Febra aurului de Ionelas Popa - Velvet Story - recenzie

Febra aurului, de Ionelas Popa – Velvet Story – recenzie

Febra aurului de Ionelas Popa

Editura Velvet Story

Număr pagini:196

  “Scriitorul Ionelas Popa a publicat de-a lungul timpului mai multe cărți, proză sau volume de aforisme, dar și romane care s-au evidențiat printr-un stil incisiv și aparte. Cu o experiență ca ofițer de informații, a scris „când articole, când documentare, când manuale, când orice altceva, toate destinate unui areal strict delimitat, de securitate și intelligence”. Autorul propune pentru cititorii de cărți detectivistice romanul „Febra aurului”,  editura Velvet Story”(Gândul)

Scriitorul Ionelas Popa: „Dacă mulți scriitori sunt făcuți ori să nu fie citiți, ori să nu fie înțeleși, aș vrea să cred că nu fac parte nici din prima, nici din a doua categorie.”

“Un caz analizat prin metode de investigare riguroase. O acțiune antrenantă, verosimilă, presărată cu sarcasm și ironie. Protagoniști cu caractere incisive, puși să demaște o societate în degradare. Febra aurului nu este un simplu roman detectivistic, Popa Ionelas ascunzand printre mistere colțuri de realitate.

 Răzvan Vlara, înviorat de prezența unei tinere ademenitoare, își calcă pe orgoliu și acceptă ca Roxana Tache să-l însoțească pe parcursul unei investigații atipice privitoare la moartea unui tânăr care descoperise o comoară dacică în Munții Orăștiei. Preluând cazul pe care amicul său „Dinozaurul” nu reușise să îl dibuie, detectivul pornește încrezător, însă nu durează mult până ajunge să bată pasul pe loc. În ciuda nenumăratelor piedici care i se arată în rezolvarea cazului, Răzvan Vlara se vede prins și în alte mreje și se strecoară înlăuntrul unor personaje pentru a le descoperi instinctele firești și interesele.”

  “Febra Aurului” este prima carte a lui Ionelas Popa pe care o citesc. Sincer, m-au tentat și titlul și coperta foarte reușită și sugestivă.

  Povestea este relatată prin “vocea” personajului principal Răzvan Vlara. Acesta încercase mai multe meserii: microfonist, reporter de investigații criminalistice, ziarist-gazetar însărcinat cu diferite articole.  Acum era detectiv particular, o muncă mai puțin bănoasă, dar care îi lăsa timp liber să trăiască cum vrea. Stătea foarte puțin în București, mai mult în micuța lui căbănuță, ascunsă între munți, o oază de liniște, unde se retrăgea de fiecarea dată când era obosit de marele oraș. Revenea doar când avea câte un caz, trebuia să-și câștige existența. Avusese și avea relații cu femei, dar nici una nu dura prea mult, pentru că nici  una nu putea concura cu cea pe care și-o plasmuise în minte.

  Acum venise în București la rugămintea prietenului său “Dinozaurul”, care conducea o agenție de detectivi și-i solicitase ajutorul. În agenție în afară de șef mai erau doi detectivi  Radu Ristea și tânăra Oana Arsene.

 Răzvan este pus la curent cu cazul, o presupusă crimă și o comoară dacică.

  Mortul, Florin, plecase cu cortul, așa cum obișnuia în weekend și în concedii, să caute monede.  Căzuse și murise , martor fusese doar un copil de 12 ani.  Autoritățile declarasera moarte accidentală dar sora victimei, stabilită în Canada , nu era de acord, susținând că fratele ei cunoștea muntele ca-n palmă. De altfel își petrecuse toate vacanțele și concediile acolo în satul bunicilor lor, și era un  drumeț priceput și neobosit. Așa că sunase, contactase agenția și vorbise cu șeful,  cerând cercetări complete.

  Moartea avusese loc în apropiere de cetatea Sarmizegetusa, acolo unde și localnicii și turiștii căutau, sperând să găsească comorile dacilor.

  Sora mortului spunea că acesta avea niște stupi la marginea localității de la poalele munților Orăștiei, pe un teren moștenit de la bunici, că o sunase cu o zi înainte de-a muri și-i spusese că a găsit ceva important. Ea credea că e vorba de o comoară.

  În timp ce ei  discută în agenție sosește Roxana,fost colegă de liceu cu Oana, care terminase dreptul și se gândea să se facă detectiv. Era o tipă superbă, care întorcea capul bărbaților.

Așa că “Dinozaurul” o trimite pe teren cu Răzvan să învețe, deși știa că acesta lucrează mai bine de unul singur.

  La o cafea cei doi își povestesc elemente din viața lor, apoi urmează drumul lung, cazarea la motel, și cu atitudinea dezinhibată a Roxanei ajung și la scene de sex.

Doar că Răzvan nu e ușor de “aburit”.

  Ajuns în sat, vorbește cu sătenii, chiar cumpără stupii (pe care după finalizarea cazului îi duce la el la munte), îl găsește pe micuțul martor, identifică persoana cu care era mortul când și-a sunat sora.

  Cercetările îi pun pe urmele lui   pe cei din clanul Duras, unul dintre cele două  clanuri din localitate. Apoi niște tipi, care susțin că sunt din clanul Costea, clanul rival, îl atacă în parcare. Cele două clanuri aveau conexiuni puternice între mai marii politici ai vremurilor.

  Toate astea îl determină să nu mai fie atât de deschis, nici cu Roxana,  nici cu ceilalți colegi și să cerceteze, de unul singur, intrigat că cei din clanul Duras îi știau toate mișcările.

  Treburile se complică, moartea lui Florin devine clar o crimă, care însă interferează cu afaceri cu aur și artefacte, furate din zonă, și cu întreprinzători cu relații ai căror bani susțin personaje puternice. Un adevărat păienjinis de clienți și interese, atât bănești cât și politice.

  Până la urmă, ajutat și de informațiile culese de colegi, va destabiliza rețeaua, va găsi vinovații,  dar și trădătorii.

Sigur povestea este mult mai complexă și e interesant s-o urmărești pas cu pas.

Și vinovații?  Trădătorii?

Se potrivește foarte bine zicala franțuzească: ”Cherchez la femme!”

De fapt mai corect ar fi “Cherchez les femmes!”

Așa că vă recomand să citiți și să savurați cartea lui Ionelas Popa – “Febra Aurului”.

Mulțumesc Editura Velvet Story!

Carte disponibilă pe site-ul Velvet Story

Recenzii cărți

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.