Festinul leilor (volumul 1 din Saga Familiei Courtney) de Wilbur Smith

Festinul leilor (volumul 1 din Saga Familiei Courtney) de Wilbur Smith

“Întotdeauna ceva moare atunci când are loc festinul leilor”

Wilbur Smith - Festinul leilor

Festinul leilor (volumul 1 din Saga Familiei Courtney), de Wilbur Smith

 Festinul leilor

Wilbur Smith

Editura: Rao

 Traducător: Radu Pintea

Număr pagini: 576

Domeniu: Saga

Categoria: Cărţi de aventură

   Wilbur Smith – Festinul leilor aventură.

   E imposibil să nu fi zărit o carte a lui Wilbur Smith prin librării, pentru că scriitorul sud-african are traduse în limba română două serii epopeice cu multe volume şi un thriller căruia i s-a făcut publicitate chiar cu afişul coperţii – ăla în care gura unei fete e acoperită de o mâna criminală şi ni se sugerează detalii despre o răpire spectaculoasă. Am citit înainte de “Festinul leilor”, thriller-ul respectiv, “În pericol” şi …. volumul nouă!!! din saga despre al cărui prim roman vreau să povestesc acum,“Păsări de pradă”. Amândouă excelente.  Aventuri palpitante. Context istoric fremătător. Scene de înfruntare armată şi psihologică. Momente romantice sau intens erotice. Un autor sigur-sigur pe gustul masculin. Despre cât de suportabil e şi de feminitate, n-aş putea garanta.

   Dacă va simţiţi bine cu Ken Follett şi Jeffrey Archer, închipuiţi-vă cum ar arăta stilul lor cu un pic de violenţă şi sadism în plus, şi îl aveţi astfel pe Wilbur Smith. …

   Spuneam că am început cu volumul nouă al acestei extraordinare Saga a familiei Courtney. Întâmplător am nimerit un roman care nu era legat prin acţiune de restul volumelor, e un fel de prequel, se petrece în secolul 17, pe când ăsta în 19, e practic cu stră-străbunicii personajelor de acum, când navigatori mai mult piraţi decât exploratori, tocmai descopereau un nou teritoriu de continent sălbatic: Africa sudică… Dar asta nu înseamnă că toate  nu au continuitate şi puteţi începe cu oricare. Ştiu acum că măcar primele două sunt cu acelaşi personaj principal. O să înşir la sfârşitul recenziei şi toate denumirile volumelor în ordinea apariţiei.

   Orice roman istoric se poate numi astfel, în măsura în care reuşeşte să te transpună din lumea modernă în vremurile altei perioade temporale. Când amănuntele din el îţi recreează cât mai fidel atmosfera şi te fac să simţi panorama altei epoci, cu pulsaţia locuitorilor ei din trecut, care are de cele mai multe ori un cu totul alt ritm decât cel al cetăţenilor din prezent. Din punctul ăsta de vedere, Wilbur Smith e desăvârşit. Cunoștințele lui despre continentul negru sunt extraordinar de vaste, amănunţite şi variate. Ne poate purta cu o pricepere de ghid atotştiutor prin partide de vânătoare – identificând fiecare animal pe care îl zărim,  în amuşinări inter-rasiale – cunoscând istoria fiecărui trib de băştinaşi cu care ia contact colonistul alb, prin exploatări miniere aurifere – explicând detaliat procesul de extracţie şi concasare, la bursă – cu operaţiuniile și mașinațiuniile sale,  ne implică în comerţul cu fildeş – numărând stocurile de colţi de elefanţi masacraţi, sau în bătălii navale – numindu-ţi fiecare bucăţică de frânghie atârnând pe catargul unei corăbii , cu denumirile vremii.

