Ghid de supraviețuire în Call Center, de Camelia Bucur-recenzie

Titlu: Ghid de supraviețuire în Call Center

Autor: Camelia Bucur

An aparitie: 2017

Categoria: Psihologie Practică

Editura: TRACUS ARTE

Format: 200×130

Număr pagini: 177

   „Te-ai trezit după câțiva ani la același loc de muncă, pe același post, la aceeași firmă, cu toate că erai sigur că, după ce termini facultatea, o să schimbi lumea? Te enervează colegii și ai ajuns să le știi toate ticurile și glumele pe de rost? Te sperie gândul de a-ți da demisia și, cu toate astea, visezi în fiecare seară ce față ar face managerul dacă a doua zi chiar ți-ai da-o? Te-ai săturat de program, pauza luată pe grafic, aceleași fețe, aceleași texte stupide repetate la nesfârșit, certuri absurde, șușoteli pe la colțuri, țigări fumate rapid, că ți se termină pauza și, per total, de tot ce înseamnă 8 ore plătite pe zi, 5 zile pe săptămână? Atunci clar lucrezi la un call center (sau la orice altă multinațională). De prea mult timp. Nu dispera, nu ești singurul. Și, pentru a-ți dovedi asta, ți-am pregătit un Ghid de supravieţuire în call center (și orice altă corporație multinațională) în care nu e vorba despre posibilități de avansare, spirit de echipă și satisfacția pe care o resimți la sfârșitul zilei, ci despre ce ai văzut, ai trăit și te-a enervat cu adevărat. Sau despre ce trebuie să știi dacă visezi să devii corporatist”.

   Recunosc… apariția acestei cărți mi-a trezit amintiri din vremea (scurtă, ce-i drept) în care am avut oportunitatea de a experimenta munca într-un call center. După ce am văzut coperta, am intuit că ideile din această carte nu sunt vechile clișee prezentate în studiile stufoase despre multinaționale… am știut eu că urma să citesc o carte realistă, dar mai ales plină de originalitate și sinceritate. Cine e Camelia Bucur? Ei bine, Camelia Bucur s-a născut la data de 13 februarie 1984, la Galați. A urmat, timp de doi ani, cursurile Facultății de Litere, specializarea Română-Finlandeză, în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și a absolvit Facultatea de Jurnalism la Universitatea Dunărea de Jos, Galați.  A colaborat cu ziarul local „Viața Liberă” (1999 – 2003). Din februarie 2010 scrie pe blogul personal, Erase Rewind (cameliabucur.ro), pe diverse teme, de la social la personal. În 2014 a obținut locul 2 la concursul Superblog. Din 2006, de meserie – corporatist.

   Cartea Cameliei Bucur e departe de a prezenta clișee. E o perspectivă originală și mai ales plină de sinceritate asupra a ceea ce se petrece cu adevărat într-o multinațională sau într-un call-center. Trăim vremuri în care comunicarea optimă este ridicată la rang de „must-have„ în astfel de medii. Se vehiculează ideea de muncă de echipă, iar astfel de companii par – văzute din afară – niște insule în care domnește raiul. Pentru tinerii absolvenți ai facultăților de orice fel, munca într-o multinațională pare o soluție minunată. Dacă din afară se vede așa, atunci când devii unul dintre angajați, realizezi destul de repede că menirea teoriei este aceea de a sta cuminte așezată pe hârtie, în timp ce realitatea se dezvăluie în fața ta ca o palmă crudă a concretului. Dar… în majoritatea cazurilor, temerea de a experimenta altceva sau de a nu fi pus în posibilitatea de a „da vrabia din mână pe cioara de pe gard” te determină să te complaci într-o inerție din care îți este imposibil să ieși.

   După o scurtă și amuzantă trecere în revistă a job-urilor anterioare, Camelia Bucur trece la analiza muncii în call-center și ne avertizează încă de la început că „primul lucru pe care trebuie să-l reții când te angajezi într-un call-center e că de acolo o să ieși la pensie”.

