Născută  în Anglia în 1970, Santa Montefiore a crescut la o fermă din Hampshire. A studiat spaniola și italiana la Universitatea Exeter și a petrecut o bună parte din anii ’90 la Bueno Aires,unde a copilărit mama ei. Locuiește la Londra împreună cu soțul ei, istoricul Simon Sebag Montefiore, și cei doi copii, Lily și Sasha. Romanele Santei Montefiore au fost traduse în 20 de limbi și vândute în peste 3milioane de exemplare în Anglia și Europa.

”Miranda și David, un cuplu cu o căsnicie care trece prin momente dificile, se mută din Londra într-un conac de țară renumit odinioară pentru superba lui grădină. Însă realitatea se dovedește foarte diferită de visul bucolic al Mirandei. Curând, nefericirea latentă din familie iese la suprafață, izolându-l pe fiecare în propriile resentimente și în propria singurătate. David este preocupat doar de slujba de la Londra și de amanta lui, cei doi copii se ceartă încontinuu, iar fiul ei Gus terorizează atât animalele de la fermă, cât și pe noii lui colegi de școală.

Pe neașteptate însă, un francez enigmatic îi solicită postul de grădinar, promițând să readucă la viață frumusețea grădinii. Cu înțelepciune și blândețe, el începe totodată să vindece durerile trecutului și ale prezentului. Ca prin magie, grădina începe să revină la frumusețea de odinioară, iar Miranda să se îndrăgostească de acest bărbat, deosebit de toți cei pe care i-a cunoscut până atunci.

Dar cine este cu adevărat Jean-Paul? Când Miranda găsește jurnalul Avei Lightly, fosta proprietară a conacului, descoperă nu numai o tulburătoare poveste de dragoste și paralele cu propria viață, dar și secretul pe care Jean-Paul l-a purtat în suflet mai bine de două decenii.”

  O poveste foarte realistă, întinsă pe aproape treizeci de ani. Foarte bine scrisă, documentată, cel puțin în privința grădinilor observ un zel aparte din partea autoarei. Pentru mine a fost un mare minus, eu fiind adepta monogamiei.  Cei duplicitari și care iubesc aventura în afară căsătoriei și nu numai, vor îndrăgi această carte. După mine această carte are patru povești de spus. Am observat foarte mult egoism din partea partenerilor, cel puțin din partea  lui David, soțul Mirandei și Ava, soția lui Phillip, iar aceștia, culmea, aveau tot ce și-ar fi putut dori cineva: dragostea soțului, soției, o familie minunată cu copii, situație materială foarte bună, dar cum e în firea omului de a tinde tot mai sus…așa și în cartea de față.

  Perechea care mi-a plăcut cel mai mult și mi-a fost cea mai dragă: Henrietta și Jeremy. El cu o fermă de vaci cu lapte, ea cu un magazin de cadouri. Ea plinuță și incertă în farmecele ei de femeie, el un tip care adoră femeile voluptoase, dar nesigur pe el și pe puterea lui de seducție.

  Miranda și David. Ea o femeie frumoasă, stilată, o soție modernă, cu o rubrică de articole, puțin nesigură în privința mutării forțate la țară. Motivul? Este Gus, copilul lor de șapte ani, care este foarte agresiv cu colegii și în comportament, ceea ce a dus la mutare, implicit la achiziționarea acestui conac. Nici aici Gus nu este mai potolit, mușcând de mână alt copil. Nesiguranța de a reuși în postura de mama se va diminua când lucrurile vor începe încet-încet să se așeze.Va angaja o bucătăreasă, o menajeră, dar cel mai important, va aparea un grădinar mai mult decât capabil și care este hotărât să readucă splendoarea gradinilor la viață. În zonă aceste grădini erau foarte renumite prin frumusețea magică, care se datora fostei proprietare, iar Miranda este hotărâtă să nu le abandoneze.

Storm, mezina familiei, este cea care l-a găsit pe Jean-Paul hoinărind pe proprietatea familiei.