   Personajele lui au realismul epocii lor. Dacă negrii par prea supuşi sau prea sălbatici, e pentru că aşa erau (nu pentru că ar fi el incorect din punct de vedere politic – cum s-au găsit unii să îl acuze). Dacă albii au unele reacţii în care cititorul nu se regăseşte pentru că vede imediat alte soluţii, e pentru că asta era societatea de atunci. Aşa era gândirea, astea erau blocajele culturale. Altfel  Madame de Tourvel din “Legături periculoase” s-ar fi mutat într-o căsuţă izolată şi însorită pe malul mării în Italia, în loc să se stingă de disperare că a fost compromisă şi părăsită, iar recrutul îndrăgostit care a primit patru pene ca simbol al laşităţii pentru că nu s-a dus la război în “The Four Feathers”, îşi lua iubita şi emigrau în America, în loc să îşi piardă ani din viaţă şi bucăţi din trup doar ca să le returneze prietenilor lui întemniţaţi prin Sudan, după ce îi salvează. Şi era gata cu poveştile frumoase pline de onoare ale altor vremuri. Singurul reproş pe care îl poţi face felului în care îşi spune istorisirile Smith, e că uneori are o apucătura ce pe mine mă irită groaznic: face câte-o referire spoiler la ce se va întâmpla în viitor în acelaşi loc sau cu acelaşi personaj în circumstanţe similare. Dar obiceiul ăsta nu l-am regăsit în cărţile mai noi, probabil că era o calibrare de început a formării sale scriitoriceşti.

    “Festinul leilor” e stratificat în trei bucătoace sedimentare/capitole gigant care marchează etapele din viaţa membrului clanului Courtney urmărit cel mai îndeaproape.  În prima parte Sean e prezentat de la vârsta copilăriei în familia sa de colonişti britanici din Natal (Africa de Sud). Un incident nefericit într-o joacă de-a vânătoarea cu frățiorul său Garrick, va marca dramatic destinul celor doi copii. În adolescenţă şi în tinereţe, Sean va avea mereu grijă de fratele lui, cu vina şi remuşcările apăsându-l şi dictându-i toată atitudinea faţă de el. … Băieții cresc, maturizarea vine repede şi cu duritate printre colonizatori. Începe războiul cu zuluşii, care într-un mod complicat şi deviant, asortat pe lângă moarte cu iubire și gelozie,  va duce la despărţirea celor doi fraţi.festinul-leilor

   Partea a doua a romanului cuprinde aventura miniero-bursieră a lui Sean. Succesul său de la simplu hoinar implicat în goana după aur, la stâlp de baza al societăţii unui Johannesburg embrionar, în plină formare, care se dezvoltă și el de la parcelele delimitate cu beţe şi sfori ale minerilor, la un oraş cosmopolit al afacerilor.  E cea mai prosperă perioada a lui Sean Courtney şi a noului lui prieten, Duff, dar rivalităţile sunt dure în lumea acumulării de bogăţie şi la fel ca în natura sălbatică a savanei africane, cei mai puternici îi sfâşie pe cei mai fragezi. Sean e asociat datorită forței sale cu leul, cumva subliminal în această saga, însă chiar şi leii trebuie uneori să-şi accepte eşecurile.

   În partea a treia, Sean Courtney , însoţit în continuare de servitorul lui credincios – zulusul Mbejane şi amicul său de viță nobilă, dar la fel de aventurier ca şi el  – Duff, o iau de la început, într-un nou domeniu. Cel al exploatării fildeşului şi al vânătorii de elefanţi. Se înfiripă poveşti de dragoste tulburătoare în trecerea de la răsfățul bunăstării la peripluul prin sălbăticie. A lui Duff cu voluptoasa hotelieră Candy, a lui Sean cu o fiică de buri nomazi, Katrina.  Anume în această ultima parte a romanului simţi mai intens ca oricând că adevăratul personaj principal nu e totuşi niciunul dintre eroii lui umani, ci Africa în sine. Cu ţinuturile sale sălbatice, cu frumuseţea ei maiestuoasă, încă virginală. Pângărită de omul ce încearcă s-o exploateze, dar răzbunându-se fără milă, sufocându-i în propria abundență exotică pe atât de mulţi din cei ce încearcă să profite de ea.festinul-leilor-1

   Meritul impresionant al  autorului, e că reuşeşte să aibă un asemena personaj imens, într-o saga istorică plină de aventuri, care nu se pierde nici în descrieri, nici în date informative prezentate în paralel, ci e acţiune pură, doar cu descoperire pe nesimţite a peisajului înconjurător. Atât de detaliatoare, totuşi, încât ai impresia la final că ai înţeles nu numai continentul african cu natura sa, dar şi cultura popoarelor sale, în  profunzime.

   Cel puţin până la momentul istoric în care te poartă Wilbur Smith. Aştept cu nerăbdare continuarea în  volumul doi al seriei, “Sunetul Tunetului”. Se prefigurează orizontul purpuriu al războiului buro-englez.  Sunt curios de ce parte va fi nativ-africanul Sean.

