Fara drept de apel de Jeffrey Archer
Fără drept de apel, de Jeffrey Archer-Editura Vivaldi-recenzie
Jeffrey Howard Archer, Baron Archer de Weston-super-Mare (n. 15 aprilie 1940, Londra) este un autor englez de succes şi fost politician. Cariera sa politică s-a încheiat cu o condamnare la închisoare pentru sperjur şi obstrucţionarea justiţiei pe care a efectuat-o în perioada 2001-2003. Înainte de debutul său literar, Archer a fost membru al Parlamentului (1969–74), deputat al Partidului Conservator (Britanic) (1985–86).
La noi au apărut până acum două volume de povestiri: ”Pisica are nouă vieţi” şi “Aici se ascunde o poveste” şi romanele: ”O chestiune de onoare”; ”Nici un ban în plus, nici un ban în minus”; Primul între egali”; ”În linie dreapta”; ”Cărările gloriei”; ”O duzină de tertipuri”; ”Onoare pentru hoţi”; ”Impresie falsă”; ”Fii norocului”; ”Fără drept de apel”. Au fost traduse de asemenea două serii: seria care cuprinde romanele: ”Cain şi Abel”; ”Fiica risipitoare” şi “Să-i spunem preşedintelui” şi saga familiei Clifton din care au apărut: ”Doar timpul ne va spune”; ”Păcatele tatălui”; ”Mai puternic decât sabia”; ”Un secret bine păstrat”; ”Ai grijă ce-ţi doreşti”; ”A venit vremea”. Mai urmează să apară ”Acesta a fost omul” volumul şapte al seriei Clifton şi romanul “A patra putere”
“Fără drept de apel este Cain şi Abel al secolului XXI”
L-am citit prima dată pe Jeffrey Archer când a apărut romanul “Cain şi Abel” (prima ediţie la noi) şi pot spune că m-a cucerit, aşa că am citit aproape toate cărţile lui, adică cele traduse la noi.
Mie personajul principal al romanului, Danny Cartwright, mi se pare un Edmond Dantes (Contele de Monte Cristo-A.Dumas) al zilelor noastre, aceeaşi hotărâre, aceeaşi tenacitate în a se reinventa pentru a se putea răzbuna pe cei care i-au distrus viaţa lui, iubitei lui şi familiilor lor, aceeaşi determinare în a-şi reface viaţa. Şi mai ales, hotărârea de-a demonstra că nimeni indiferent de avere şi statut social nu este deasupra legii.
Danny lucrează la garajul lui H.Wilson, tatăl lui Beth şi al lui Bernie. Pe Beth o iubeşte necondiţionat, iar Bernie este cel mai bun prieten al lui. Danny o cere pe Beth de soţie şi când ea acceptă îl sună pe Bernie şi–şi dau întâlnire la Dunlop Arms să sărbătorească. Rad, discută, glumesc, fără griji până în momentul când văd la o masă patru bărbaţi băuţi, pe unul dintre ei recunoscându-l că fiind actorul de seriale Lawrece Davenport, un favorit al publicului.
Bărbaţii spun vorbe urâte, se leagă de Beth, şi Bernie e gata să reacţioneze, dar Danny îşi dă seama că sunt beţi aşa că împreună cu logodnica lui îl scot din bar. Beth merge să caute un taxi, timp în care doi dintre bărbaţii din bar îi atacă pe cei doi prieteni, iar ceilalţi doi închid aleea pentru ca ea să nu poată chema ajutoare. Unul dintre bărbaţi, Spencer Craig, luase un cuţit din bar şi când realizează că nu-i pot înfrânge pe băieţi îl taie adânc pe Danny pe picior şi îi înfige cuţitul în piept lui Bernie, care moare în braţele prietenului său.
Stând lângă bar Craig fuge acasă, se schimbă în haine curate, îşi trimite prietenii acasă şi aşteaptă la bar sosirea poliţiei pe care tot el apucase s-o cheme. Sergentul Fuller îl arestează pe Danny, convins în urmă a ceea ce văzuse şi mai ales i se povestise că acesta este ucigaşul. La proces mărturia lui Beth şi a prietenilor lui Danny nu este luată în seamă şi cum ar fi putut… când acuzarea avea patru martori de asemenea calibru: Spencer Craig-avocat pledant; Gerald Payne-om de afaceri: Lawrence Davenport-actor: şi Toby Mortimer. Toţi patru făcuseră parte în timpul şcolii din grupul “Muşchetarii” fondat şi condus de Spencer Craig, aşa că nu i-a fost greu acestuia să-i convingă să spună acelaşi lucru, o declaraţie concepută de el, credibilă, fără să le pese de vieţile pe care le distrugeau.
Aşa că, mărturiile lor coroborate cu diferite lucruri scoase din context de către procurorul Pearson, fac ca avocatul lui Danny, tânărul Alex Redmayne să nu-l poată salva şi să primească 20 de ani de închisoare. Până la recurs Danny mai speră, mai ales că se născuse şi fiica lui Christy şi Beth îl vizită mereu şi-l încuraja.
În închisoare Danny este pus în aceeaşi camera cu Nick Moncrief şi Marele Al.Nick, ofiţer fiind fusese judecat de Curtea Marţială pentru o eroare la Kosovo, proces în care fusese implicat şi sergentul lui Marele Al. Nick făcea parte dintr-o veche familie scoţiană, dar tatăl lui îl dezmoştenise şi lăsase toată averea unchiului Hugo, fratele lui mai mic.
