Familia care trăiește în noi de Chantal Rialland-recenzie

Familia care trăiește în noi de Chantal Rialland-recenzie

Ghid practic în psihogenealogie

Familia care trăiește în noi 

Autor Chantal Rialland

Editura Philobia

Număr pagini: 248

Traducere: Cristina Livia Vasilescu

      Chantal Rialland este psiholog în științele clinice umane și absolvent al Universității Sorbonne, Paris. Renumit psihoterapeut francez, are nouă cărţi publicate, treizeci de ani de experienţă în terapie şi consultaţii, a oferit mii de consultaţii individuale și a ținut sute de seminarii. Este unul dintre fondatorii psihogenealogiei-ştiinţă ce se dezvoltă în Europa datorită terapiei sale rapide și foarte eficiente.

      Poate, din întâmplare, să vă fi lovit, într-o zi, de următoarele întrebări: Ce mă face să fiu ceea ce sunt? De ce mă comport așa cum o fac? Acestea nu prezintă un motiv de îngrijorare, ba chiar invită la introspecție, la o privire în interior. Autoarea ne prezintă acest demers cu ajutorul psihogenealogiei, a parcurgerii spiralei personalității prin descifrarea influențelor, asupra noastră, de către părinți, bunici și chiar a cunoștințelor ce se depărtează de arborele genealogic. Metoda de comunicare, potrivită pentru orice cititor, este aceea a poveștilor scurte, a istorisirilor experiențelor terapeutice avute cu clienții. Astfel, chiar dacă pare de necrezut, similaritățile ce vor apărea, între ceea ce citim și viața noastră, pe care doar noi o experimentăm, vor fi izbitoare. Călătoria începe prin a recunoaște unicitatea fiecăruia dintre noi:

Orice copil ar vrea să fie ales ca și cum părinții l-ar fi cumpărat dintr-un magazin.

     Se recunoaște unicitatea și nevoia de aprobare a sinelui pentru ceea ce este, un lucru pe care mulți dintre noi refuzăm să-l scoatem la iveală şi să-l cerem, chiar și la vârsta adultă. Abordarea aspectului rămâne fidelă studiilor de specialitate contemporane. Anume, că tipul de atașament al părinților în această etapă, propagându-se și în experiențele viitoare, va influența dezvoltarea ulterioară. Avem ca exemplu:

Unii soți proiectează asupra soțiilor lor o imagine maternă care, în copilărie, a fost când satisfăcătoare, când frustrantă.” ; “Multe femei care nu au fost iubite de mama lor se devalorizează față de bărbatul iubit.”

   Poate se explică astfel de ce unii dintre noi nu ne ridicăm niciodată la anumite așteptări sau de ce nu reușim să avem o imagine reală și pozitivă față de propria persoană atunci când e nevoie. Acest spectru deschide o cale spre a analiza ce influențe ale părinților noștri chiar au rămas cu noi de-a lungul anilor. Chantal tratează problema când cu o seriozitate demnă de luat în considerare, când cu un umor binevenit și nu se ferește din a prezenta problema în mod dual, din punct de vedere al exemplelor de comportament, agreabil și dezagreabil, privind, în același timp, orientarea ambelor sexe. Ni se oferă deci exemple de fiecare parte a baricadei, care sa ne facă să ne întrebăm: Oare e bine ceea ce fac? Oare așa mă comport și eu?

Tipul de mamă temătoare trăiește cu obsesia de a evita tot ceea ce ne-ar putea pune în pericol viața: O să te rănești. Nu te da cu rolele. ” ; “ […]  Acești bărbați își manifestă dragostea paternă plătind, făcând cadouri.”

   Cu toate că un așa comportament poate fi natural și de apreciat, din punct de vedere al instinctului parental, ceea ce încearcă autoarea să sublinieze sunt extremele la care supunem și, deopotrivă, la cele la care, poate, am fost expuși din partea ambilor îndrumători în viață. Efectele acestor tipuri de influențe sunt detaliate pentru fiecare caz în parte, atât cât este necesar pentru o idee generală, dar cuprinzătoare. Toate aceste destăinuiri sunt, cred, strigăte după ajutor, pentru o comunicare asertivă, benefică și care să construiască un mediu propice unei dezvoltări armonioase. Frustrări și neajunsuri psihologice iau naștere într-o problemă reală, ce trebuie rezolvată pentru ca bunăstarea să prevaleze. Tensiunea creată prin aceste exemple, pentru a nu induce cititorul într-o stare negativă sau de proiectare excesivă asupra propriei persoane astfel producând îngrijorări, este dizolvată prin replici ce aduc gravul la simplitatea și umanitatea de zi cu zi.

Unele femei sunt maniace în privința curățeniei. Parcă nici măcar să exiști n-ai dreptul pentru că asta înseamnă că murdărești.”