Volumele  din Saga Familiei Courtney apărute până acum, sunt :

Festinul Leilor (When the Lion Feeds)- 1964

Sunetul tunetului (The Sound of Thunder)- 1966

Sanctuarul (A Sparrow Falls) – 1977

Ţărmul în flăcări (The Burning Shore) – 1985

Puterea sabiei (Power of the Sword) – 1986

Furia (Rage) – 1987

Vremea morţii (A Time to Die) – 1989

Vulpea aurie (Golden Fox) – 1990

Păsări de pradă (Birds of Prey) – 1997

Musonul (Monsoon) – 1999

Orizontul albastru (Blue Horizon) – 2003

Triumful Soarelui (The Triumph Of The Sun) – 2005

Assegai – 2009

Leul de Aur (The Golden Lion) – 2015

Cartea Festinul leilor, de Wilbur Smith poate fi comandată de pe site-ul Libris.ro.

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Wilbur Smith – Festinul leilor

17 COMMENTS

  1. Felicitari Andrei,o recenzie foarte frumoasa,o saga destul de voluminoasa!
    Eu spun pas acestei serii,nu cred ca as avea rabdare sa apara toate…

    • Merci, Nicol. 🙂 Sa stii ca autorul inca mai scrie la ele, cred ca nu poti sa zici ca au aparut toate volumele, decat atunci cand moare el. :p Nu devine insa obositor pntru ca sare in timp cum are chef, schimba epocile si membrii familiei pe care ii urmareste. Volumul noua pe care l-am citit primul, chiar nu avea nicio legatura cu cel de acum. Era cu exploratori si pirati din secolul XVII. 🙂

  2. Wow!! Da, mare mai este seria aceasta 😉 . Mersi Andrei de recomandare insa eu nu as avea rabdare 😉 .
    Se pare ca ti-a placut 😉 pentru ca recenzia este frumoasa 🙂

    • Multumesc de apreciere, Mirela. 🙂 Da, lunga cat un sezon Game of Thrones, dar nu mai lunga decat o telenovela. :p Avem si noi, masculii, dreptul la chestiile noastre lungi. 😀

  3. Felicitări,Marius . O recenzie profesionista!!!!
    Eu nu sunt fan serii. Cel mult 3 carti ale aceleasi serii.

    • Thx, Veronik! Clar, trilogia – regina neincoronata a seriilor. E ceva mistic cu numarul trei si-n domeniul asta.

  4. felicitari marius,foarte complexa prezentarea,dar vorba fetelor prea lunga saga(imi aminteste de serialul tanar si nelinistit -ca lungime).
    dar pentru ca e o placere pentru mine sa „te citesc”,tu citeste si eu promit sa citesc prezentarile.

  5. felicitari marius,foarte complexa prezentarea,dar vorba fetelor prea lunga saga(imi aminteste de serialul tanar si nelinistit -ca lungime).
    dar pentru ca e o placere pentru mine sa „te citesc”,tu citeste si eu promit sa citesc prezentarile.

    • Multumesc, Arci. 🙂 Incep sa cred ca era mai bine sa nu fi insirat toate volumele seriei, vad ca au efect descurajator. :p Pana acum eu am citit doar Festinul leilor si Pasari de prada, dar mi-au placut atat de mult, incat pe mine chiar ma incanta ca istorisirile lui Smith sunt asa lungi. 🙂 Mai degraba as compara saga lui, cu Urzeala Tronurilor. Fanii au aceeasi senzatie si cu cartile lui Martin, ca nu le-ar vrea nici cu o pagina mai scurte, sau cu niciun episod – serialul. 🙂

    • Thanksssssss, Cos! Din ce poveste e avatarul tau? Deja vreau sa stiu ce au gasit acolo fetita si baiatul cu lumanarile .

  6. Frumoasa prezentare. Cred ca am mai auzit despre aceasta saga, insa nu ma tenteaza in mod deosebit, in special pentru ca asteptarea aia de la un volum la altul mi se pare de-a dreptul chinuitoare.

    • Merci, Eva. 🙂 Dar deja au aparut in limba romana primele zece volume, la RAO. Pana le citesti pe astea, precis vor aparea si celelalte patru. :p

  7. O serie uriasa, intr-adevar, dar care mie mi-a placut foarte mult. Chiar daca e voluminoasa, se citeste usor. Eu am citit toate volumele aparute la noi pana acum. Pacat ca apar la o distanta asa mare, as putea sa la iau de la capat acum :).

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.