Grey – E. L. James – Editura Trei – recenzie
Grey – E. L. James – Editura Trei – recenzie – Prin ochii lui Christian Grey – vol.1
Grey
Editura: Trei
Autor: E. L. James
Număr pagini: 664
Tip: Ficțiune erotică
Traducere: Oana Dușmănescu
Seria 50 de umbre ale lui Grey
Fifty Shades
Gri. Acesta este cuvântul care definește întreaga existență a lui Christian Grey. Probabil ăsta a fost și motivul pentru care autoarea a ales acest nume pentru personajul principal al cărții. Este ca o metaforă a întunericului din viața lui care l-a urmărit încă din prima zi în care a văzut lumina zilei.
Autoarea declară că acest roman a apărut ca urmare a dorinței publicului de a afla și versiunea lui Christian, mai întunecată, mai plină de detalii și încă mai erotică decât versiunea Anei.
Suntem familiarizați încă de la început cu coșmarurile și problemele lui, și cunoaștem detalii pe care el nu i le-a spus.
Viața lui pare să fie cât de cât ținută sub control, iar visurile îi apar destul de sporadic. Însă, după ce o cunoaște pe ea, lucrurile se schimbă. Ea îl schimbă. În puținele nopți în care doarme lângă ea își da seama că Ana este ca un elixir magic pentru el. Ca prin minune coșmarurile dispar, iar somnul este mai liniștit și mai dulce. Acest lucru îl derutează și îl surprinde. Nici el însuși nu își dă seama de ce se poartă așa, nu înțelege de ce spune ceea ce spune și de ce gândește ceea ce gândește. Chiar dacă i-au trecut prin mâini zeci de femei, el nu a ajuns vreodată să cunoască iubirea. Ca urmare, atunci când îi înflorește în sufletul lui întunecat, nu o recunoaște, nu o acceptă, nu o primește. Pe de o parte pentru că nu știe cum să iubească, pe de alta pentru că nu se consideră demn de iubirea cuiva și cu atât mai puțin de aceea a Anei, o femeie care poate vedea dincolo de chipul lui frumos și de conturile lui bancare. O femeie care îl pătrunde cu privirea până în adâncul sufletului și care îl dezarmează într-o asemenea măsură încât își pierde tot controlul pe care își dorește atât de mult să îl păstreze.
Atunci când Ana îi oferă toată iubirea ei, el refuză să o accepte și să o trateze ca pe o iubită, și insistă în continuare să o vadă că pe o supusă. Poate pentru că îi e frică de adevăr, de iubire, de dăruire. Îi e frică să nu iubească din nou așa cum a iubit-o pe mama lui naturală și să fie abandonat din nou, lăsat pradă destinului nemilos care smulge bucată cu bucată din sufletul lui. Însă ce el eșuează în a înțelege e faptul că nu mai e un copil, ci un adult responsabil cu defecte și calități, stăpân pe propria viață și care nu ar trebui să își lege destinul în mod necondiționat de altcineva și să își creeze tot universul în jurul acelei persoane.
El a încercat toată viața să își construiască un destin independent, însă tot ce a reușit să obțină e să depindă și mai mult de ceva. Că e dependență de muncă, de relații de tip BDSM sau de Ana, e tot o dependență. E ca fobia aceea de care nu scapi oricât ai încerca. Poți fugi dar nu te poți ascunde. La fel și Christian, fuge de responsabilitățile pe care le-ar putea aduce o relație convențională, de implicațiile ei, de riscurile pe care le presupune crezând că așa se protejează. Crede că în felul acesta că va scăpa de singurătate, însă cu cât fuge mai mult cu atât va fi mai singur. Asta pentru că nu va permite vreunei femei să îl iubească așa cum merită. Atunci când cineva va încerca să se apropie de el o va alunga și va fugi din nou. Se refugiază în activitățile sale obișnuite: planorismul, biroul etc. Și deși are avere să trăiască tot ce vrea și va vrea vreodată, nu e fericit și nu va fi niciodată. E adevărat până la urmă că banii nu aduc fericirea.
Când ceva nu merge bine, el încearcă să scape de adevărata sa identitate, să refuze că ceva s-a întâmplat greșit din cauza lui. Încearcă să se ascundă în spatele unor activități caritabile cum ar fi hrănirea populațiilor defavorizate, de genul celor din Darfur – proiectul sau de suflet, în dorința de a eradica foametea. Însă el nu își da seama că de fapt face asta pentru că îi oferă putere. Puterea pe care nu a avut-o atunci când era mic. Se simte responsabil în subconștient pentru faptul că nu și-a salvat mama, deși el a încercat din răsputeri să își impună faptul că o urăște și că era o “prostituată drogată” care nu merită atenție. În sinea lui a iubit-o și încă o mai iubește, însă se torturează încercând să îngroape acest sentiment.