   Subiectele, considerate în mod normal tabu, sunt aici discutate deschis, puse sub lupa unei analize concise și expuse așa cum sunt ele, nu sub ceața unei damnări demonizante, ci într-o lumină permisivă, în sensul acceptării că unele lucruri se întâmplă, și cu toate acestea toți avem dreptul la liniște interioară și la viață. Tocmai această atitudine permite abordarea unei atât de mari game de subiecte și de trăiri, de la violența în familie, avortul, divorțul. De la criza tatălui care își vede fiica devenind adolescentă sau a mamei căreia îi este imposibil să renunțe la fiii ei, la eliminarea unor mituri fundamentate în gândirea societății din ziua de astăzi. Cu atât mai surprinzătoare este problema acestor mituri, cu cât conștientizăm că ele nu țin cont, de multe ori, de zona geografică:

Un bărbat adevărat nu are stări sufletești; sau și le asumă până se prăbușește.”; “A fi femeie înseamnă a depinde de bărbat.”

   După cum vom vedea, acestea ajung să fie contrariate chiar de trăiri empirice, de experiențe valide, ale femeilor care sunt, în extremă, mult prea rigide și nu acceptă nicio atenție din partea bărbaților. Iar de partea cealaltă, a bărbaților prea emotivi care se lasă conduși de partenerul feminin.

   O surpriză plăcută, care mi-a diminuat frica cu care începusem lectura, a fost să văd desprinderea acestui tip de terapie și a acestei cărți, pe cât posibil, de abordarea freudiană, de “misticism“, totodată păstrând elementele necesare. De asemenea, îngăduința autoarei de a-și reflecta propria personalitate în procesul descrierilor creează o legătură care nu are nevoie de prezență fizică. Relația dintre scriitor și cititor este astfel net superioară, la nivelul relaționării, față de a unui narator ce prezintă la persoana a treia, cel puțin în cadrul unei asemenea teme.

Un pacient adoră să facă dragoste în mașina lui, în ciuda reticențelor partenerei […] La insistențele bărbatului, mama lui i-a mărturisit că el a fost conceput în condiții asemănătoare.  Povestea aceasta ne-a amuzat mult! ”

   În considerație cu tot ceea ce am menționat până acum, se cer adăugate ultimele precizări. Dat fiind faptul că expunerea de față nu se vrea a fi un manual exhaustiv și unic în rezolvarea problemelor terapeutice și nici o carte vindecătoare, autoarea nu va face decât sa ne arate drumul. Nu vor fi prezentate modele de rezolvare ale celor discutate mai sus, deoarece fiecare om este unic, astfel, cititorul va trebui să pătrundă singur, având această hartă, în adâncul eului său. De aceea aș numi-o “o introducere asistată practic“, decât un “ghid“ propriu-zis. Însăși autoarea admite că pentru a reuși în vindecare, va fi nevoie și de un îndrumător fizic, de regulă, un psihoterapeut. De asemenea, dacă se caută exprimări și definiții greoaie, științifice, acestea nu vor fi de găsit. În funcție de cine și pentru ce își dorește această carte, poate fi un plus sau un minus. Tot ceea ce este prezentat se face într-un limbaj și într-un ton accesibil și natural, lipsit de metodologie și terminologie complicată.

Verifică disponibilitatea cărţii- Familia care trăiește în noi de Chantal Rialland- în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

17 COMMENTS

  1. Felicitări Lucian! O recenzie foarte frumoasă! Nu e genul meu de carte,las celor care sunt pasionați sa o citească!

  2. Foarte adevarate ideile din carte,cred ca privind cu atentie in viata noastra si a celor din jur ajungem sa ne punem intrebari,doar ca nu le putem spune in cuvinte.
    O recenzie bine punctata.Felicitari Lucian!
    Sincer ai toata admiratia mea,nu am rabdare sa citesc genul acesta de carti.

  3. Multumesc pentru raspuns. Asa este, in ultimul timp ramura respectiva a prins un avant considerabil in terapie, si probabil pe parcurs voi aborda din ce in mai mult acest aspect insa sper sa pot aduce, pe viitor, si alte perspective 🙂

  4. Felicitări pentru recenzie 🙂

    Se observă că cel care a scris-o are în spate niște studii de specialitate și o experiență de lectură admirabilă!

    • Multumesc pentru raspuns. Atat cu studiile cat si cu lectura sunt de abia la inceput de drum, deci cele adaugate s-ar potrivi mai bine autoarei cartii 🙂

  5. Ce subiect sensibil, familia! Atât de comun și totuși… Axis mundi, precum un arbore cu rădăcini adânc înfipte în pământ și ramuri ce tind spre cer, spre libertate…

  6. În timp ce citeam recenzia, nu știam de ce să mă minunez mai tare: de subiectul cărții (care mi se pare super) sau de stilul atât de intens, cursiv și convingător de a scie despre carte.
    Nu pot să spun decât atât: Felicitări din toată inima pentru această recenzie!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.