Fără limite, de Laura Stanciu – Editura Petale Scrise – recenzie

 Fără limite 

Editura: Editura Petale Scrise

Număr pagini: 203

Gen: polițist, mystery, fantasy

   Fără limite de Laura Stanciu autori români.

    După cel de-Al Doilea Război Mondial, societatea românească se găsește în imposibilitatea de a face față ratei infracționalității. Un tânăr polițist ambițios pornește lupta cu criminalitatea, ajutat de o brigadă curajoasă și de o femeie care îi apare în viață în mod misterios. Succese, pericole, pasiuni și aventuri se combină într-un carusel amețitor.

    Atunci când am aflat că la Editura Petale Scrise și-a făcut apariția romanul ,,Fară limite”, semnat de Laura Stanciu, m-am bucurat tare mult, pentru că știam cât de bine scrie. Cartea ei de debut, Detectivă de ocazie – o poveste detectivistică, pigmentată cu elemente romantice, asezonată cu numeroase replici amuzante și înțepături ironice – mi-a rămas întipărită în memorie, chiar dacă a trecut ceva timp de când am citit-o. Am sperat să fiu surprinsă plăcut și de această dată, mai ales că, cele scrise pe coperta a IV-a, îmi semnala faptul că este vorba despre un roman polițist, combinat cu ficțiunea istorică, din care nu lipsesc elementele fantastice și romantice. Însă, ceea ce am descoperit în ,,Fară limite”, mi-a depășit așteptările.

    În afara faptului că se citește foarte ușor, am fost fascinată de  ingeniozitatea autoarei, de modul în care  ficțiunea  s-a îmbinat cu realitatea. De altfel, chiar autoarea a specificat următoarele în ,,note explicative”:

,,Nuvela se bazează pe anumite fapte reale. Comisarul Eugen Alimănescu a existat în realitate, fiind într-adevăr un polițist vestit la vremea lui, în perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Cazurile cele mai importante, numele infractorilor, datele evenimentelor și moartea comisarului au fost detaliate într-o manieră proprie în romanul de față, dar se bazează pe informațiile strânse, care coincid cu realitatea. Restul personajelor și al situațiilor este, însă, pură ficțiune.”

    Pentru cei care se tem să abordeze un astfel de roman, țin să menționez că, mare parte din poveste se concentrează pe cazurile rezolvate de comisarul-sef Eugen Alimanescu, așadar partea de thriller și suspans primează, iar în plan secund, există și o poveste de dragoste, cea dintre Luiza, o tânără din vremurile noastre, și comisarul Alimănescu.

,,Lupta din interiorul lui i se citea pe chip și pentru prima dată, Alimănescu se lăsă copleşit de ceea ce simțea și se aplecă spre ea. Cu un gest scurt, îi înconjură mijlocul subțire și o sărută. Când îi simți buzele pe gura ei, Luiza crezu că timpul se oprește în loc și se abandonă în îmbrățişarea lui. Bărbatul o atingea pasional, plin de dorință, pierzându-se în tumultul sentimentelor care se aprindeau între ei ca un foc de artificii. O luă pe sus și o purtă spre dormitor.”

    Legat de acest aspect, țin să o felicit pe autoare pentru curajul de a aduce împreună un personaj de ficțiune cu unul care a existat în realitate – polițistul care a distrus cele mai periculoase bande de tâlhari și care a inspirit personajul Comisarul Moldovan.

    ,,Fară limite” este un roman captivant, cu o intrigă complexă și complicată, în care situațiile limită țin cititorul în suspans până la final. Întâmplări neprevăzute, situații extreme, apariții bizare, momente romantice – toate acestea sunt ingredientele de bază ale cărții.

    Luiza posedă un talent aparte, acela de a se transporta, în timpul somnului, în trecut, și astfel, ia parte efectiv la scrierea istoriei. S-a trezit cu această abilitatea mult dorită de alții, în urma unui accident foarte ciudat – a fost trăsnită de un fulger în timpul unei furtuni. A supraviețuit fără să aibă prea multe răni însă, de atunci, a căpătat această putere care îi permite să apară în viețile unor persoane, asta în timp ce ea practic doarme.

    Cu greu a reușit să se obișnuiască cu noua ei viață și să controleze ,,toate aspectele din cele două lumi paralele în care trăia. Însă momentele în care apărea în viața oamenilor din trecut nu depindeau de ea”, așa că trebuia să se adapteze ,,la toate piedicile care îi apăreau în cale: şocul, frica, pericolul iminent, suspiciunea persoanelor vizitate, capacitata ei de manipulare a lor şi multe altele, neprevăzute”. Nu putea să controleze aceste transportări, însă și-a dat seama destul de repede că are capacitatea reală de a ajuta oamenii din trecut ,,să-și îndeplinească destinul hărăzit de istorie și că, de asemenea, este neajutorată în fața salvării lor de la împlinirea destinelor tragic”.

