Duel poetic: Gară pentru eu & Călător în timp

Duel poetic: Gară pentru eu & Călător în timp

 

Gară pentru eu-Mihaela Hură

 

A răsărit în drumul meu

O gară numai pentru eu,

cu un peron de așteptare

și trenuri doar pentru plecare.

 

Acolo merg din când în când,

să-mi văd batista fluturând

și să-mi compun un mic refren

când mă conduc la câte-un tren.

 

Mă uit cum stau pierdută-n geam

și mă întreb dacă mai am

soare destul în strop de rouă

până s-ajung în gară nouă.

 

Flutur batista și strecor

În  ea un vis și-un pic de dor.

 

 

Călător în timp-Daniel Vişan

 

Sunt călător în timp și mă distrez
bătând, ușor, la porți necunoscute
și, dacă îmi convine, avansez
cuvinte dulci, cu vrute și nevrute.

 

Căci vrute am mereu la îndemână
iar cele mai nevrute le tot scap
când mai primesc o palmă peste mână
și mi se spune că-s căzut în cap.

 

Dar nu mă las, și bat la alte porți
ba chiar în stânci din fața unor grote,
căci dacă știi în timp să te transporți,
găsești prin toate erele cocote.

 

De-ar fi să povestesc din aventuri
sau întâmplări trăite-n evul mediu,
ați crede că sunt zorii imaturi
ai zilelor de azi, ce n-au remediu.

 

Dar, ce știți voi!? Vă spun că vă-nșelați!
V-o spun ținând în mână o cheiță
cu care cavaleri la drum plecați
își încuiau centura la domniță.

 

De nu mă credeți, voi jura, din nou,
cu mâna-n buzunar, pe vreo năframă
pe care am primit-o ca erou
al unei nopți … în brațe la o damă.

 

Sunt călător în timp și, plictisit,
vă jur pe picul sfânt ce zace-n mine,
că de o vreme m-am îndrăgostit
și plec în viitor. Ceau, pa! Cu bine!

Părerea voastră?

Creaţie

Creaţie