Furia Dimineții de Pierce Brown-Editura Paladin

Furia Dimineții de Pierce Brown-Editura Paladin-recenzie

Titlul original: Morning Star

Traducere: Iulia Pomagă

Editura: Paladin

Data apariţiei: Noiembrie 2017

Nr. de pagini: 688

Gen: SF/Fantasy; Dystopia; Young Adult

Cotatie Goodreads: 4,49

Seria Red Rising: 1. Furia Roșie  2. Furia Aurie 3. Furia Dimineții

  Abandonat de Mustang, luat drept mort de Fiii lui Ares, adus în pragul nebuniei de singurătatea și întunecimea de mormânt a carcerei în care este ținut închis, Secerătorul e redus la acel Darrow din Lykos care era la începuturi. Totul pare pierdut. Dar cu ajutorul prietenilor pe care încă-i mai are, Darrow reușește să evadeze din mâinile Șacalului, ceea ce se dovedește cea mai ușoară parte a misiunii lui. Cea mai complicată este să-i inspire pe cei asupriți să găsească curajul să se revolte, puterea să rupă lanțurile, îndrăzneala să viseze la o lume complet diferită față de tot ce știau până acum. Căci a venit în sfârșit momentul revoluționării Societății abuzive.

Mă gândesc la poporul meu izolat în beznă. La toate Culorile din toate lumile, încătușate și înlănțuite pentru ca Auriii să poată cârmui, și simt cum furia îmi arde golul întunecat pe care el mi l-a săpat în suflet. Nu sunt singur. Nu sunt victima lui.

Așa că n-are decât să facă tot răul de care e în stare. Eu sunt Secerătorul.

Cunosc suferința.

Cunosc întunericul.

Nu așa se sfârșește.”

 

   În urmă cu câteva minute am terminat de citit ultima pagină din ,,Furia Dimineții” și am un zâmbet tâmp pe chip, asta pentru că îmi place cum s-a încheiat trilogia. Pierce Brown mi-a oferit cel mai frumos cadou pentru suflet – o poveste splendid concepută, plină de acțiune și de emoție, scene impresionante de luptă, neașteptate momente romantice, un deznodământ grandios și cel mai perfect final al unei povești.

   Adevărul e că, după atâtea cazne, atâtea chinuri cumplite și suferințe inimaginabile, îmi doream tare mult ca povestea lui Darrow să aibă un deznodământ fericit, însă nicio clipă nu m-am gândit că o singură frază – mă refer la marea dezvăluire de la final, făcută de către Mustang, iubita lui Darrow – îmi va face inima să vibreze de bucurie.

   Pe lângă toată această bucurie, poate că aș fi simțit și o ușoară stare de nostalgie și de tristețe pentru că mă despărțeam de personaje, dacă nu aș fi aflat că povestea continuă. În acest an, autorul a publicat primul roman dintr-o nouă trilogie, acțiunea având loc la zece ani de la evenimentele din Furia Dimineții, tot cu Darrow Secerătorul ca personaj central – „Iron Gold” (cartea se află în traducere și va apărea la Paladin la sfârșitul acestui an).

  Despre Pierce Brown s-a tot vorbit în ultima vreme, mai ales de când a venit în România, la invitația editorului său român, Editura Paladin. Știu că este unul dintre numele în ascesiune ale literaturii SF & Fantasy și este apreciat de mulți cititori, însă pentru mine înseamnă mult mai mult. Datorită lui am ajuns să trec peste anumite prejudecății și să intru pe un teritoriu mai greu accesibil, SF-ul. Dintotdeauna am evitat poveștile science-fiction pentru că îmi era greu să înțeleg acest gen, însă Pierce Brown m-a făcut să-mi dau seama cât de mult m-am înșelat. Chiar dacă este încadrată în universul SF/distopic, povestea este încărcată de momente pline de emoție. Modul în care sunt descrise sentimentele lăuntrice ale lui Darrow, chinurile cumplite indurate de el, cât de copleșit a fost din cauza trădărilor neașteptate și a iubirilor pierdute, toate acestea m-au făcut să trec printr-o serie întreagă de trăiri emoționale – compasiune, frustrare, furie, tristețe, dezamăgire, bucurie. Autorul nu trece ușor peste toate evenimente tragice din viața lui Darrow, ci le descrie atât de bine, încât ai impresia că are ceva din romantismul și dramatismul lui Sparks.