Atunci când Ana a apărut în viața sa, el credea că va fi o supusă că toate celelalte, fără nimic deosebit. Însă a avut surpriza să se lovească de un val de inteligență și sarcasm îndesate într-un cap șaten și exprimate prin niște ochi albaștri și adânci. Niște ochi în care el se pierde și care parcă îi citesc gândurile.
Cartea asta mi s-a părut un fel de transpunere a nefericirilor care ne așteaptă la colț de stradă. Cu toții am putea să avem o viață fericită și împlinită cu bune și cu rele dacă am putea doar să ne acceptăm așa cum suntem, să ne acceptăm sentimentele, frustrările și suferințele și să nu ne mai condamnăm pentru ceea ce simțim. După cum spune Norman Doidge, viata înseamnă suferință. Că e vorba de moartea cuiva apropiat, o boală, o lipsă de ceva, mereu exista suferință. Destinul nostru este în mâinile noastre și noi alegem cum să primim suferința aceea și să o transformăm într-o experiență de viață. Noi suntem ceea ce decidem să fim. Viitorul nostru e ceea ce decidem noi să fie. Și acum mă întreb: oare de ce a ales Christian să se condamne pentru trecutul lui? La nivel superficial putem să înțelegem că a crezut că ar fi putut schimba ceva, însă cred că adevărul e undeva mult mai ascuns decât atât.
Mie personal mi-a plăcut mult mai mult varianta lui Christian. Mi s-a părut mai matură, mai specifică, mai plină de umor decât prima variantă. Și, deși am găsit din nou neconcordanțe, mă bucur că am reușit să citesc și varianta lui. Un alt aspect pe care l-am apreciat la toată seria, și nu numai la acest volum, este faptul că autoarea s-a documentat. A creat niște evenimente plauzibile și le-a oferit un context. Și acest lucru pentru mine contează mai mult decât o greșeală strecurată pe ici pe colo din neatenție. Încă aștept momentul în care autoarea va scrie și alt tip de ficțiune, și ne va surprinde cu o poveste mai nouă, mai originală și mai plină de suspans.
Cred ca nicio autoare-femeie nu e capabila sa scrie din pespectiva unui mascul, un roman erotic care sa nu cada in ridicol, si nici viceversa, dar prezentarea seriei prin perspectiva ta a fost super, Gabi! 😀
Multumesc, Marius! 🙂
Felicitari Gabi!Vazuta prin ochii tai toata seria pare interesanta ,mai ales ca „citesti”si dincolo de cuvinte.
Multumesc, Arci! Intr-adevar imi place sa vad dincolo de cuvinte si sa incerc sa imi dau seama ce a vrut sa spuna autorul si ce gandeste fiecare personaj in parte, chiar daca este unul real sau nu. Este o alta pasiune a mea.
Gabi, am ajuns la concluzia ca ma fac de ras pentru ca am cartile in casa, dar el aman ca o idioata :)))) Cu fiecare recenzie a ta, simt ca mai primesc un sut in dos, ca sa le citesc. Ceea ce am sa si fac! 😛
Nu ai de ce sa te simti asa. Eu am o carte pe care o tin in raft de 5 ani si inca nu am avut timp sa pun mana pe ea :)))
Foarte frumos cum ai prezentat si interpretat cartea, felicitari!
Multumesc, Sorina! 🙂
Si mie mi-a placut mai mult varianta din perspectiva lui Grey. Frumoasa recenzie.
Multumesc! 🙂
Da intr-adevar mi s-a parut si mie ca a avut mai multe de oferit.
Și mie mi-a plăcut cartea! Oricât am încerca să negăm, și în realitate sunt astfel de situații. Am „gustat” povestea dincolo de scenele erotice (care oricum îmi plac și mă amuză chiar ).
Da cu siguranta sunt astfel de situatii si in realitate. Parerea mea e ca, in afara cartilor SF care prezinta o realitate alternativa care e destul de putin probabil sa se reproduca si in vietile noastre, absolut orice carte poate sa isi gaseasca corespondent in viata reala. Ca e roman de dragoste, politist sau de actiune, fiecare poveste poate exista si cel mai probabil exista si in viata reala.
Acest volum din punctul de vedere al lui Christian n-am reusit sa il citesc, dar poate candva imi va trece aceasta stare si ma voi delecta si cu versiunea lui.
Ma bucur ca ai supravietuit maratonului literar 🙂
Sincer si eu ma bucur ca am supravietuit. Desi la inceput mi-a fost greu si, chiar si pe parcurs am avut multe momente in care am vrut sa renunt, am reusit sa merg mai departe si sa extrag din aceasta carte si lucruri care sa ma pastreze conectata.
Si da, merita sa citesti si punctul de vedere al lui Christian. 🙂
Felicitări Gabi pentru recenzie, mie mi-a plăcut mai mult versiunea lui.
Multumesc! Si mie sincer. Mi s-a parut mai matura.