Frumoasa americană de Adrian Christescu - Editura Lebăda Neagră - recenzie

Frumoasa americană, de Adrian Christescu – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Frumoasa americană

 Adrian Christescu

Editura Lebăda Neagră 

  “Adrian Christescu s‑a născut în 1968 la Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992 a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul său Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași. Este autorul romanului‑thriller Destinul lupului singuratic (cea mai vândută carte a editurii Adenium în 2015), al volumului de teatru Dragoste și spațiu locativ (Adenium, 2017) și a tradus din limba maghiară Orașul visurilor de Ildikó Judith Jung. La editura Lebăda Neagră au mai apărut sub semnătura sa romanul “Umbra lui Raphael”(continuare la Destinul Lupului Singuratic) si volumul “Hotelul Amintirilor”.”

  “Adrian Christescu are fericita idee de a fructifica literar experiența domniei-sale ca tânăr antreprenor în perioada complicată și tulbure a evoluției României către capitalism. Prima calitate a prozelor sale care decurge de aici este autenticitatea: nimic trucat, nimic exagerat, senzația e că autorul face „copii după natură”, ca să reluăm o formulă binecunoscută. A doua însușire este simțul umorului: Adrian Christescu știe să se amuze și să vadă partea ridicolă sau chiar grotescă a lucrurilor inclusiv atunci când are în față tot felul de escroci sau de nulități în materie de comerț (bună parte din texte refac pățaniile sale în calitate de „angrosist”, ocupație răspândită în perioada de tranziție). Foarte tânăr, „copil al Revoluției” am putea spune, autorul e obligat să suporte concurența foștilor securiști, milițieni, activiști de partid, convertiți brusc la economia de piață și aducând cu ei toate metehnele și inerțiile vechiului regim. (…)  (Alexandru Călinescu)”

  Am făcut cunoștiință cu scrierile lui Adrian Christescu citindu-i prima carte apărută la editura Adenium  “Destinul Lupului Singuratic”(reeditată la  ed.Lebăda Neagră). Din interviurile apărute pe site-ul Literatura pe Tocuri am reușit să cunosc puțin și să prezint și altora scriitorul, dar și omul Adrian Christescu, pe care l-am apreciat și mai mult după ce l-am cunoscut personal. De-a lungul anilor am citit tot ce a scris și publicat autorul și mărturisesc că am așteptat cu nerăbdare apariția volumului “Frumoasa Americană”.

  Un mănunchi de povestiri despre începuturile unui tânăr antreprenor, în perioada tulbure și extrem de complicată a tranziției de la comunism la capitalism.

Mai mult, Adrian face o radiografie exactă a societății din acele și din aceste vremuri.

  Ne povestește despre cei ajunși antreprenori, pe baza funcției pe care au avut-o înainte de revoluție, a preluării bunurilor unor întreprinderi de stat pe care le-au păstorit și a preluării (fără costuri) a halelor și utilajelor.

  Ne vorbește despre personaje, care doar citind despre ele par pitorești, dar dacă ai tangență cu ele este greu să răzbești. Personaje ajunse puternice în urbe datorită relațiilor și cunoștiințelor anterioare, a multor “secrete”  cunoscute și acoperite, a obligațiilor altora față de ele, un adevărat “lanț al slăbiciunilor”.

  Aflăm despre directori care, ajunși în posturi de răspundere, își fac un crez din a distruge afaceri,pe motivul grijii față de banii băncii,asta în cazul în care nu primesc o mită consistentă.  De altfel niște nulități în meserie, caracterizați doar de lăcomie, dorința de a parveni cu orice preț, și cărora  poziția le conferă credința unor “mici dumnezei”.

Unii își vor păstra aparentele puteri, dar odată ieșiți la pensie  vor fi doar “un nimeni oarecare”.

  Alții, aşa zişi antrepenori, după ce se împăunează cu  faimă și afaceri răsunătoare, lichidează tot ce pot și pleacă în alte țări, trăind bine din banii celor înșelați.

  Cunoaște șefi de magazine, care știind șefi incapabili ai unor rețele mai mari, și gândindu-se la începuturile lor, le dau ponturi utile.

  Așa aflăm despre șefe de  magazine, ajunse pe posturi datorită căsătoriei sau amantlâcului cu “cine trebuie”, care reacționează favorabil la “laude și perieri” indiferent cât de nesincere ar părea altora. O adevărată faună!

  În vizitele de lucru în alte țări cunoaște italieni, care la început sunt reticenți, din cauza ţepelor anterioare din partea altor afacerişti, apoi văzându-i serioși, sinceri și deschiși îi ajută. Oameni diferiți în țări diferite.

  Adrian ne povestește cum succesul de la început, când era doar distribuitor de marfă, s-a datorat și vitezei de reacție în urma unor idei (ca povestea cu acadelele  pentru diabetici)

Lucrurile merg relativ bine până  ce este silit de bancă, datorită mășinațiunilor directorilor, să declare falimentul.

  Dar…așa cum spune proverbul:  “un șut în…. un pas înainte”, pornește cu ajutorul prietenilor și partenerilor, care-l considerau serios și de încredere, o altă afacere, mult mai reușită, evitând să mai lucreze sau să se mai bazeze pe anumite bănci.

  Așa că el va merge înainte alături de partenerii și prietenii lui, iar cei care au făcut parte din vechile structuri și au acționat ca pe vremuri s-au pierdut în urma lor.

  Am vorbit la modul general  despre cele 10 povestiri, lăsându-vă să le descoperiți și să le savurați singuri, la fel cum veți afla și de unde vine titlul volumului: ”Frumoasa Americană”

Povestirile sunt amuzante, scrise într-un ton voit lejer și totuși pline de semnificații.

  Avem de-o parte prostia, lăcomia, arivismul, răutatea, invidia ,pe de altă parte munca grea cinstită, cunoașterea, loialitatea, prietenia și dragostea de oameni și de viață.

Sincer… mi-am imaginat personajele și am trăit cu intensitate fiecare poveste.

M-am amuzat la fel de mult ca atunci când am citit  piesa de teatru a autorului “Dragoste și spațiu locativ”.

Mi-a plăcut și modul de gândire al antreprenorului redat atât de bine de scriitor:

E greu să porți peste ani pică și supărare. E costisitoare pentru cel care nu se desparte de ea și îi ocupă mult timp.  Mai ales că  îți roade sufletul ca un șobolan neostoit. Mi-am propus și am reușit să uit de ei începând cu a două zi de când am luat-o de la capăt și bine am făcut.”

Iar, în final, o mărturisire.  Având o anumită semnificație pentru mine, și nu numai. Acum, privind în urmă spre tumultul acelor momente de cumpănă în care m-am confruntat de prea multe ori cu oameni sau instituții pentru care dreptatea, bunul-simț, sau măcar o elementară bunăvoință nu își găseau rostul, socotesc că viața mi-a făcut o favoare:  mi-a oferit o lecție prețioasă, plătită ce-i drept cu un preț foarte mare. Însă dacă mă gândesc la ce am învățat de pe urma acestei experiențe dure, sper, unică pentru mine, dacă mă gândesc la bucuria de a colabora cu cei care mi-au fost alături și datorită cărora am supraviețuit, și, în sfârșit, dacă acum o privesc încă o dată cu drag pe cea aflată lângă mine de mulți ani,”la bine și la rău”, pot să afirm răspicat: da, a meritat!”

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Frumoasa americană de Adrian Christescu – Editura Lebăda Neagră – recenzie

 

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

3 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.