 

I se citesc în ochi toate defectele și temerile care o fac ceea ce e. E atât de imperfectă și aspră, încât mă face să-mi doresc să o țin în brațe și s-o iubesc cât de mult pot 〈…〉 Mi se pare incredibil ca o asemenea femeie să vrea să fie ținută în brațe de mine, dar își lasă capul pe pieptul meu, iar eu o îmbrățișez și-mi amintesc cât de bine ne potrivim în timp ce minutele și stelele trec departe de noi.“

  Mă uit în jos la părul ei blond și-i văd rădăcinile întunecate. Inspir mirosul ei. Fie că totul se sfârșește mâine sau peste optzeci de ani, aș putea să-i inspir mirosul toată viața. Dar vreau mai mult. Am nevoie de mai mult. Voiam să-i spun ceva important. Ceva memorabil. Însă am uitat ce când am privit-o în ochi. Prăpastia care ne-a despărțit e tot aici, plină acum cu întrebări, învinuiri și regrete, dar toate astea fac parte din dragoste, din ființa umană. Totul e fisurat, totul e pătat, în afară de clipele fragile și cristaline presărate în timp pentru care viața merită trăită.”

    Cu toate că și celelalte două volume mi-au plăcut, “Furia Dimineții” mi s-a părut cel mai reușit din serie. A avut mai multă acțiune, intrigă și suspans, numeroase răsturnări de situație, atentate, conspirații, bătălii în spațiu, trădări, scene impresionante care mi-au înghețat sângele în vene, evenimente dramatice care mi-au adus lacrimi în ochi. Dar am avut parte și de momente vesele, dialoguri spumoase, puțin romantism…

 

Cum e pentru o mamă să-și vadă fiul înfrânt de alți oameni? Să-i vadă durerea înscrisă în cicatricele ce-i brăzdează pielea, în tăceri, în privirile pierdute. Câte mame nu s-au rugat să-și vadă fiii și fiicele întorși din război, doar ca să-și dea seama apoi că ei încă aparțin războiului, că lumea i-a otrăvit și că nu vor mai fi niciodată ca-nainte?”

Soția lui și tatăl meu nu s-au întâlnit niciodată. Dar au împărtășit același vis. Al unei lumi libere. O lume construită nu pe cadavre, ci pe speranță. Pe dragostea care ne leagă, nu pe ura care ne dezbină. Poate că am pierdut mulți apropiați. Dar nu suntem înfrânți. Nu suntem învinși. Luptăm în continuare. Dar nu luptăm ca să-i răzbunăm pe cei care-au murit. Luptăm pentru cei rămași în viață. Luptăm pentru cei care încă nu s-au născut.”

   După cum ați aflat deja din recenziile precedente, acțiunea are loc la 700 de ani după ce omenirea a colonizat alte planete și s-a instalat ierarhia socială, fiecare clasă având o anumită culoare. Mai întâi s-au extins către satelitul Pământului, Luna, dar pentru că era foarte dificil să se lanseze navete spațiale de  pe Pământ din cauza gravitației și a atmosferei, Luna a devenit portul Pământului, cu ajutorul căruia au fost colonizate lunile și planetele Sistemului Solar. De pe Lună, Consulul Suveran, Octavia au Lune își guvernează Imperatorii și Pretorii, îi comandă pe cei doisprezece Cavaleri Olimpici, legiunile de Războinici Însemnați și pe Imperatori. Roșii fac munca de jos. Rozalii le satisfac plăcerile și îi servesc pe cei din clasele superioare. Obsidienii au fost crescuți pentru război. Maronii sunt servitori în case, birouri și instituții sociale. Cenusii cutreieră orașele asigurând supunerea în fața ierarhiei. Portocalii asigură mentenanța sistemelor pe nave. Violeții sunt artiști. Verzii se ocupă cu tehnologia. Galbenii studiază medicina. Albaștrii sunt piloți. Cei Arămii se ocupă cu problemele birocratice. Albii împart dreptatea conform propriilor legi(sunt preoți). Argintii se ocupă de contabilitate și logistică. Fiecare culoare are un scop. Toate culorile îi susțin pe Aurii care reprezintă elita.

   În primul volum – Furia Roșie –  am făcut cunoștință cu Darrow, un tânăr din clanul de mineri Roșii care muncește din greu în subteranele planetei Marte. Când soția îi este spânzură pentru vina de a fi dat glas unor idealuri revoluționare, el se alătură unui grup de rebeli cunoscut drept Fiii lui Ares. De la aceştia află că Roșii au fost trași pe sfoară. Umanitatea ajunsese demult să populeze planeta Marte, iar cei ca el sunt ținuți drept sclavi de o clasă conducătoare decadentă, cea Aurie. Singurul mod în care se mai putea face dreptate în acea societate abuzivă era ca Darrow să se infiltreze în mijlocul Auriilor, devenind unul dintre ei. Iar pentru asta el a suportat numeroase operații, transformându-se într-un Auriu de calitatea întâi. După ce Darrow trece mai multe probe, ArhiGuvernatorul Augustus îi lansează propunerea să devină Lăncier al Casei Augustus.