,,După o lungă perioadă în care se izolase de toți oamenii din jurul ei de teama de a nu fi considerată nebună și din imposibilitatea de a povesti ce i se întâmplă, trebui să accepte noua ei viață și să caute modalități de a-și manipula harul nou dobândit. Începu să se documenteze despre diferite capacități extrasenzoriale, despre călătoriile în timp și, mai ales, începu să analizeze foarte atent momentele când se transporta. Realiză astfel că exista un tipar bine definit în care ea deținea cheia. Cu cât devenea mai atrasă de un subiect, de o personalitate istorică, cu atât creșteau mai mult şansele ca ea să ajungă în lumea persoanei respective.“

     Cu toate că înainte nu putea să se întoarcă la o anumită persoană de mai multe ori, imediat după ce a ajuns să îl întâlnească pe celebrul comisar-sef Eugen Alimănescu, cunoscut și ca “Justițiarul de Fier”, în anul 1945, anul terminării celui de-Al Doilea Război Mondial, visele ajung să o poarte numai către el. Chiar dacă nu știa motivul pentru care se întâmpla acest lucru, totuși și-a dat seama că poate să-l ajute în toate cazurile lui importante. Citise despre el la un moment dat, așa că știa destule detalii despre cazurile lui, despre realizările sale și, întâmplător sau nu, ea se întorcea în timp înainte ca ele să se înfăptuiasca, exact în momentele cheie, în locații unde afla informațiile de care avea nevoie comisarul ca să rezolve cazul.

    În acel an tumultos 1945, pacea abia se reintaurase în lume, însă fluzul infracționalității nu se oprise deloc, iar comisarul se afla într-o situație disperată și se gândea ce variantă să aleagă: ,,ori juca precum îi spuneau cei de sus, lăsându-se astfel mituit și având grijă să închidă ochii în fața infracțiunilor făcute de bandele în continuă creștere din oraşul acesta terorizat, ori se adapta situației și le răspundea cu aceleași arme”.

,,Îşi dăduse seama că nu prinderea infractorilor constituia problema, ci faptul că rata corupției era atât de mare și ajunsese în sfere atât de înalte încât, chiar dacă răufăcătorii erau prinși, la proces erau eliberați pe motive aproape ilare, iar asta doar din cauza faptului că banii murdari mânjeau până și paginile imaculate ale justiției. Astfel, planul lui de eradicare a criminalității era mult mai simplu și mai direct, însă pentru asta avea nevoie de oameni stabili din toate punctele de vedere, loiali până în măduva oaselor cauzei lor și antrenați să lupte.”

    Prima lor întălnire a fost una destul de dură, Luiza fiind nevoită să spună ceva credibil, să-i arate că îi cunoaște planurile care vizau posibilitatea eradicării criminalității organizate, astfel încât să îl facă să gândească de două ori înainte să apese pe trăgaci.

,,Da, comisarul îşi merita pe deplin denumirea care i se acordase peste ani. Era un bărbat mult prea puternic și hotărât ca să nu se facă remarcat. In jurul lui respirai pericol și ochii aceia prevesteau lava. Părea ca o forță a naturii, un uragan care se prăvălește și distruge tot ce îi stă în cale, doborând orice obstacol. Iar chipul îi era în concordanță cu caracterul: dur, cioplit parcă în marmură, cu forme clare, precise și drepte.”

    Așa cum era și firesc, comisarul a fost suspicios în privința ei, pentru o perioadă de timp, mai ales că Luzia reuşea să fie mereu la curent cu fiecare pas pe care îl făcea el, cu orice anchetă în desfășurare. Dar cum toate informațiile furnizate de ea s-au dovedit a fi adevărate, el alege să  țină cont de sfaturile acesteia.

,,- După câte ai observat și tu, comisare, criminalitatea e în continuă creștere în anii aceștia atât de tulburați de război și banul a ajuns să cumpere totul, de la funcții importante până la caractere. Modul tău de abordare este lipsit de imaginație și, cu toate că se apreciază deosebit de mult tenacitatea ta și incoruptibilitatea de care dai dovadă, toate eforturile tale vor fi în zadar dacă nu faci o schimbare de perspectivă.”

    Notorietatea comisarului prindea avânt, lucru care începea să-i deranjeze pe mulți suspuși care își vedeau pusă în pericol poziția. De teamă să nu fie destituiți, magistrații și procurorii corupți, preferau să facă valuri mici, încercând fară succes să îi pună bețe în roate. Comisarul Alimănescu și Brigada Fulger, înaintau încet dar sigur pe urmele infractorilor, iar Luiza se afla acolo ca să îi ajute să ducă la bun sfârșit anchetele care le erau încredințate.

    Ceea ce nu știa comisarul era faptul că Luiza înțelegea jocurile de culise care duseseră la moartea lui. Din câte știa ea, comisarul mai avea puțin de trăit, așa că și-a promis că, indiferent de consecințe, va încerca să-i schimbe destinul și să nu-l lase să moară. Problema era că ea nu putea să intervină în destinul persoanelor pe care le vizita. Va încalcă ea aceasta regulă de dragul bărbatului pe care îl iubește? Va reuși să-l ajute? Nu vă rămane decât să aflați singuri răspunsul. Vă recomand să o citiți pentru că merită.

Carte disponobilă pe site-ul Petale scrise

recenzii cărți

Autori români

Fără limite de Laura Stanciu – Editura Petale Scrise – recenzie