Harul – Morgan Hexner – Petale Scrise – recenzie

Harul – Morgan Hexner – Petale Scrise – recenzie

by -
4
Harul – Morgan Hexner

Harul – Morgan Hexner – Petale Scrise – recenzie

An aparitie: 2022

Nr. de pagini: 514

Gen: urban fantasy, young adult

Dorința este motorul vieții.
Măcinată de vinovăție și constant batjocorită de colegii de clasă, Amy, o adolescentă timidă, fără prieteni, profund religioasă, fuge la mânăstire cu gândul să se călugărească. Doar că decizia fetei determină un domino de evenimente complicate în dinamica familiei și a școlii.
Atunci când lucrurile par să fi intrat pe un făgaș normal, Amy capătă niște puteri care o fac să perceapă întrepătrunderea lumii celor Vii si a celor Morți, devenind țintă sigură în fața atacurilor forțelor Răului.
Va reuși Amy să rămână fermă pe poziții, menținând aparența unei vieți normale de liceană sau va aluneca în capcana Întunericului și își va pune toți noii prieteni în pericol de moarte? Cine îi va rămâne alături și cine va suporta din plin contactul permanent cu lumea de Dincolo?

    Mi se întâmplă uneori să citesc o carte și să îmi dau seama, după primele zeci de pagini, că este mult mai specială decât mă așteptam, fie că e vorba de calitatea scrisului, de ideea de bază, de direcția în care bate autorul sau autoarea sau de emoția transmisă. Iar ,,Harul” este un exemplu perfect de roman care a reușit să mă surprindă de la primul capitol. Mi-a fost foarte ușor să-mi dau seama că autoarea Morgan Hexner mânuiește condeiul cu deosebit talent și știe să îmbine armonios romantismul cu paranormalul. Are un stil care poate părea ușor de înțeles, dar care, de fapt, presupune un fel de joc de-a șoarecele și pisica cu cititorii săi. Trezește interesul cu o serie întreagă de întâmplări neprevăzute, situații bizare și activități paranormale.

    Această carte este ,,înșelătoare”, pentru că o parcurgi într-un timp destul de scurt, dar te trezești că vrei să te întorci, din nou și din nou, pentru a te bucura de detalii, dar și pentu a reflecta la întrebările sau subiectele cele mai profunde legate de emoții, sentimente și motivații. De asemenea, cartea de față este destul de unică și urmează un complot bine dezvoltat. Ritmul este perfect dozat, nu am simțit că povestea se întinde prea mult și nici nu mi s-a părut că autoarea se grăbește să treacă de la o acțiune la alta. Am găsit-o destul de diferită și unică, datorită faptului că a atins un subiect neobișnuit, fantomele. Știu că în străinătate e foarte mult abordat, dar la noi încă nu este aprofundat. Și cred că autoarea a făcut o treabă excelentă în acest sens!

    Mi-a plăcut la nebunie povestea și felul în care a fost construită. Din punctul meu de vedere, ea se compune din două părți diferite ca gen și structură, iar personajul principal suferă niște transformări majore. Prima parte este mai degrabă un roman de dragoste adresat în mod special adolescenților, se concentrează pe problemele cu care se confruntă adolescenții, hărțuirea, abuzul, nesiguranța, dar și atinge subiecte legate de religie, despre felul în care percepe un adolescent noțiunile de Rai și Iad etc. În partea a doua a romanului, latura fantastică iese mult în evidență, cu toate că există și aici numeroase încurcături romantice.

    Sinceră să fiu, nu știu care parte mi-a plăcut mai mult, pentru că în fiecare am găsit ceva special. În prima parte am urmărit cu mare drag atât discuțiile dintre Amy și călugărița Maria, cât și felul în care s-a dezvoltat în timp relația de prietenie/iubire dintre ea și Andrei. M-a făcut să-mi reamintesc de anii adolescenței, de nesiguranța, teama și gelozia, trăiri apărute odată cu fiorii primei iubiri. În partea a doua a cărții, fenomentele paranormale adaugă un plus de savoare, prin faptul că protagonista dobândește darul de a vedea fantome, îngeri și demoni. Numeroasele răsturnări de situație m-au ținut aproape de firul epic, iar apariția lui Vlad și sentimentele pe care Amy începe să le dezvolte pentru el, m-au făcut să vibrez de emoție.

    Însă, din punctul meu de vedere, cea mai puternică parte a acestei cărți sunt, fără îndoială, personajele. Am apreciat felul în care a fost conturat personajul principal al acestei cărți, faptul că autoarea a ales să aducă în centrul atenției o adolescentă retrasă care este în mod constant hărțuită de colegii de școală, bântuită de gânduri negre și speriată de viziunea sumbră făcută de mama ei, că se află într-un mare pericol.

