doilea lui prenume.
La începutul noului an școlar o remarcă pe Jacqueline, de care se simte atras fără voia lui, și pe prietenul ei, Kennedy, un tânăr arogant de bani gata, pe care îl antipatizează imediat.
”N-am să mă las influențat niciodată de vreo odraslă care se dă în spectacol pe banii părinților; știu cât de rapid poate să dispară totul, mai ales când nimic nu a fost, vreodată, al tău. Acesta era un adevăr pe care îl învățasem pe pielea mea: dacă voiai ceva de la viață, trebuia să te bazezi doar pe tine însuți pentru a-l obține. Și pentru a-l păstra.”
Având un dezvoltat simț artistic, moștenit de la mama lui, în timpul orelor de economie, neavând nevoie să fie atent întrucât cunoștea la perfecție materia, îi face nenumărate portrete lui Jacqueline, simţindu-se fascinat de ea. După o perioadă, își dă seama că cei doi s-au certat, întrucât nu se mai afișau împreună, iar ea începuse să absenteze de la ore, fiind în pericol să pice cursul.
La o petrecere a Frăției, unde un prieten l-a rugat să se ducă în locul lui pentru a repara o instalație de aer condiționat, o întâlnește pe Jacqueline, care încerca să mascheze din greu cât era de nefericită, deoarece fostul ei prieten se afișa ostentativ cu noua lui cucerire. Pleacă singură de acolo, dar Lucas observă că unul dintre băieții de la petrecere s-a luat după ea. Neștiind intenția acestuia, îi urmărește în parcare, reușind să ajungă exact la timp pentru a o salva de la viol. Îl snopește în bătaie pe atacator dar, când vrea să cheme poliția, Jacqueline se opune categoric, fiindu-i teamă că nu o va crede nimeni și va fi acuzată că l-a provocat intenționat.
A doua zi, Jaqueline vine la școală și vorbește cu Charles Heller. Acesta acceptă să îi mai dea o șansă pentru a nu pierde cursul, cu condiția să elaboreze un proiect. Pentru îndrumare la realizarea acestuia, Charles îi spune să ia legătura cu Landon, preparatorul său.

Jaqueline ia legătura cu Landon pe mail, nerealizând că este unul și același cu Lucas, pe care îl întâlnește din ce în ce mai des și despre care crede că este student ca și ea.
Lucas nu se grăbește să îi risipească confuzia, temându-se că ea este speriată de el, fiind conștient că felul în care arată induce multă lume în eroare. În schimb, pe mail, poartă conversații elaborate, discutând diverse teme, constatând o neașteptată compatibilitate.
”Nu avea de unde să știe că eram la fel de atras de caracterul ei și de simțul umorului pe care îl dezvăluia în schimbul nostru de mesaje, cum eram de acele mișcări captivante ale degetelor pe care le făcea când mintea îi zbura la muzică, evadând din ceea ce se întâmpla în jurul ei.”
”Odată, fostul ei o mustrase pentru că nu fusese atentă la niște tâmpenii ininteligibile pe care le bolborosise, iar eu am vrut să îl strâng de gât. Cât de idiot era, să o fi avut lângă el atât de mult timp, dar să nu o vadă niciodată cu adevărat.”
În afara postului de preparator, Lucas mai avea câteva joburi din care își rotunjea veniturile – vânzător la Starbucks, la serviciul de pază, voluntar la cursurile de autoapărare.
Una dintre colegele de la Starbucks încearcă să îl prevină, zicându-i că le-a auzit pe prietenele lui Jacqueline îndemnând-o să îl folosească pe post de ”băiat rău”, adică o fază care să o ajute să depășească despărțirea de fostul iubit.
Lucas este dispus să îi dea ceea ce își dorește. Se autoinvită la ea pentru a-i face un portret. Este atras ca un magnet de ea, dar este conștient că ”fetele ca ea nu se îndrăgosteau de băieți care arătau ca mine. Dar nu trebuia neapărat să se îndrăgostească de mine ca să se culce cu mine, nu-i așa? În faza ei Băiatul Rău? O partidă de consolare. Doamne, ajută-mă, eram în stare să fac orice.”

Lucas putea fi orice, numai băiat rău nu. Te impresionează iubirea lui necondiționată pentru ea, acceptând inclusiv ideea ca ea să se folosească de el. Sensibilitatea lui, provenind din genele de artist moștenite de la mama lui, face ca iubirea lui față de ea să ajungă aproape de venerație, ca și cum ea era o formă de artă neprețuită, care trebuia adorată și protejată.
”Aș putea să o desenez numai din atingeri, fără să îi văd trupul gol.”

Vă invit să descoperiți această superbă poveste de dragoste, intensă și emoționantă, sau să o redescoperiți, în cazul în care ați citit deja prima carte din serie. Chiar dacă ați citit deja povestea în prima carte, veți găsi și elemente noi, unele emoționante, înduioșătoare, altele amuzante.
” – Cum mă descurc, Jacqueline? Îți îndeplinesc toate fanteziile de băiat rău sau e ceva ce mi-a scăpat? Poate am un loc de muncă stabil și sunt îndrăgostit nebunește de iubita mea…
Am sărutat-o așa cum stătea, agățată de mine.
– Dar am o imaginație păcătoasă.”