Fete sclipitoare – Jessica Knoll – recenzie
Fete sclipitoare – Jessica Knoll – recenzie
Titlu: Fete sclipitoare
Autor: Jessica Knoll
Editura: Trei
Nr. pagini var. tipărită: 512
Anul apariției: 2024
Titlul original: Bright young women
Limba originală: Engleză
Traducător: Dana Ionescu
“Jessica Knoll este autoarea bestsellerelor New York Times Sora favorită și Cea mai norocoasă fată – ecranizat de Netflix, cu Mila Kunis în rolul principal. Cel de-al treilea roman al său, Fete sclipitoare, este și el în curs de ecranizare într-un serial TV. Jessica Knoll a fost redactor senior la Cosmopolitan și la Self. Ea a crescut în suburbiile Philadelphiei și a absolvit Shipley School din Bryn Mawr, Pennsylvania și Hobart și William Smith Colleges din Geneva, New York. Locuiește în Los Angeles cu soțul ei și cu buldogul lor, Franklin. Cărțile Jessicăi Knoll au fost traduse în peste 40 de limbi.”
“Cortina romanului se ridică într-o seară de sâmbătă din 1978, cu câteva ore înainte ca un ucigaș abominabil – care va deveni faimos în curând – să pătrundă în reședința unei asociații de studente din Florida, cu urmări fatale. Viețile supraviețuitoarelor, inclusiv a Pamelei Schumacher, președinta asociației și martoră-cheie, se schimbă pentru totdeauna. În celălalt capăt al țării, Tina Cannon este convinsă că prietena ei, dată dispărută, a fost și ea victima celui pe care ziarele îl numesc Criminalul American Obsedat Sexual – și că acesta a lovit din nou. Hotărâte să facă dreptate, cele două își unesc forțele, iar căutarea lor are ca rezultat o confruntare finală șocantă.”
“Incandescentă și intensă, Fete sclipitoare este o poveste teribilă și însuflețită despre supraviețuire și comuniunea dintre femei. Cu deosebită ascuțime și îndemânare, Jessica Knoll deconstruieste mitul geniului criminal, dezvăluindu-le pe femeile pe care acesta încearcă să le distrugă ca fiind adevăratele minți sclipitoare. “(Flynn Berry, scriitoare)
Aș mai adăuga că prin prisma poveștilor, spuse în mod special de Pamela și intercalate cu cele ale lui Ruth, navigăm prin trecutul, prezentul și viitorul personajelor, unele victime altele supraviețuitoare.
Povestea începe în seara de 15 ianuarie 1978, când un intrus pătrunde într-o Casă, reședința unei asociații de studente de la FSU (Florida State University) și dispare apoi lăsând în urmă un adevărat carnagiu: două studente moarte, două desfigurate, dar în viață. Urmează cercetările poliției, dar intrusul a dispărut. Pamela, președinta asociației și șefa Casei, încearcă să gestioneze lucrurile, cu toate că una dintre victime este prietena ei cea mai bună, Denise, pe care o cunoscuse încă din prima zi în campus. Nici poliția, care nu gestionează criza cum ar trebui, nu este de mare ajutor. Totul funcționa cumva pe principiul adoptat de mulți bărbați și chiar de unele femei: că ele au provocat cumva totul.
Din poveștile Pamelei aflăm amănunte despre familii, a ei și a fetelor, cum tratau părinții cele petrecute, convingerea lor că trebuie găsit vinovatul, dar și că lumea ar trebui să le cunoască pe fete, mai ales pe cele decedate, așa cum erau ele în realitate. Așa intră în viața Pamelei Carl, jurnalistul care le luase un interviu mamei și mătușii lui Denise câștigându-le încrederea. Aflăm cum a ajuns Pamela la FSU, despre prietenia ei cu Brian urmată de despărțire, apoi cum și-a continuat studiile de drept și ce ramură a ales, cum și-a cunoscut soțul și relația cu fiica ei. Dar nici un moment nu renunţă la dorința de a-l găsi pe vinovat.
Tot ea ne povestește despre cât de sclipitoare fusese Denise, ce vise avea, dar și cum au reușit celelalte fete să-și continue viața și să se realizeze. Ea se străduise în toți anii ăștia să le fie sprijin, să fie ca o “stâncă” pentru ele. La un moment dat o cunoaște pe Tina, o psiholoagă, care-i povestește despre dispariția prietenei și partenerei ei Ruth, îi arată un afiș cu fața ucigașului și continuă împreună căutările.
Și aici intervin capitolele cu povestea lui Ruth, începută încă din copilărie, cu întâmplări în care prietena ei o trădează, iar mama ei realizând că e lesbiană o internează într-un spital de psihiatrie, dar și un tată care pare s-o înțeleagă, deși acceptă hotărârea soției, al cărei crez repetat era “ce-ar zice lumea dacă ar afla?” Abia după ce o cunoaște pe Tina și participă la întâlnirile grupului pentru “Abordarea Suferințelor Complexe”, condus de Frances (mentora Tinei), Ruth înțelege multe lucruri. Își dă seama că mama nu se temea doar că lumea va afla de ea, dar și că se va afla că tatăl ei e homosexual, că pentru ea era mai important ce gândeau prietenii decât propria familie. Înțelegerea realității este ca o eliberare pentru Ruth care-și va continua viața alături de Tina, deși doar pentru puțin timp. Și când dispare Tina anunță poliția, dar mama ei susține că e în viață doar că e bolnavă psihic. Așa că nu va mai fi căutată.
Apoi intervine și neglijența statului și mai ales a celor din închisori. Criminalul va fi prins, după alte crime comise în diferite state, închis în închisori de siguranță medie pentru că polițiștii nu-l considerau chiar așa periculos. Ca urmare evadează de două ori. Abia când este prins și judecat din nou Pamela este chemată să depună mărturie.
Deși se reprezintă singur, avocata de la procesul final care-l ajută încearcă să demonteze mărturiile, să-l prezinte oamenilor ca pe un nedreptățit. Dar depoziția Pamelei făcută pe un ton sigur și ferm, probele de ADN și alte mărturii duc până la urmă la condamnarea lui și injecția letală.
Finalul îi va lăsa și Pamelei răgazul să se liniștească și să-și continue viața. Mai mult realizează că articolele lui Carl (care le va trăda Pamelei și Tinei încrederea) și cartea scrisă de el, îl arată pe condamnat ca fiind un tip inteligent, carismatic, și nu atât de vinovat. Dar pe Carl îl interesa câștigul și faima lui. În realitate condamnatul era un tip mediocru, provenit dintr-o familie cu probleme, un mitoman care se credea Dumnezeu.
Trebuie să citiți cartea că să înțelegeți tot.
Așa cum îndeamnă și Harper’s Bazaar: “Nu rata acest thriller amețitor care analizează obsesia culturii noastre față de criminalii în serie și true crime, urmărind parcursul a două femei în strădania lor de a face dreptate cu orice preț.”
Iar Booklist afirmă despre roman: “Sclipitor… Printr-o scriitură irezistibilă și de o tensiune care îți ridică pulsul, Knoll creează cu măiestrie o atmosferă de groază și frământare, onorandu-le, în același timp, pe toate tinerele sclipitoare care își pierd viața sau a căror viață se schimbă pentru totdeauna din pricina actelor miselesti ale unor sociopați. O lectură pe de-a-ntregul captivantă, angoasantă și absolut esențială.”
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Fete sclipitoare
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
[…] Literatura pe tocuri […]