,,Fu surprinsă să vadă un străin sprijinit de gard, cu mâna întinsă către vaci. Acesta îi zâmbi, fața lui aspră și bronzată încrețindu-se în jurul ochilor, unde ridurile laba gâștei erau deja lungi și adânci. Avea genul de zâmbet care te încălzea din interior, și Storm se simți imediat mai bine, ca și cum gaura singuratică din inima ei fusese provizoriu astupată. Își aminti că mama o învățase să nu intre în vorbă cu străinii. Dar acest bărbat era drăguț, nicidecum ca bărbațîi siniștri asupra cărora fusese avertizată.”

   Acest străin cu fața tristă era francezul Jean-Paul. Nu pot să empatizez cu el. Știți o vorbă din popor- ,,singur ti-o faci cu mâna ta”? În  cazul de față acest străin a plătit un preț foarte mare pentru a se fi îndrăgostit de persoana greșită. Poate e adevărat cum se zice – inimii nu îi poți comanda”, la fel ca și -,,dragostea e oarbă”

Tristețea răzbate peste el, iar aducerile aminte sunt dureroase.

,,Grădinile sălbatice, cândva pline de camassia albastre – mov și de piciorul cocoșului, de ciuboțica-cucului și de păpădii pufoase, fusese neglijată. În loc să fie tăiată pentru iarnă, iarba era înaltă și haotică. Cât de mult iubise să meargă prin iarbă în serile acelea parfumate de primăvară în drum spre căsuță. Acum fusese secată de iubire.

Era exact așa cum și-l amintea: zidurile de piatră de un gri suav și acoperișul de ardezie; coșurile înalte, elegante, pe care turturelele obișnuiau să se așeze și să gângurească; cele trei lucarne cu micile lor ochiuri de geamuri pătrate, pe care copiii se uitaseră cândva și făcuseră cu mâna. Armonia simetrică a construcției și modul liniștit în care se pierdea printre copacii și tufărișul ce-o împrejmuiau, ca și cum ar fi fost toate create odată și îmbătrâniseră laolaltă.”

  Cu sosirea acestui grădinar chipeș și angajarea lui, totul parcă revine la viață la conac. Miranda va găsi în căsuța de pe proprietate un jurnal vechi și totul în căsuță pregătit pentru două persoane, o încremenire în timp parcă.

  Gus și Storm se vor transforma din copii introvertiți, ursuzi și necomunicativi, în ajutoarele de nădejde ale grădinarului. Magia grădinii a început să prindă viață. David,soțul Mirandei, un om foarte ocupat în timpul săptămânii la Londra, cu o amantă dintre prietenele Mirandei, nu va avea timp pentru familie.Copiii sunt obișnuiți cu un tată absent ce nu se joacă cu ei. Încet,încet, gelozia și simțul posesiunii pun stăpânire pe David. A reînceput să își vadă familia, numai că aceasta avea alt far călăuzitor în jurul cărui gravita – Jean-Paul. Mirandei îi va prii statul la țară și viața simplă, lipsa aranjării permanente de care trebuia să aibă grijă la Londra va dispărea. Are prieteni noi în sat, pe Henrietta cea plinuță și Troy cel gay, coaforul satului.

Când Miranda va începe lectura la jurnalul voluminos, plin de amintiri, descoperim perechea Phillip și Ava foști proprietari ai conacului în anul 1979.

,,Mâinile îi erau aspre de la grădinărit, unghiile scurte și rupte, în schimb obrajii îi radiau de sănătate, iar ochii ei de un verde pal străluceau ca o pajiște primăvara, după ploaie.

La treizeci și șapte de ani era încă de o tinerețe înfloritoare, venită dintr-o mulțumire interioară ce-i radia prin piele, ca și cum ar fi avut inima făcută din raze de soare. Avea un chip mai plăcut decât drăgălaș, cu trăsături neregulate: nasul, un pic prea lung și foarte drept, gura mare și senzuală, nelalocul ei pe o față așa de mică. Și totuși, dacă trăsăturile nu erau frumoase luate separat, deveneau frumoase grație expresiei sensibile, vesele, care le ținea laolaltă. Firea ei excentrică o făcea convingătoare. Nimeni nu o iubea mai mult ca soțul ei, Phillip Lightly, și cei copilași ai lor, Archie,Angus și Poppy.”