   Între umor și ironii mai mult sau mai puțin accentuate, autoarea descrie o realitate ascunsă de societatea de astăzi în spatele unei imagini perfecte. S-au scris sute de cărți cu teoria comunicării ideale într-un call center sau în multinaționale, există companii care investesc foarte mulți bani în proiecte care să ajute angajații să socializeze eficient între ei, iar scopul final este acela ca multinaționala să atingă productivitatea maximă. În teorie… lucrurile sunt posibile într-o multinațională, dacă urmezi șabloanele și te transformi într-un angajat –robot. În practică, ești om, ai personalitatea ta și ea nu se asortează întotdeauna cu cei din jurul tău… deci e imposibil să te asortezi cu întregul. Despre curcubeul de colegi pe care îi poți întâlni într-o multinațională, ne vorbește Camelia Bucur în capitolul „Colegii”. Aici sunt descrise diferite tipologii, dintre care amintesc „colegul pupincurist”. Sunt sigură că, măcar odată în viață, ați avut ocazia să întâlniți un astfel de specimen.

   Iată semnalmentele sale: „Ăsta ar face orice să intre în grațiile șefului. Îi dă dreptate în absolut tot ce spune, își recunoaște greșeala, chiar că n-a făcut niciuna, îi duce șefului cafeaua, râde la toate glumele lui, oricât de stupide ar fi, îi face comisioanele, îi deschide ușa și se apleacă până la pământ într-un banal salut. I-ar șterge și pantofii cu limba dacă i s-ar cere, nu spune „nu” niciunei sarcini suplimentare, chiar dacă nu intră în atribuțiile lui, urmărește cu un ochi ager pe oricine s-ar plânge de șef și, oricând ai nevoie de el, o să-l găsești înfipt adânc între bucile șefului”.

   Un alt coleg, la fel de interesant prin atributele personalității sale ca și primul, e „colegul cu zvonurile”, Iată câteva elemente din descrierea acestuia: „Ăla care știe mai bine decât tine ce ai făcut, unde, când și mai ales cu cine. Știe zvonuri confirmate, bârfe întemeiate și adevăruri posibile. Și, mai grav, le și împrăștie. Ai băut un pahar în plus de apă minerală? Ești pe droguri! Ai comandat o altă pizza decât de obicei? Ești însărcinată! Ai ieșit de două ori la țigară cu aceeași persoană? Sunteți combinați și planificați nunta! Tot ceea ce tu nu știi, el știe. Și se asigură că știe și restul lumii.”

   Spre finalul cărții, avem parte și de 30 de reguli corporatiste de supraviețuire, toate descrise cu umor de bun gust și condimentate cu o doză potrivită de ironie.

   Nu știu dacă scriitoarea Camelia Bucur se va opri aici cu cărțile… eu îmi doresc să mai citesc și alte cărți semnate de ea. Cert este că are un stil original, de o sinceritate debordantă. Poate că… din titlul cărții, unii ar putea deduce că e doar o altă carte despre integrarea într-o multinațională sau într-o corporație… însă vă asigur că această carte poate fi citită de orice angajat, indiferent de statutul firmei în care activează. Cu siguranță va regăsi circumstanțe similare cu ceea ce se întâmplă în realitatea unei zile de muncă… și se va amuza teribil.

Cartea Ghid de supraviețuire în Call Center, de Camelia Bucur poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Rodica Pușcașu-Redactor/ Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

7 COMMENTS

  1. Ce faina prezentare. Nu stiu dacă o sa am nevoie de un ghid, dar parca m-ai facut sa-l vreau

    • Mulțumesc, Vero! E foarte amuzant ghidul și mai ales expune situația reală, nu cea teoretică.

  2. Ne-ai făcut curioși în privința acestei cărți, Rodica 🙂

    O recenzie extraordinară, ca întotdeauna!

Leave a Reply