   În volumul al doilea – Furie Aurie – aflăm că Darrow obține o funcție în slujba ArhiGuvernatorului planetei Marte, dar nu reușește să se ridice la nivelul așteptărilor și dă greș la Academie, unde Auriii se antrenează în luptă cu nave spațiale. Înfrânt de un rival al angajatorului său, valoarea lui scade rapid în ochii ArhiGuvernatorului, asta până când tânărul îi oferă acestuia ceea ce-și dorește: război civil. După ce strânge o armată impresionantă și-și face câțiva aliați îndoielnici, Darrow conduce un atac victorios pe Marte, îndepărtând familia Bellona de la conducerea planetei. Dar la serbarea Triumfului ținută pentru a onora victoria lui militară, trădarea își ivește încă o dată chipul hidos și toată reușita lui e distrusă. Prietenii și aliații săi sunt uciși sau dispar. Darrow e luat prizonier, iar identitatea lui secretă e descoperită.

   În volumul de față, ,,Furia Dimineții”, povestea nu se mai concentrează numai în jurul lui Darrow, ci și asupra oamenilor din jurul lui – prietenii, iubita, familia – toți cei care cred în visul lui, acela de a construi o lume mai bună, o lume liberă.

Furia Dimineții de Pierce Brown-Editura Paladin

Am crezut la un moment dat că firul vieții prietenilor mei se rodea în jurul meu pentru că firul meu era prea puternic. Dar acum îmi dau seama că împreună creăm ceva indestructibil. Ceva ce o să dureze mult după ce viața aceasta se va sfârși. Prietenii mei au umplut golul din sufletul meu lăsat de moartea lui Eo. M-au făcut un om întreg din nou.”

    Darrow (23 ani) este acum prizonierul Șacalului, actualul ArhiGuvernator al planetei Marte. După un an de tortură – trei luni de interogatorii și apoi nouă luni de carceră – este doar o umbră a celui care a fost, stârnind până și mila dușmanilor. De fapt, el ar fi trebuit să fie predat Octaviei, Consulul Suveran, pentru ca Artizanii ei să îl disece ca să descopere taina transformării sale în Auriu, să vadă dacă era posibil să mai existe și alții ca el. Dar Șacalul a făcut o înțelegere si l-a păstrat. L-a torturat pe proprietatea lui de pe Attica, punându-i întrebări despre Fiii lui Ares, despre Lykos și despre familia lui.

În bezna adâncă, departe de căldură și soare și luni, zac, tăcut ca piatra care mă înconjoară ferecându-mi trupul încovoiat într-un pântece înfricoșător. Nu pot sta în picioare. Nu mă pot întinde. Pot doar să mă fac ghem, o fosilă uscată a bărbatului care am fost cândva. Am mâinile legate la spate. Stau gol pe podeaua rece de piatră.

  Singur în întuneric.

  Parcă au trecut luni, ani, milenii de când mi-am întins genunchii, de când șira spinării s-a îndreptat din poziția asta cocoșată. Durerea e înnebunitoare. Încheieturile îmi trosnesc ca fierul ruginit. Cât timp a trecut de când mi-am văzut prietenii Aurii sângerând în iarbă?”

   De această dată, nu e niciun Ares care să îl salveze, nu mai e Mustang să îl iubească. Șacalul i-a dat de înțeles că prietenii l-au trădat. Fără să spună niciodată care dintre ei. Presărând indicii și aluzii în timp ce era torturat, înainte să îl trimită în beznă. Darrow e obsedat de gândul că și-a dezamăgit prietenii. E chinuit de vina că s-a folosit de mintea lui Mustang, de trupul ei, că i-a mărturisit mult prea târziu cine e el de fapt.

Ascult vocile de deasupra. Venind spre mine dintr-o mare nesfârșită de întuneric. Le însoțește zăngănitul înnebunitor al lanțurilor și oaselor, vibrând prin pereții închisorii. Totul atât de aproape, și totuși la o mie de kilometri depărtare, ca și cum o lume întreagă ar exista chiar dincolo de beznă, dar eu n-o pot vedea, n-o pot atinge, gusta, simți, nu pot străpunge vălul pentru a putea face parte încă o dată din lume. Sunt întemnițat în singurătate.”

    Însă el nu a fost uitat de Sevro au Barca, bunul lui prieten, liderul Fiiilor lui Ares. A venit cu legiunea lui de distrugători ai imperiului, de teroriști și renegați și l-a salvat din mâinile Șacalului. De la acesta Darrow află că întreaga lume îl consideră mort. La trei luni după ce a fost capturat, Auriii au transmis execuția lui publică pentru trădare. Au târât un tânăr care arăta exact ca el (avea același mers, același chip) pe treptele citadelei din Agea și au dat citire tuturor capetelor de acuzație. Pretinzând că era un Auriu. Toți prietenii, familia, iubita, Fiii lui Ares, au crezut că îl văd pe Darrow murind. Și tot de la Sevro află că epurarea pusă la cale de Șacal și de Suverană a dus nu doar la eliminarea inamicilor-cheie, ci la moartea a sute de oameni de pe tot cuprinsul Sistemului Solar. Iar pe Marte este un haos total pentru că trupele paramilitare au masacrat civilii. Fiii lui Ares au încercat să reziste pe poziții, dar fără succes. Însă acum, odată cu revenirea lui Darrow, Mesia pe care Roșii l-au așteptat toată viața, rebelii pot avea o șansă să o învingă pe Suverană. O armată își așteaptă sufletul să se întoarcă în mijlocul ei. Dar în starea în care se află, slăbit și demn de milă, va putea Darrow să le arate calea?

De peste șapte sute de ani ați domnit peste stirpea oamenilor și asta e tot ce ne-ați oferit. Nu e de-ajuns. Astăzi declar sfârșitul domniei voastre. Orașele voastre nu sunt orașele voastre. Navele voastre nu sunt navele voastre. Planetele voastre nu sunt planetele voastre. Au fost construite de noi. Și ne aparțin nouă, oamenilor de rând. Acum le luăm înapoi. Nu mai contează întunericul pe care l-ați răspândit, nu mai contează noaptea pe care ați pogorât-o asupra noastră, ne vom răzvrăti împotriva lor. Vom urla și vom lupta până la ultima răsuflare… Și dacă vom cădea, ne vor lua locul alții, pentru că suntem un val. Și ne ridicăm.”

   După perioada de recuperare a lui Darrow, Fiii lui Ares propun să desfășoare câteva misiuni contra Suveranei și a Șacalului, iar pentru început, vor să-l răpească pe Quicksilver, cel mai bogat din Societate, considerat aliatul Șacalului, cu gândul să-l țină pentru recumperare, până când vor fi eliberați toți deținuții politic închiși ilegal în închisorile Șacalului și toate Culorile inferioare concentrate în lagăre. Însă, atunci când grupul lui Darrow ajunge la Quicksilver, îl găsesc în compania mai multor Auriii, printre care Cassius au Bellona (vechiul prieten al lui Darrow, actual dușman) și Mustag, iubita  lui Darrow. Ce caută aici? Să fie vorba de o negociere de pace? Se predau forțele lui Mustag? O alianță? Sau poate că Quicksilver îl trădează pe Șacal? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

  Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu Darrow, Mustang, Sevro, și prin ce peripeții au mai trecut.

 

De fapt, sunt și am fost dintotdeauna un om complet doar alături de cei din jur. Simt cum prind puteri. O putere pe care n-am mai simțit-o de mult. Nu doar pentru că sunt iubit. Ci pentru că au încredere în mine. Nu în masca mea, asemenea soldaților mei de la Institut. Nu în idolul fals pe care l-am creat în slujba lui Augustus, ci în omul aflat dincolo de toate astea. Poate că Lykos a dispărut. Poate că glasul lui Eo a amuțit. Poate Mustang e în celălalt capăt al lumii. Și poate că Fiii sunt în pragul extincției. Dar eu îmi simt sufletul pâlpâind iarăși în mine în clipa în care realizez că am ajuns în sfârșit acasă.”

 „Furia Dimineții” este o carte excepțională din toate punctele de vedere. Vă recomand să o citiți pentru că merită.Veți avea  parte de o aventură de neuitat!

Nota 10+

Cartea Furia Dimineții de Pierce Brown poate fi comandată de pe cartepedia

Recenzii cărţi

 

 

Review overview
5
Alina Geambaşu (Alina)-Redactor pentru informaţii de interes permanent /Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

16 COMMENTS

  1. Absolut superbă recenzia ta, Alina! Așteptam de mult o impresie asupra acestei serii, iar recenzia ta m-a convins! Îmi va plăcea sigur această poveste SF, așa că am trecut-o pe lista mea de lecturi!

    • Brown m-a impresionat mult. Doar Musso a mai reușit această performanță. Trilogia e de nota 20

  2. De la primele randuri ale recenziei am stiut ca este creatia Alinei,frumoasa,complexa,interesanta.Am citit-o cu placere chiar daca nu citesc genul acesta de carti.
    Felicitari Alina!

  3. Wow, Alina!!!!!
    M-ai convins sa o citesc ! Si tu si Răzvi ati argumentat bine recomandarea voastră. Felicitări pentru recenzia minunata

    • Ce mă bucur că și lui Razvi i-a plăcut trilogia! Trebuie să o citești și tu. E deosebită!

    • Iasmy, încearcă să răsfoiești cărțile. S-ar putea să te prindă povestea lui Darrow 🙂

  4. Să-mi fie rușine, dar nu am apucat să citesc nici măcar volumul 2 :p Trebuie să recuperez, la un moment dat 😀

    Ispito, te felicit pentru recenzie!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.