Gândeşte-te la un număr, de John Verdon-Editura Paladin-recenzie

   John Verdon (n. 1942) a lucrat în industria publicitară newyorkeză până la pensionare, după care, la îndemnul soţiei sale, a scris un roman în genul poliţist pe care-l îndrăgea. “Gândeşte-te la un număr” (Ed. Paladin, 2015) a însemnat un debut extraordinar, atât comercial, cât şi de critică, şi l-a îndemnat să continue cu personajul Dave Gurney, realizând o serie care conţine până în prezent patru romane. Al doilea roman din serie, “Închide ochii strâns “(în curs de apariţie la editura Paladin), a fost distins în anul 2012 cu Premiul UȘA Best Book for Fiction: Thriller/Adventure.

“Cum ai reacționa dacă într-o zi ai primi o scrisoare în versuri prin care un necunoscut îți mărturisește că îți cunoaște cele mai adânci secrete și îți cere să te gândeșți la un număr? Și ce ai face dacă necunoscutul ar ghici numărul la care te-ai gândit? 

Deși inițial sceptic, detectivul Dave Gurney se lasă atras în rezolvarea enigmei. Povestea se complică însă atunci când este ucis destinatarul scrisorilor, un prieten din facultate al detectivului, și apoi se produc alte trei crime cu același mod de operare. 

Cine este criminalul și de ce se joacă cu mințile victimelor? Verdon, un fin psiholog al relațiilor interumane, construiește cu multă abilitate labirintul la capătul căruia vei afla răspunsul.”

  M-a intrigat titlul, descrierea și faptul că este romanul de debut al lui John Verdon, un thriller de 500 de pagini. Am avut o surpriză foarte mare citind un thriller de excepție, interesant, alert, incitant și foarte bine scris. Totul este un puzzle uriaș de la prima până la ultima filă.

   Povestea este scrisă pe mai multe planuri, în principal pe cel prezent, dar care se întretaie cu niște flashuri de memorie din trecutul criminalului, dar și cu amintiri și întrebări din viața criminalistului. Prezentă este și ideea că întâmplările din trecut au urmare și în viitor.

  Personajul principal Dave Gurney a fost detectiv la omucideri, cândva star al poliției newyorkeze, faimos datorită cazurilor cu criminali în serie rezolvate. Iese la pensie și se mută cu soția lui Madeleine la țară, într-o veche fermă. Încearcă să se obișnuiască cu viața liniștită, dar pentru el pare plictisitoare.Totuși, datorită soției, se implică într-un proiect cu desene și picturi, doar că el transformă pe calculator poze ale criminalilor, mai ales ochii, realizând niște lucrări de artă interesante și ciudate, căutate de colecționari. Încearcă să se adapteze, convins că-i “datorează” și soției lui niște ani, simțindu-se vinovat pentru moartea băiețelului lor.

   Implicarea lui totală în meserie și în cazurile cercetate, fusese vinovată pentru destrămarea primei căsătorii și a relației destul de reci cu fiul lui, Kyle. La fel și de accidentul în care murise băiețelul lui și chiar  ușoara înstrăinare de Madeleine. Așa că poate mutarea la țară și ieșirea la pensie putea fi șansa de-a se regăsi.

   Este surprins când este căutat de un fost coleg de școală. Acesta îi cere să investigheze pentru el niște mesaje pe care le primește.

  La început Dave îi spune că ar trebui să anunțe poliția, dar Mark Mellery nu vrea, crezând că ar dauna institutului. Institutul era un loc de recreere și vindecare pentru oamenii cu bani, care voiau să-și rezolve anumite probleme, departe de ochi curioși.

   Mark avusese o tinerețe tumultuoasă, droguri, beții, aventuri. Își revenise, scrisese două cărți, destul de cunoscute, și deschisese institutul, pe terenul soției sale Caddy. Era un om realizat și deodată începuseră scrisorile.

“Gândește-te la orice număr până la o mie-primul număr care-ți vine în minte. Imaginează-ți-l.

Și-acum observă cât de bine îți cunosc secretele. Deschide plicul mic.”

  Numărul corespunde (cum, veți afla citind cartea) și i se cere să trimită un cec, cu o anumită suma de bani, la o căsuța poștală.

   În celelalte scrisori erau mici poezioare, la început inofensive apoi parcă mai amenințătoare.

   Cecul se întoarce și Mark este și mai îngrijorat neștiind cu ce se confruntă. Cum putea ști cineva multe din trecutul său? Este un gând înfricoșător pentru că pe atunci avusese mari perioade din care nu-și amintea nimic, așa că se simțea vulnerabil.

   Cu ajutorul lui Madeleine, David realizează că și numele cutiei poștale unde fusese trimis cecul e un rebus,că pare a fi “între Scila și Charibda”-din mitologia greacă, ceva în genul “între ciocan și nicovală”.

