Femeia din portbagaj, de Lucian Dragoş Bogdan – Jacky Schwartzmann – Editura Tritonic – recenzie

Femeia din portbagaj

Lucian Dragoş Bogdan – Jacky Schwartzmann

Traducerea din franceză: Lucia Verona şi Bogdan Hrib

Editura Tritonic: 2019

Număr pagini: 146

Autori români

   Femeia din portbagaj autori români, cărţi poliţiste.

   “Un duet neașteptat – de-o parte Lucian Dragoș Bogdan, cunoscut cititorilor români de literatură noir prin seria Vagabond (Vânătorii de capete, Apărarea siciliană, Picătura chinezească), dar și prin volumele sale romance sau SF & F, de cealaltă parte Jacky Schwartzmann, autor lyonez (Bad Trip, Mauvais Coats, Demain c’est loin, Pension complete) – reuniți cu ocazia Sezonului România-Franța, într-un proiect susținut de Muzeul Național al Literaturii Române, Institut Francais de Bucarest și festivalul Quais du Polar și lansat la prima ediție a festivalului Misterele Bucureștiului.
O idee în premieră pentru piața românească și o provocare pentru cei doi autori, dar mai mult decât atât un roman la… patru mâini despre obiceiuri și stereotipuri locale, un roman cu umor și cu poantă finală. Îl veți citi fără să răsuflaţi și pe alocuri veți zâmbi concesiv sau veți râde în hohote. O „Întâmplare” fericită care ar trebui repetată”. ( Bogdan Hrib)

   “Lyon, Franța… Cadavrul unei femei este descoperit într-un portbagaj. Din primele cercetări, pare a fi de origine română. Două anchete paralele – una condusă în Franța de un jandarm în pragul pensiei și, una condusă în România de un comisar cu o căsnicie aflată în impas – încearcă să găsească indicii ca să reconstituie firul tragicului eveniment.”

   Mi-am dorit să citesc “Femeia din portbagaj” în primul rând pentru că am văzut că este o poveste din “Seria Vagabond”, serie pe care am lecturat-o cu plăcere și interes. Apoi eram curioasă cum se vor armoniza cele două  părți, ale aceleași povești, pentru că Lucian Dragoș Bogdan colaborează pentru întâmplările din Franța cu Jacky Schwartzmann.

Și nu în ultimul rând mi-a plăcut foarte mult și coperta, ea însăși sugestivă și atractivă.

   Povestea în sine este simplă, îngreunată doar pentru că se petrece în țări și orașe diferite, în Franța și România, începutul fiind la Lyon.

“Lyon, un fel de Bordeaux al estului Franței, un liman sigur, calm, burghez. Un loc unde nu se moare și, în orice caz, nu într-un portbagaj de mașină”

  Și totuși la Lyon, pe un teren unde de obicei se țineau bâlciuri și spectacole de circ, este găsit un portbagaj de mașină (din acela care se montează sus pe mașină pentru bagaje suplimentare) și-n el o doamnă, în vârstă, moartă.

   Cadavrul prezintă o lovitură la cap, este îmbrăcat în rochie, cu mâinile împreunate și un buchețel de flori, ca într-un ritual al morții.

   Fără acte, fără poșetă, singurul indiciu o lucrare dentară făcută în România.

  Comisarul Gendron va lua legătura cu polițiștii din București, demarând cercetările în ambele țări.

   Mergând pe firul cercetărilor francezii vor descoperi abandonată o Dacia Duster cu numere românești, curățată bine, dar cu urme  sus,  de unde se vede clar că s-a desprins brutal portbagajul. Apare în ecuație un rus care se pare că face un serviciu unor clanuri din Alba –Iulia, un tânăr francez cu tatăl lui vitreg, care au furat mașina, au găsit cadavrul și au abandonat totul încercând să ascundă lucrurile.

Și totuși cine e vinovatul? Cum și de ce a murit bătrâna?

   Francezii și-au făcut partea și “aruncă pisica” în curtea românilor.

   Mergând pe urma lucrării dentare polițiștii români află că doar la Alba –Iulia mai era un medic în vârstă care lucra așa. De la el află numele victimei, fostă angajată a poștei, dar nici o cercetare a vecinilor nu aduce rezultate.

   Polițiștii apelează la Dinu și bătrânii lui (personaje din seria Vagabond) care află că femeia avea rude la Piatra –Neamț.

   Discuția cu ei nu aduce prea multă lumină, ei știind că Aurora (victima) este în Spania cu nepotul lor Paul și prietena acestuia. Paul le dădea telefoane și le trimitea imagini cu Aurora la mare.

   Polițiștii găsesc atelierul lui Paul, dar e închis  și pentru că nu știu ce să facă apelează la copiii străzii pe care-i cunoșteau din alt caz. Aceștia găsesc adresa prietenei lui Paul și mergând la adresă polițiștii îi găsesc pe amândoi.

   Dar ceea ce le povestește Paul îi lasă literalmente cu gura căscată. De fapt întreaga poveste seamănă cu o comedie a absurdului.

  Dacă v-am făcut curioși citiți povestea!

  Mai interesant mi s-a părut însă altceva.

   Poveștile celor doi autori se completează și se îmbină perfect.

 În paginile lui Lucian Dragoș Bogdan ne reîntâlnim cu personaje din Seria Vagabond: polițiști, civili, oameni și copii ai străzii.

Le vedem interacțiunile, modul cum se ajută reciproc, viața de familie, viața în colectiv și discuțiile cu colegii

În partea franceză cazul acesta este ultimul caz al lui Gendron, care urmează să iasă la pensie.

   Și aici vedem nu numai interacțiunea dintre colegii mai tineri sau bătrâni, discuțiile, farsele pe care și le fac, dar și viața în comunitatea de jandarmi. Sunt toți prieteni și colegi, soțiile se înțeleg bine, se vizitează, își petrec timpul împreună.

   Povestea care dă titlul este interesantă și incitantă, dar mi s-a părut mai mult ca un suport pentru adevăratele povești.

   Povești în care cunoaștem polițiștii și jandarmii, întâmplările și relațiile de la serviciu sau din viața privată.

  Povești și imagini din locurile prin care se plimbă polițiștii în timpul cercetărilor.

Sper ca cei doi autori să repete experienţa pentru că merită.

Cartea o găsiţi pe site-ul Editura Tritonic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Autori români

Recenzii cărţi