Ava avea tot ce își dorea.

Phillip, deși mai mare cu cinsprezece ani ca și soția lui, era un om înalt, la un metru nouăzeci și trei, spate drept și umeri lați, un chip blând și frumos, cu nas lung, pomeți proeminenti și maxilar vanjos. El își petrecea mult timp în birou scriind la o carte sau prin străinătate pentru documentare. Cert este că își iubește soția și este fericit cu ea. La rugămintea unui prieten din Franța, Phillip va primi la el timp de un an pe fiul acestuia, Jean-Paul, un tânăr de douăzeci și un pic de ani. Acesta fiind singurul moștenitor al părinților, va moșteni podgoria și imensul domeniu cu grădinile sale minunate. Cine este cel mai nimerit să îl învețe disciplina și arta grădinăritului dacă nu Ava?

De aici încolo asistăm la evenimentele care vor preceda multă suferință, dar și multă bucurie pentru Ava și Jean -Paul. Ea își iubește soțul și nu l-ar părăsi niciodată, dar flatarea tânărului grădinar nu o va lasă rece, sfârșind prin a fi îndrăgostită și  a aspira la o dragoste interzisă pentru ea.

,,Iubirea noastră a fost una osândită de la bun început. La fel de efemeră ca apusul soarelui. Ai spus cândva că apusul soarelui este o tragedie, care te umple de melancolie când încerci în van să-l ții să nu dispară. Poate că efemeritatea sa este însăși frumusețea sa. Poate că iubirea noastră este mai dulce pentru că este fără speranță. Dacă cineva ar putea opri apusul și trăi într-un asfințit perpetuu, ar mai fi acesta la fel de magic? Iubirea noastră ar fi oare la fel de tandră dacă nu ar fi amenințată de pieire? Nu vom știi niciodată, pentru că tot ce avem este pieirea și amintirile de purpură și aur.”

  Împreună cu Miranda, care simte răceala din căsnicia ei, vom evada în jurnalul care conține dragostea interzisă a celor doi. Ce se va întâmpla după un an de zile când va trebui să plece acasă Jean-Paul? Va reuși el să o convingă pe Ava să își părăsească soțul și copiii? Ce se va întâmpla cu el?

Ce secret teribil ascund filele jurnalului?

    În prezentul unde Miranda este actuala proprietară, suspiciunile sale în privința lui David se accentuează.Totul va culmina cu întâlnirea din seră a lui David cu amanta, iar descoperirea lor este dureroasă pentru soție.Va reuși Miranda să treacă peste această infidelitate, va ceda dragostei ce crede că o poartă pentru grădinarul ei sau familia va prima pentru ea?

Jean -Paul face parte din această familie mai mult decât e nevoie, fiind tot timpul pe proprietate și locuind în căsuță.

Henrietta și  Jeremy sunt cei mai plăcuți pentru mine. El îndrăgostit și fără curajul de a îi da o întâlnire,va cumpără des un săpun cadou din magazinul fetii, având el însuși acasă aproape un magazin,în speranța de a fi remarcat.

Întâlnirea dintre cei doi, atunci când și Henrietta îl va remarca ca pe un pretendent pentru ea este foarte hilară.

,,Se puse în patru labe, fără să-i pese că stătea cu genunchii în noroi, și-i fugări în jurul copacului, prefăcându-se că este Căpitanul Hook. Apoi își vâră capul în deschizătură și strigând: ,,OOH-ah camarazii mei!, posteriorul ei mare rămânând afară ca o ciupercă uriașă. Așa o găsiră câinii lui Jeremy Fitzherbert. Îi adulmecară fundul agitat, în timp ce ea se chinuia să iasă din scorbură. Când ieși, părul îi era răvășit, fața îmbujorată, iar ochii albaștri îi sclipeau precum albăstrelele stropite de rouă.”

  Întodeauna m-au binedispus întâlnirile stângace dintre cei doi și dialogurile spumoase. Jeremy va remarca că și Henriettei îi fug ochi după chipeșul grădinar. Va avea o șansă la mâna frumoasei lui?

Recomand această carte. Cu siguranță fiecare se va regăsi în una din cele patru perechi.

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti