Furtună de nisip, de James Rollins-Editura Rao-recenzie

   “O explozie inexplicabilă zguduie colecția de antichități a unui muzeu londonez, declanșând alarma în organizațiile clandestine din întreaga lume. Iar acum căutarea de răspunsuri o duce pe Lady Kara Kensington, pe prietena ei, frumoasa și inteligenta Safia al-Maaz, curator al muzeului, și pe ghidul lor, aventurierul Omaha Dunn, într-o lume despre care nici nu visaseră că există: un oraș îngropat în deșertul arab. Dar și alții sunt atrași spre același loc, oameni cu scopuri întunecate și sinistre. Însă nenumăratele pericole pe care trebuie să le înfrunte în călătoria spre inima sălbatică a Peninsulei Arabice pălesc în fața coșmarului care îi așteaptă la capătul călătoriei: o putere misterioasă și eternă, capabilă să creeze o utopie… ori să distrugă tot ceea ce a creat omenirea de-a lungul mileniilor.”

La British Museum-Galeria Kensington-are loc un eveniment ciudat-o explozie.

  Galeria era proiectul personal al Karei Kensington. Aceasta era o perfecționistă, preluase afacerile familiei după moartea tatălui ei, iar modul în care acesta dispăruse în deșert determinase înființarea galeriei și cercetarea artefactelor arabe, mai ales a celor găsite în acel deșert. Kara voia să descopere orașul UBAR, dar mai ales ce se întâmplase cu tatăl ei a cărui dispariție avusese loc în zona în care se presupunea că fusese “orașul ascuns”:

“Galeria era proiectul ei personal, căruia îi acordase o atenție specială, și nimeni nu rezistase în faţa furiei sale.”

“Găzduia exponatele arabe ale muzeului, o colecție de antichități neprețuite din Peninsula Arabică.”

   În seara aceea Harry, paznicul, își făcea rondul când vede în cea mai îndepărtată încăpere a Galeriei o lumină ciudată, ceea ce presupune existența unui intrus. Dar ceea ce vede în final este un glob luminos, pare a fi un fulger globular cauzat de furtună, dar acesta după ce sparge câteva vitrine și se așează pe un exponat, o cămilă de fier, pare că se stinge. Fierul pare să curgă de pe cămilă, topindu-se, ca și cum “ar fi fost expus unui val de ploaie acidă”, se creează un șoc electrostatic care întrerupe comunicațiile, apoi vitrina explodează, și Harry moare, ars în infern.

   Safia Al-Maaz, cercetătoare și custodele galeriei, și Kara, proprietara, apar cam în același timp și se implică în cercetări. Acum din toată munca lor rămăseseră numai ruine. Safia, sora de suflet a Karei, crescută în familia ei, terminase arheologia. Kara îi ceruse să se ocupe de muzeu, era proiectul de suflet al lui Reginald Kensington continuat de fiica lui:

“…în cele din urmă, venise ca să conducă proiectul de suflet al Karei, aici în muzeu, o colecție de antichități din Peninsula Arabică, o colecție începută inițial de Reginald Kensington. La fel ca în cazul fostei sale corporații și acest proiect prospera, devenind cea mai mare colecție din lumea întreagă. Cu două luni în urmă, familia aflată la putere în Arabia Saudită încercase să cumpere colecția și s-o readucă pe pământ arab, o afacere despre care se zvonea că valora câteva sute de milioane.”

“Kara refuzase. Pentru ea, colecția însemna mai mult decât banii. Era ca un monument în amintirea tatălui său. Deși cadavrul lui nu fusese găsit niciodată, mormântul său era aici, în această aripă din British Museum, înconjurat de toate bogățiile și istoria Arabiei.”

   Cercetând stricăciunile găsesc distrusă o statuie. Artefactul fusese găsit lângă un cavou din Salalh, datând din anul 200 i.Hr., reprezentând un bărbat cu un obiect lunguieț ridicat pe umăr (unii credeau că e o pușcă alții că este o lampă funerară) Semnalele emise de detectorul de metale fiind puternice în preajma statuii  o determina pe Safia să-i facă o “autopsie” și incredibil descoperă în interior o inimă de fier, pe care erau gravate în diferite locuri litere. Împreună literele formează cuvântul UBAR-orașul pierdut al Arabiei, Atlantida nisipurilor.

   În adolescență Kara și Safia studiaseră aceleași povești despre Ubar, orașul pierdut, lovit de un meteorit și îngropat în nisipurile mișcătoare, aceleași în care dispăruse și Reginald Kensington, deșert păzit de “duhurile nisipului”. Kara nu era împăcată cu moartea tatălui ei și toate cercetările erau făcute pentru că voia să descopere ce se întâmplase cu adevărat.

   Inima de fier găsită în statuia descoperită la mormântul lui Nabi Imran (considerat tatăl Mariei-mama lui Isus) le dă noi indicii. Kara va organiza o expediție arheologică în care vor pleca: ea, Safia, doctorandul Clay, Omaha și fratele lui Danny, dar și Painter și Coral.

   Omaha, un bun arheolog, dar și vânător de comori și fratele lui Danny, un paleontolog vestit, tocmai scăpaseră dintr-o aventură când sunt contactați de Kara.

   Omaha și Safia fuseseră logodiți pentru scurt timp, dar încă se iubeau. Omaha fusese prea tânăr, cu capul în nori și dornic de aventuri. Safia care trecuse prin clipe de groază în ultima explozie, înainte de-a veni la muzeu, avusese nevoie de el, dar….așa că renunțase la logodnă. Și-acum abia “recuperată” trebuia să lucreze din nou cu el.

   Painter Crowe și Coral Novak fac parte din organizația Sigma, o componentă a D.A.R.P.A. Painter numai ce revenise dintr-o misiune, unde trebuia să prindă un chinez, dar până la urmă află că cea care trădase era partenera lui Cassandra. O arestează, dar trebuie s- o predea altui coleg și să plece fiind chemat la bază la șeful cel mare. Totuși cuvintele Cassandrei îi rămân parcă gravate în memorie:

“Înoți în ape tulburi Painter. Și sunt o grămadă de rechini în jurul tău.”

  Din păcate cuvinte de-a dreptul profetice.

   Amiralul Tony  Rector era șeful D.A.R.P.A. încă de când Painter fusese recrutat. Tony “Tigrul” Rector  îi spune lui Painter în prezența lui Sean McKnight, fondatorul Sigma, ce s-a întâmplat. Membrii Sigma erau oameni cu o pregătire militară de excepție, dar și cu cunoștiințe tehnologice “creiere și mușchi”, care acționau cu precizie pentru asigurarea securității și protecției tehnologiilor secrete. După ce urmăresc înregistrările de la muzeu și cercetează meteoritul sosit de la Londra, trec în revista diferite explozii și fenomene ciudate petrecute în timp. Ajung la concluzia că meteoritul fusese format din antimaterie:

“

Acum înțelegea de ce fusese convocat la această întâlnire. În timp ce majoritatea oamenilor considerau antimateria ca fiind de domeniul SF-ului, aceasta devenise realitate în ultimul deceniu odată cu producerea particulelor de antimaterie în laboratoare. Cei mai avansați în sfera cercetărilor erau cei de la Laboratoarele Cern din Geneva, Elveția.”

“Cu toate acestea, chestiunea antimateriei rămânea încă un subiect extrem de misterios. Un singur gram de antimaterie ar fi putut produce energia echivalentă unei bombe atomice. Bineînțeles, cineva ar fi trebuit să descopere mai întâi o sursă mai ieftină și mult mai accesibilă de antimaterie. Iar asta era imposibil.”

Și totuși…

   Acesta este motivul pentru care trebuie să afle ce s-a întâmplat la Londra, mai ales că doi cercetători englezi, din cadrul Biroului de Științe al Apărării au fost gășiți uciși.

   Așa că Painter și Carol sunt trimiși ca cercetători americani la muzeu. Chiar în prima zi de cercetări are loc un nou incident grav.

   Safia împreună cu șeful pazei Ray sunt atacați la ieșirea din muzeu. Ray este ucis și Safia întoarsă în muzeu pentru a le da inima de fier. Painter și Carol o salvează pe Safia. Până ce Painter reușește să cheme ajutoare Carol este atacată și lăsată inconștientă, Safia urmărită din nou de către o femeie. Painter reușește s-o salveze și de  data asta, și-și dă seama că atacatoarea era Cassandra, care scăpase de ei și acum lucra pentru alți stăpâni. De fapt Cassandra și acum ca și în prima misiune lucra pentru o organizație secretă “Ghilda”, ale cărei tentacule se întindeau până sus în putere și administrație.

   Toate aceste întâmplări, precum și încercarea de răpire a lui Omaha și Danny, determina plecarea tuturor celor implicați în expediția condusă de Kara, care va primi ajutor și oameni peste tot inclusiv de la sultanul din Oman.

   De la mormântul lui Nabi Imran până departe în deșert, urmând indiciile descoperă un trib de femei, toate semănând între ele, numite Rahim:

“Rahim era cuvântul din arabă pentru “uter”. Oare erau un fel de trib de femei beduin? Niște amazoane ale deșertului? Medita la numele lor. De asemenea, mai avea conotații legate de divinitate, renaștere și continuitate.

Cine erau femeile astea?”

   Toate semănau între ele, și cu Safia, toate erau urmașele Reginei din Saba –Biliqis, o linie genealogică puternică. Mama Safiei fusese una dintre fetele din trib, dar îl cunoscuse pe Reginald, tatăl Karei, așa că ele erau adevărate surori.Toate femeile din trib au nume de pietre prețioase și au “puteri”. Safia și-a amintit toate legendele care circulau despre Regina din Saba, și mai ales că femeile din trib nasc copii din corpul lor (fenomenul de partenogeneza):

“Safia își aduse aminte de poveștile legate de Regina din Saba, povești răspândite pretutindeni, în Arabia, Etiopia și Israel. Multe dintre acestea implicau podoabe și ornamente fantastice: covoare magice, păsări vorbitoare, până și teleportarea. Iar despre cel mai important om din viața ei, regele Solomon, se spunea că era în măsură să vorbească și cu animalele, așa cum susținea hodja acum.”

“Suntem cu toate aceleași femei. Dacă e s-o spunem în termeni moderni, suntem identice din punct de vedere genetic. Cea mai mare binecuvântare dintre toate este darul de a ne menține pură linia descendenței, de a produce o nouă generație din propriile noastre pântece.”

“Înțelesese ceea ce le descria hodja. Era vorba de un proces reproductiv specific unor insecte și animale, cele mai notabile dintre acestea fiind albinele.

Partenogeneză, rosti Safia cu voce tare.”

“Într-un fel sau altul, darul lor telepatic le permitea să se reproducă singure, să rămână intacte din punct de vedere genetic. Reproducere asexuată.”

   Regina închisese Ubarul și lăsase acest trib să păzească taina. Găsirea indiciilor de către Safia și Kara le spune că a sosit vremea să deschidă orașul.

   Urmează căutări, descoperiri, lupte între grupul Karei împreună cu femeile și niște atacatori necunoscuți aparținând de Ghilda și conduși de Cassandra, care căutau orașul din motive meschine legate de setea de putere și de îmbogățire.

   În ajutorul tribului de femei vin luptătorii, urmașii regelui Ubarului. Painter are din ce în ce mai mult impresia că grupul Cassandrei are informații de la cel mai înalt nivel, deci cineva trădează.

Până la urmă toate lucrurile se rezolva și dacă vreți să aflați deznodământul citiți cartea.

   Folosind date geografice și istorice reale, hărți ale teritoriilor în care se petrece acțiunea, ale muzeelor, ale camerelor mortuare, fenomene naturale, efectul de partenogeneză, fulgerul globular, nisipuri mișcătoare, antimaterie, autorul brodează cu multă fantezie o poveste trepidantă.

   Este un roman complex, care îmbină situația politică și economică actuală cu secretele trecutului, cu istoria veche și actuală a Arabiei.

Un roman în care armele moderne “se bat” cu artefactele și armele trecutului.

Un roman în care primează relațiile interumane și poveștile de dragoste își găsesc finalitatea.

Un roman care te ține conectat și interesat de la prima până la ultima filă.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

RECENZII-James Rollins: Harta Oaselor

Recomadare James Rollins-Ordinul negru