Filosofia Antică Restituită în Puritatea Ei: Opera secretă a filosofiei lui Hermes

Filosofia Antică Restituită în Puritatea Ei

Titlu original: La Philosophie Des Anciens Rétablie Dans Sa Pureté: L’Ouvrage Secret de la Philosophie d’Hermès

Autor: Jean d’Espagnet

Editura: Herald

Număr pagini: 227

   Despre Filosofia Antică Restituită  – Jean d’Espagnet

   Jean d’Espagnet (1564-1637) a ocupat pe parcursul vieții diverse funcții de stat, însă valid pentru lucrarea de față este recunoașterea sa ca alchimist. Printre operele sale se mai numără Oglinda alchimiștilor și Filosofia naturală restituită.

   Ca introducere în cercul transmutațional al naturii lui d’Espagnet nu pot începe decât cu o pledoarie pentru diferențierea substanțelor ce vor fi abordate. Pe tot parcursul introducerii în tainele alchimiei nu se vor găsi urme de magie neagră, ci din contra, vom vedea pe ce temei este aceasta criticată. Deci, nici îndemnări la conduite, după modelul satanismului – emblemă cu care este asociată de obicei orice practică a magiei – lui LaVey sau Aleister Crowley. Tocmai de aceea, după crezul celor mai buni “magicieni”, autorul își dezvăluie metodele într-un mod criptic și labirintic.

      Încă de la început acesta ne avertizează, din propria temere, că “lucrarea mea s-ar putea să nu vă placă”. Cu o privire superficială, se poate aproba, observându-se că locul nașterii templului fecundației sale filosofice nu e altul decât mormântul comun al filosofilor de influență socratică. “Nu trebuie să vă mai închinați la nume faimoase de tip Platon, Aristotel […]”. În schimb, acesta plantează copacul vieții, din care mai târziu va rodi piatra filosofală, pe pământul primei întrebări presocratice, al substanței primordiale. Identifică prima materie sub forma lui Dumnezeu, ca fiind “ ființa eternă, principiul tuturor lucrurilor ”, chiar – îndrăznesc să spun – sub forma necesității – care infirmă ipoteza norocului întâmplării -, în accepțiunea – ce va fi a – lui Spinoza.

   După ce îl stabilește pe Dumnezeu, acesta își inspiră demersul creativ din Heraclit, sub forma focului, a luminii, îmbăiat în – originalitatea ideii – continuității inexistenței propagată de întuneric, “Din primul decurge mișcarea […] din al doilea a apărut moartea ”. Însă, acesta neagă orice contrarietate din motivul teologic, al perfecțiunii unei lumi aflate în procesul creației datorată impulsului divin. “Ar fi contra bunului-simț să afirmăm că în mișcările armonioase ale naturii domnește Discordia “[…] aducând cu sine mai întâi legea iubirii și a atracției, nu și legea urii sau a respingerii, după cum consideră unii ”.Aici făcând referire -indirectă și necreditată -, în principal, la Empedocle și a sa relație conflictuală, dintre iubire și ură, atracție și repulsie, fertilizatoare a existenței.

    În mijloc, ca desăvârșire divină, și deasupra tuturor celorlalte creații, îl pune omul, “Sufletele lucrurilor însuflețite sunt raze ale luminii cerești, care dau viață tuturor lucrurilor, mai puțin sufletului omului, o rază de lumină supra-cerească […] ”. Ierarhizând referenţele de formă și materie – inspirate din Aristotel -, suflet pur însuflețit și supra-ceresc, creează, înaintea cititorului, atelierul alchimic pe care acesta îl va folosi în căutarea pietrei filosofale. Însă nu înainte de a intra pe tărâmul labirintic al chimiei elementelor mai sus menționate.

   De la cele patru elemente de bază, la metalele prețioase, și până la îndemânarea necesară operării lor într-un cuptor, autorul ne explică, cu răbdare, procesul înstrăinării de cotidian și dedicarea voită înspre nesigur, mistic, nemurire. “Niciodată două sau mai multe corpuri nu se amestecă mai bine decât dacă sunt reduse la vapori subtili “ […] aurul este agresat prin acțiunea focului de fiziune, care mai degrabă roade metalul decât îl dizolvă. “ Iar dacă la început depunem eforturi sisifice fără rezultat, înțelegem, următoarele lucruri: Că avertismentul de început “s-ar putea să nu vă placă ” a fost o manifestare a grijii, apoi, că nu este loc de dezamăgire deoarece multe dintre aceste îndeletniciri “le sunt necunoscute până și meșteșugarilor experimentați ”, mai mult de atât, “este o muncă titanică în care ai nevoie de ajutorul cuiva, căci fără un Hercule, Iason ar fi întreprins degeaba expediția din Colchos […] ”.

Pe măsură ce înaintăm, limba substanțelor devine halucinogenă, reflectând mai degrabă încercarea autorului de a ne supune unui test, decât de a-și continua predica. Geniul său literar ia forme înșelătoare dar provocatoare. “Piatra filosofală se află în munții străvechi, unde curg izvoare ale căror sursă este nesecată […] de acolo provin toate comorile regilor “Un dragon al Hesperidelor păzește poarta grădinii alchimiștilor […] vei descoperi sub picioarele tale violetele primăvăratice, care vor lua culoarea unui safir”.

  Cartea de față ni se înfățișează cu propunerea rearanjării unui amalgam, format din mai multe fragmente ale realității, de la dimensiunea istorico-filosofică, la cea alchimică și până la cea mitică, spre a dobândi o privire de ansamblu. S-ar putea spune chiar că, în acest sens al realității subiective, piatra filosofală va fi diferită pentru fiecare în parte.

“Fie ca zeitățile Venus cea diafană și Diana cea cu coarne să-ți fie favorabile”.

Cartea Filosofia Antică Restituită în Puritatea Ei – Jean d’Espagnet poate fi comandată de pe site-ul Libris.ro

Recenzii cărţi