   În loc să învețe să comunice cu cei din jur, Amy preferă să fugă de problemele ei, să plece la mănăstirea Ghighiu, locul unde crede că ar putea găsi alinarea. Spre marele ei noroc, aici o întâlnește pe Maria, o călugăriță înțeleaptă și blândă, care îi aude strigătul de ajutor și îi înțelege toate dilemele. Legat de acest personaj secundar, țin să menționez că mi-a plăcut foarte mult felul în care a gestionat situația și cum a ales să o îndrume pe fată.

  ,,- Amy, vreau să fii puternică. Bună, ca până acum. Şi blândă, chiar şi când cei din jurul tău vor fi răi şi neînțelegători. Fii tu cea care îi ajută. Cu cât sunt mai nedrepți, cu atât mai mult au nevoie și ei de iubire, acceptare, înțelegere. Nu te lăsa zdrobită, înfruntă furtunile cu zâmbetul pe buze şi cu dragoste pentru cei care nu au parte de ea. Fii tu iubire, fii tu lumină. Am încredere că poţi.“

   Trebuie sa recunosc că mi-a plăcut să observ evoluția protagonistei, să îi descopăr frământările interioare, să o văd cum se frământă pentru fiecare acțiune și cum se îndoiește de sine însăși. M-am bucurat să văd că, după discuția cu călugărița Maria, începe să-și schimbe viața în adevăratul sens al cuvântului și devine puternică și conștientă de rolul pe care trebuie să-l joace.

   ,,Chiar dacă durerea şi teama, respirațiile întretăiate, palmele transpirate, toate, încă se găseau în mine, am ales să fiu eu cea bună şi blândă și plină de lumină, aşa cum îmi sugerase Maria. Și nu pentru că speram că vor termina, nu mai aveam o astfel de speranță, ci pentru că știam că mai era atât de puțin și scăpam. Încercam să îi înțeleg înainte de a deveni furioasă. Cine ştie ce probleme aveau şi ei acasă?”

   În ceea ce privește latura romantică, mărturisesc că triunghiul sau pătratul amoros nu se numără printre temele mele preferate, deoarece știu că cineva va avea de suferit la final, și sunt șanse mari ca eroina să nu rămâne cu băiatul pe care l-am simpatizat eu pe parcursul lecturii. Însă am încercat să înțeleg tumultul de sentimente pe care Amy îl are față de cei trei băieți: Andrei, Radu și Vlad. Totuși, fiind vorba despre o adolescentă, am conștientizat că ea este într-o perioadă de tranziție, când sunt șanse mari să iubească senzația de a fi îndrăgostită.

   Spre deosebire de Amy, eu am avut de la bun început un preferat, pe Andrei. Mi-a plăcut de el pentru că i-a luat mereu apărarea, a susținut-o în momentele cele mai grele și a ținut întotdeauna cont de părerea ei. Problema e că Amy s-a luptat în permanență cu ceea ce simțea pentru el, pentru că nu voia să strice prietenia lor din cauza sentimentelor.

   ,,Deşi îmi doream mai mult decât orice să fiu în preajma lui Andrei, ceva mă oprea. Era ca și cum faptul că lucrurile se așezau, în sfârșit, și pentru mine, nu urma să dureze. De parcă totul era prea frumos să fie adevărat. Poate într-un mod nesănătos, îmi creasem nişte convingeri că viața mea va fi mereu grea, tristă și că eu voi fi o singuratică câte zile voi mai avea. În mod clar un conflict se năștea în mine şi eu nu aveam habar cum să îl gestionez. Iar această lipsă de acţiune din partea mea, nu făcea decât să mă aducă din nou într-o zonă de confort toxică, în care sfârșeam singură.”

   Ceva din ea îi spunea să se apropie și mai mult de Andrei, iar o parte îi spunea să stea departe, pentru că va face ceva ce nu era bine. Iar faptul că, în mod brusc, ea capătă nişte capacități extrasenzoriale și petrece mai mult timp în preajma lui Vlad, pentru a învăța cât mai multe lucruri despre lumea de dincolo, crează o și mai mare prăpastie între ea și Andrei.

   ,,Acum nimic nu mai era normal şi firesc. Ceea ce mi s-a întâmplat părea o nebunie. Era vina mea, poate dacă m-aş fi mulțumit cu viața mea banală, nu aş fi avut îngeri pe cap. Și ăsta era doar începutul. Urmau să apară demoni și fantome.”

   Mi-a plăcut foarte mult „Harul”, o poveste pentru tineri, dar și pentru adulți, bine structurată și cu personaje complicate. Dacă ești în căutarea unui roman de ficțiune pentru adolescenți amestecată cu fantezie, aceasta este alegerea potrivită pentru tine.

 Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, elefant şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.