În momentul în care află că i s-a respins recursul Danny se schimbă, îi scrie lui Beth dându-i libertatea şi n-o mai primeşte când insistă să-l vadă, sperând că ea să–şi continue viaţa. Nick se hotărăşte să-l ajute cât poate, îl învaţă să citească, să scrie, îl îndeamnă să–şi continue studiile, îl învaţă să se poarte în societate, să facă mişcare, devenind pentru Danny un adevărat Pygmalion.
Unul dintre cei patru, Toby Mortimer, ajunge în închisoare din cauza drogurilor, si Marele Al, care lucra la infirmerie, îl face să spună adevărul şi chiar îl înregistrează pe casetă, dar proba nu este admisă la proces. Simţind că acesta este veriga slabă, Spencer Craig plăteşte un deţinut (pe care-l apărase la un proces) să-l omoare pe Mortimer, făcând să pară o sinucidere şi apoi, pentru siguranţă, planifică şi moartea lui Danny.
Doar că soarta îşi avea planurile ei…
Tuns şi aranjat, vorbind cum învăţase de la mentorul lui, Danny seamănă extraordinar cu Nick şi chiar se amuză cu toţii când gardienii îi mai confundă. Obiceiul lui Nick de a-i da lui Danny lănţişorul lui şi inelul când mergea la duş îi fac deseori de nedeosebit .De aceea Leach, asasinul plătit de Craig greşeşte şi la duş îl omoară pe Nick crezând că e Danny. Toată lumea crede acelaşi lucru, mai ales că Al, dându–şi seama de oportunitate, schimbă la infirmerie dosarele celor doi între ele, aşa că toţi sunt convinşi de identitatea mortului.
Tot Al îi spune că Nick ar fi vrut asta pentru el, îi spune să citească jurnalul acestuia ca să-i cunoască viaţa, pentru că are şansa să iasă peste patru săptămâni. Aşa află şi Danny despre testamentul făcut de Nick când fusese în Scoţia la înmormântarea tatălui său, şi aflase că bunicul lui îi lăsase o avere. Avocatul scoţian Fraser Munro, care-l reprezentase pe bunicul lui, ia legătură cu el, întocmeşte şi testamentul şi-i spune că unchiul lui, Hugo, încearcă să pună mâna şi pe moştenirea lăsată de bunicul lui. Printre altele bunicul îi lăsase o comoară în timbre el fiind unul dintre cei mai reputaţi colecţionari din lume.
Aşa că Danny, sub numele de Nick pleacă din închisoare, se întâlneşte cu Munro care-i dă cheile casei din Londra şi-i spune situaţia averii, acceptând să-l consilieze şi să-l reprezinte în continuare. Hugo, unchiul, încearcă cu un testament fals să-i ia averea, dar nu reuşeşte.
Şi de aici începe o altă parte a aventurii lui Danny, găseşte timbrele, demască falsul în acte a lui Hugo, pune la punct casa din Londra, o donează pe cea din Scoţia Fondului Naţional de Patrimoniu de acolo aşa cum dorise bunicul lui şi cu mult fler înmulţeşte banii aflaţi în cont. Începe deasemenea să-i cunoască pe cei trei şi-i atrage în afaceri, făcându-i să piardă bani.
Dar Craig intră la bănuieli, pune un detectiv să-l urmărească şi să-i facă poze, şi când vede şi cicatricea îşi dă seama ce s-a întâmplat. Îl anunţă pe Fuller care bucuros de pont îl arestează pe Danny, doar cu o zi înainte de ziua când acesta voia să se prezinte în Justiţie să spună adevărul. La fel că atunci când o ceruse pe Beth, şi viaţă îi oferise surprizele ei: ”Dacă Danny Cartwright ar fi cerut-o pe Beth Wilson în căsătorie cu o zi mai devreme sau mai târziu, nu ar fi fost arestat pentru uciderea celui mai bun prieten. Dar când martorii acuzării sunt un avocat, un actor cunoscut, un aristocrat şi un afacerist de succes, cine să creadă versiunea acuzatului?” Aceiaşi, mai puţin Mortimer, care-l acuză şi acum.
Alex Redmayne, secondat de tatăl lui, un reputat avocat, îl reprezintă din nou, dar de această dată mărturiile tuturor, inclusiv a lui Fraser Munro, descâlcesc iţele şi duc la un cu totul alt deznodământ,
Nu vi se pare şi vouă că e un Edmond Dantes modern?!!
Dacă vreţi să aflaţi mai multe, pentru că ce v-am povestit eu e foarte puţin, dacă vreţi să ştiţi amănuntele şi deznodământul poveştii citiţi cartea.
Jeffrey Archer este un autor care m-a încântat cu fiecare carte pentru că întâmplările curg firesc, dialogurile sunt din belşug, descrieri doar atât cât e necesar, acţiunea interesantă, personajele bine conturate, şi poveştile absolut reale, le putem uşor întâlni în jurul nostru.
Vă recomand cu încredere “Fără drept de apel” la fel ca de altfel toate romanele lui Jeffrey Archer.
10/10
Pur si simplu nu pot sa imi dezlipesc ochii de pe ecranul calculatorului. O recenzie care ma atrage foarte mult si abia astept sa citesc volumul! Felicitari Arci! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10
Wow!! Arci imi place cum suna. Cartea aceasta chiar sper sa o citesc :0 . Multumesc de recomandare.
Ei, cu asta m-ai intrigat! Edmond Dantes, „Contele de Monte-Cristo”… Cartea mea preferata din toate timpurile…
Arci de mult ma tentezi cu romanele autorului! Faina prezentare
Super recenzia! Felicitari, Arci! 🙂 locco_smiley_10
multumesc tuturor pentru aprecieri si credeti-ma la fel ca la steve berry nici la jeffery archer nu am intalnit vreo carte care sa nu-mi placa.asa ca lectura placuta!
Felicitări pentru recenzie locco_smiley_2000