Grădina speranţei de Diane Ackerman-Meteor Publising-prezentare

   Când Germania a invadat Polonia în cel de-al Doilea Război Mondial, bombardierele Stuka au devastat Varşovia, iar grădina zoologică a oraşului, printre cele mai frumoase şi mai bine amenajate din Europa, nu a scăpat de distrugere. Directorul acesteia, Jan Żabíński, şi soţia lui Antonina, opunându-se barbariei naziştilor faţă de oameni şi animale, au reuşit să salveze vieţile a 300 de evrei, scoţându-i clandestin din ghetou şi ascunzându-i în fostele cuşti ale animalelor, rămase goale. Este o poveste adevărată despre curaj, pasiune, dăruire şi jertfă, într-un total contrast cu barbaria războiului şi a genocidului hitlerist.

 Cartea Dianei Ackerman a fost premiată, în 2008, cu Orion Book Award şi a fost ecranizată, filmul bucurându-se de asemenea de un mare succes de public.

 „O poveste uluitoare despre război, care disecă incisiv şi acuzator viziunea pervertită a naziştilor despre natură… Nu greşim cu nimic afirmând că aceasta este cartea pe care Ackerman a fost destinată s-o scrie.” Los Angeles Time

 „Povestea ei este un tratat despre nobleţe – un cuvânt care se aplică unor oameni şi tuturor animalelor din Grădina speranţei.„USA Today

Fragment

VARŞOVIA, 1 septembrie 1939
,,Înainte de ivirea zorilor, Antonina a fost trezită de zgomotul îndepărtat de pietriş curgând pe un tobogan din metal, pe care creierul ei l-a descifrat destul de repede ca fiind produs de motoare de avioane. Dă, Doamne, să fie avioane poloneze care fac manevre, s-a rugat ea, şi a ieşit apoi pe terasă unde a văzut un cer ciudat, fără soare, acoperit nu de nori, ci de o strălucire alb-aurie, care atârna deasupra solului ca o draperie, totuşi nu era nici fum, nici ceaţă, şi se întindea de la un capăt la celălalt al orizontului.

  Veteran al Primului Război Mondial şi ofiţer în rezervă, Jan îşi petrecuse noaptea la datorie, însă soţia lui nu ştia unde anume, doar că „undeva în afara grădinii zoologice”, pe străzile oraşului, după obstacolul protector al Vistulei.
Antonina a auzit „zumzetul avioanelor, zeci, poate chiar sute”, care părea „zgomotul unei mări îndepărtate, dar nu calmă, ci agitată, cu valurile spărgându-se de ţărm în timpul unei furtuni”.
După ce a mai ascultat puţin, a detectat bâzâitul caracteristic, nesincronizat, al bombardierelor germane pe care londonezii aveau să jure mai târziu în război că le auzeau mârâind: Unde eşti? Unde
eşti? Unde eşti?”

Sursa Meteor Press

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Cărţi Istorice