Fragment din romanul în lucru: Din altă viață, de Neguț Marius Albert
Prima dragoste
La șapte ani sunt dat la școală. Mama face ce face și ajung în clasa celei mai bune învățătoare, tovarășa Ioan.
În chiar prima zi din clasa întâi, reușesc să fiu urecheat pentru că, neajungând la întrerupătorul din toaletă pentru a aprinde lumina, îl pocnesc cu trusa sanitară și-l sparg. Tovarășa învățătoare solicită prezența mamei la școală, ceea ce are urmări tragice asupra integrității perciunilor mei, atât pe moment, cât și la finalul trimestrului întâi, când mă prezint cu carnetul de elev acasă, iar ai mei văd că am nota 9 la purtare.
Totuși, învăț bine și în clasa a doua sunt făcut pionier printre primii. Fetița care îmi pune cravata roșie la gât – Dănuța, mă sărută pe obraji, iar mie îmi este suficient pentru a o transforma în zeița visurilor mele. Mă zbat astfel, îndrăgostit fără speranță peste un an de zile. Între timp, ca orice Romeo găsesc un confident căruia îi destăinui pasiunea ce-mi macină sufletul. E de mirare că acesta îi spune Dănuței?
Într-o bună zi, în recreația mare, în fața tuturor copiilor, lumina ochilor mei se proțăpește în fața mea, cu mânuțele în șolduri, sfântă întruchipare a curiozității feminine, amestecată cu o doză de indignare:
— E adevărat? mă întreabă ea, cu autoritatea pe care funcția de comandant de detașament i-o dă.
— Ce anume? bâigui eu, în timp ce rânjetul prietenului în care avusesem atâta încredere îmi iscă o vagă bănuială.
— Este adevărat că mă iubești?
Mă uit în sus, cu speranța că tavanul se va prăbuși peste mine, apoi în stânga și-n dreapta, căutând o cale de scăpare. Siderați de îndrăzneala mea, colegii mă privesc, iar eu citesc întrebările din ochii lor:
Tocmai pe Dănuța?
Cea mai frumoasă fată din clasă?
Tu chiar nu te uiți la tine?
Îmi iau inima-n dinți și, curajos ca un cocoș în fața satârului, rostesc:
— De mult!
Timpul trece, iar eu mă afirm ca fiind bunicel la învățătură. Fac echipă cu Dănuța la un concurs de istorie la care luăm locul trei. Apoi la un altul de circulație rutieră unde ne clasăm pe locul doi. Prind gustul întrecerilor, nu atât pentru că îmi face plăcere să învăț, cât pentru că, tovarășa învățătoare mă pune mai mereu în echipă cu dragostea vieții mele. Totuși, spre tristețea mea, la următorul concurs, unul de igienă dentară, învățătoarea mă trimite singur.
În cadrul lecțiilor pregătitoare susținute de doctorița stomatolog a școlii aflu că habar n-am să mă periez corect. În loc să fac mișcările vertical, ca un novice frec dințișorii orizontal… Băiat serios, remediez problema rapid – fug la librăria din cartier de unde cumpăr o cărticică ce conține cam tot ceea ce un copil curios ca subsemnatul, ar vrea să afle în privința igienei bucale.
În doar două zile sunt tobă de carte. Înarmat cu o periuță nou nouță mă prezint la concursul cu pricina.
Membrii juriului mă privesc ostil, dar eu nu mă bulversez. Sunt prea bine pregătit pentru a-mi face probleme, doar că, din motive care îmi scapă, se cam învârte încăperea cu mine. Medicul școlii prezent în sală, mă studiază și pune verdictul: Pojar!
În loc să mă bucur de gloria certă a câștigării concursului, mă văd forțat să stau acasă, la pat, două săptămâni! Însă, nu aceasta e durerea cea mai mare, ci aceea că săptămânile cu pricina sunt pline de dor!
Din păcate, în momentul în care revin, locul din prima bancă, acolo unde stătea Dănuța, e gol.
Dragostea mea s-a mutat din cartier și din școală…
Fragment din romanul în lucru: ”Din altă viață”. Neguț Marius Albert
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
9 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Interesant! Asteptam !
Imi place stilul! Asteptam cu nerabdare cartea!
Suna bine fragmentul.
Mai e mult de lucru și, sincer, nu știu dacă să-l public… Nu-s chiar atât de cunoscut încât să-mi public autobiografia. Mă relaxează totuși să scriu despre trecut, plus că, sper ca rememorându-l, să văd unde am greșit și să nu mai repet erorile.
Vă mulțumesc pentru că îmi îngăduiți să vă ofer spre lectură bucățele de viațã!
Multumesc Marius si te mai asteptam cu povesti sau fragmente de roman.Daca cartea va fi scrisa in stilul acesta amuzant si usor ironic fii sigur ca va avea succes.
Nu am citit încă prima carte a autorului, însă aceasta, cu siguranță, mă atrage 🙂
Suna foarte promitator acest fragment.
Suna foarte bine, felicitari!
Mulțumesc! Eu totuși sunt mai cârcotaș din fire… Simt că mai trebuie finisat…