   David îl vizitează pe Mark la institut, îi spune să înregistreze dacă este sunat și să facă diferite liste cu “suspecți”. Apoi  cercetează pe internet cine este Gregory Dermott, deținătorul cutiei poștale. Acesta returnase cecurile, dar sunase și la poliție, reclamând că primește scrisori adresate altora în cutia poștală. Dermott avea o reputație solidă ca expert în calculatoare și o listă impresionantă de clienți bine cotați la bursă. Cu ajutorul altor cecuri trimise la căsuța lui poștală poliția va mai afla și de alte crime.

   Când Mark este ucis, David spune poliției despre scrisori, poezii, din care își dăduse seama, înainte de confirmare, că arma crimei părea a fi o sticlă de whisky, marca Four Roses. Totul este ciudat, urmele de cizme lăsate pe zăpadă, sticla spartă, scaunul de grădină, mucurile de țigară, ghetele găsite pe-o cracă, gloanțele care au ucis de fapt victimele, și totuși nici o amprentă, nici ADN, nimic.Totul pare o ghicitoare uriașă.

Procurorul de caz îl roagă să cerceteze alături de poliție, din partea procuraturii.

  Și de aici începe nebunia. Apar alte scrisori, cecuri, se cercetează celelalte crime, și cum toate indiciile duc către Dermott pare că el va fi următoarea victimă, așa că este păzit de poliție, mai ales că le spusese că fusese și amenințat.

   Poliția locală își aduce aminte de un caz de violență domestică petrecut în acea casă, o mama rănită și rămasă apoi în lumea ei, un copil speriat ajuns în instituții de stat, un tată mort, fost polițist.

   Așa David își dă seama că până la urmă toate crimele descoperite, toate ghicitorile și versurile, toate  punerile în scenă ale crimelor voiau doar să demonstreze că poliția nu este în stare să descopere și să pedepsească vinovații și totodată să se răzbune pe cât mai mulți polițiști din localitatea respectivă.

   Dar cine este criminalul? De ce face ceea ce face? De ce vrea neapărat să se răzbune pe polițiști? De ce făcuse din toate un joc? Ce legătură este între victime?

   Punând fiecare piesă de puzzle la locul ei, David rezolvă cazul, îl salvează pe șeful poliției din localitate și pe alți colegi, criminalul este prins și detectivul mai “bifează” un ucigaș în serie.

Așa cum îi explică șefului de poliție:

“Fantezia sa legată de control include și faptul că el este cel care ia toate hotărârile-că el este cel atotputernic și că nimeni nu are putere asupra lui. Cea mai bună cale de a destabiliza o minte de felul asta este să-i sugerezi că e posibil să acționeze cum ți-ai dorit tu. Înfruntă-l, și te va ucide, imploră-l să-ți cruțe viața, și te va ucide. Dar dacă-i spui că vrei să facă exact ceea ce e pe cale să facă, totul sare în aer!”

  Pentru că nu-i place nici atitudinea presei în cazurile acestea, cedează  altora locul din fața reflectoarelor:

“Presa, în general, îl calcă pe nervi pe Gurney. Felul stupid în care relatau despre o crimă era o crimă în sine. Făceau ca totul să pară un joc”

   Cazul este nu numai despre crimă și ucigaș, dar și o reevaluare a priorităților lui David, o mai bună înțelegere a eului său și a sentimentelor față de Madeleine:

“Nu era prima oară când se afla în bătaia unei puști, dar niciodată în cei patruzeci și șapte de ani ai săi nu se simțise mai aproape de moarte ca acum”

“La început ea nu zise nimic, dar pe chipul ei Gurney văzu-văzu, citi, simți, nu știa pe ce cale ajunseseră la el emoțiile ei-un amestec de îngăduință și dragoste.Îngăduință, dragoste și o profundă ușurare că se întorsese acasă viu.”

“Cu vitalitatea unei flăcări care crește mereu, hanoracul portocaliu aduna în el lumina soarelui care răsărea. Ieși din mașină și o cuprinse în brațe, strângând-o la piept de parcă ea era însăși viața.”

   Iată și câteva păreri avizate despre carte:

   “Abilitatea narativă a lui John Verdon îi poate oferi numele de <Maestru al puzzle-urilor>.”(New York  Journal of Books)

  “Gândește-te la un număr este unul dintre cele mai bune thrillere pe care le-am citit în ultimii ani.De fapt,l-am devorat.Inteligent scrisă,alertă și plină de întorsături neașteptate,această carte se distinge prin originalitate.”(John Katzenbach)

 

Cartea Gândeşte-te la un număr de John Verdon poate fi comandată de pe site-ul Editura Paladin

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti