High quality fantasy – Regatul inocenților, cartea a doua, de Theo Anghel – recenzie

Regatul inocenților, cartea a doua

Autoare: Theo Anghel

Editura: Quantum Publishers

Anul apariției: 2020

Număr de pagini: 456

  Există cărți bune, la care te poți gândi zile în șir după încheierea lecturii și  piața românească abundă de astfel de titluri, mai ales în genul fantasy. Nu despre acestea vă voi spune astăzi, ci despre elită. Atunci când vine vorba de fantasy, apreciez high quality, iar asta mă duce cu gândul la un scriitor capabil să elaboreze, cu mintea și inima, cele mai complexe scenarii cu care să țină cititorul într-un suspans maxim, să-i confere o stare în care să nu poată anticipa nimic, iar lectura să fie percepută ca o uluitoare călătorie într-un spațiu ireal, dar  fascinant. Vorbim, cu siguranță, despre Theo Anghel.

  Forța cu care Theo Anghel a intrat pe piața românească de carte, modul în care aceasta a dat noi nuanțe genului fantasy, fac din acest scriitor unul de elită. Poveștile sale sunt construite pe o îmbinare echilibrată de tehnică narativă elaborată și o intuitie, o inspirație atât de înaltă, încât fiecare scenariu devine un plan generator de dependență pentru cititor.

  Cărțile lui Theo Anghel poartă amprenta vie a originalității, personajele nu se pot încadra în sfera exclusivistă a binelui sau a răului, ci construiesc, cu ajutorul emoțiilor și gândurilor, un sistem de valori care acționează ca un spațiu oscilant. Cu siguranță, nici îngerii nu sunt perfecți, nici demonii nu sunt atât de răi în scrierile sale, dar procesul de comunicare și toleranța sunt perfectibile. În spatele poveștilor care curg în fire epice fluente și rapide, există o fină abilitate de a transpune personajele în diverse palete de culori emoționale, creându-le traiectorii ascendente sau descendente, dar întotdeauna lăsând să se vadă esența și valoarea morală în jurul căreia gravitează narațiunea.

  De asemenea, sfera lexicală este atent aleasă. Transpuse în dialoguri sau în descrieri, cuvintele sunt încărcate de trăiri, în funcție de punctul în care se află povestea, dar având întotdeauna dublu rol: acela de a conecta personajele la nivel emotional și acela de a stabili o legătură indestructibilă între poveste și cititor.

   Am citit undeva că Theo Anghel a început să scrie pe caiete de tip II și că scrierile sale erau la fel de căutate și pe atunci, în vremea în care colegii săi savurau primele texte ale unei forme de inspirație care a ajuns astăzi în topul scriitorilor de fantasy din România.

  Cei care au citit scrierile sale anterioare au întâlnit deja stilul original și senzația de eliberare de adrenalină, substanța resposabilă de detectarea situațiilor de urgență. Ei bine, suspansul, pericolul și situațiile limită sunt elemente definitorii în scriitura lui Theo Anghel.

  Cartea despre care o să vă vorbesc astăzi este – așa cum am subliniat încă de la început – o carte de elită. „Regatul inocenților. Cartea a doua” continuă povestea primului volum din serie care a încântat fanii genului fantasy.

„Cu familia zdrobită, căminul destrămat, mama și doi dintre frați uciși, viața lui Nayan Toril pare să fi ajuns la final înainte de a fi început.

Însoțită de Gita, Yanti, Aghor – frații ei – și de bucătăreasa familiei, Yamal, Nayan ajunge în citadela elfilor, în Esrendell.

Elfii îi sunt recunoscători fetei muritoare pentru viața mezinei lor, căci Saelind a fost salvată de la moarte în Pădurea de Smarald, așa că decid s-o ajute să-și scoată tatăl din temnițele regale și să-și găsească frații ascunși de furia boierului Nadas.

Însoțiți de fiii reginei elfilor din Esrendell, Torilii se întorc în Erfenor cu speranța că regele Samarth va onora înțelegerea semnată în urmă cu peste 600 de ani de conducătorii de atunci ai celor două seminții, și îl va elibera pe boierul Ishaan Toril.

Însă, de îndată ce pășesc în regatului oamenilor, piedici de neimaginat li se pun de-a curmezișul.

Elfii și oamenii ajung să se cunoască la bine și la greu. Atașamentele se adâncesc, loialitatea devine de nezdruncinat, iar dragostea… Ei, bine! Despre asta va trebui să citiți în cartea a doua.”

  Așadar, Nayan, personajul principal feminin din această poveste devine protagonista unei situații cel puțin bizare. Îndrăgostită de prințul elfilor, Raeran, este obligată de circumstanțe să se căsătorească cu acesta. Totul e o chestiune de formalitate, un mod facil prin care Nayan să poată ajunge în Erfenor, locul în care tatăl și frații fetei sunt ținuți prizonieri de către regale Samarth.

  Călătoria nu este nici pe departe ușoară, ci oscilează între momente de atracție pasională între Nayan și prințul Raeran și episoade în care pericolul atinge cote maxime.

„Călătoria era lungă până la trecătoarea spre al treilea stat al Erfenorului, căci trebuia să ocolim Balarul și mare parte din Brethil, cel mai mare stat dintre cele cinci. Lungimea hotarelor lui era cât ale Arnorului și Balarului la un loc. Asta însemna un drum de câteva zile prin pădurile și munții tărâmului stăpânit de elfi, pe cărări umblate doar de animalele sălbatice, escaladând culmi stâncoase și afundându-ne în văi peste care plutea în permanență un abur cețos.”

  Pericolul este – așadar – cuvântul care caracterizează această călătorie, o odisee a limitelor umane, a fricilor, a emoțiilor de iubire, o călătorie cu o simbolistică încărcată. Ceața – ca simbol al confuziei – este aducătoate de gânduri menite să încurce mintea și să o împiedice să funcționeze cu limpezime.

  Animalele înfiorătoare răscolesc fricile, amintindu-le personajelor că nimeni nu este indestructibil, iar pentru a ajunge la capătul drumului nu e nevoie doar de forță fizică, ci și de inteligență.

  Ca și cum pericolele exterioare nu ar fi suficiente, relația dintre Nayan și Raeran oscilează între atracția irezistibilă și orgoliul uneori de neclintit al celor doi. Ipostaza de soț și soție nu a făcut decât să degenereze relația lor într-o stare perpetuă de confuzie. Totuși, atracția dintre cei doi este elementul forteal poveștii.

„Raeran, care reușise ca prin minune să nu se intersecteze cu mine toată ziua ignorând faptul că atrăgea și mai mult atenția cu atitudinea de melc pitit în cochilie, și-a luat frații deoparte.”

  Călătoria – fie că e pe teritoriul elfilor sau pe cel al oamenilor – abundă în pericole, însă tot efortul acesta demonstrează afinitatea fetei pentru ideea de familie. Din partea lui Raeran, motivația călătoriei este recunoștința pe care o are pentru că familia lui Nayan i-a salvat sora, dar și sentimentele pe care le are pentru Nayan. Există momente în această călătorie, când cei doi obosesc din a se tachina și dau cărțile pe față. Sunt momente de sinceritate care sfârșesc întrerupte de diverse situații și generează apoi frământări în mințile și inimile celor doi.

„… mi-a ciudă. Ți-ai schimbat comportamentul față de mine după… nuntă… sau ce-o fi fost, am spus. Ai zis c-o să-mi arăți golful tău secret într-o zi fără furtună. Nu prea văd cum o să faci asta dacă te strădui să mă ții cât mai departe.

Pulsul mi-a luat-o razna, căci, după atâta tensiune, buzele lui începură să capete forma dulce a acelui zâmbet care, atunci când se împlinea, îi cuprindea și ochii.”

 

  Cei care au citit primul volum vor avea acum o perspectivă cel puțin diferită asupra elfilor. Aceștia capătă o alură impresonantă, asemeni unor zei indestructibili, mai ales în lupte. Tenacitatea lor, precizia și forța cu care ei se aruncă în luptă denotă faptul că elfii au o inteligență ascuțită.

  Personajele au povești pe care le țin ascunse până când sosește momentul potrivit pentru a fi dezvăluite. Unul dintre cele mai savuroase personaje este Yamal, cea care are grijă de Nayan și de surorile și frații acesteia. Exagerată în grija pe care le-o poartă, Yamal are o poveste de viață uimitoare, pe care o veți afla citind cartea.

  Situația capătă un suspans maxim atunci când Nayan se întâlnește cu fratele ei, Khalu. Este momentul în care are loc o răsturnare de situație care aruncase cu noroi în imaginea familiei, mai ales a tatălui fetei. Se dezleagă, rând pe rând, toate uneltirile care au fost făcute pentru ca în familia Toril să se creadă că tatăl lui Nayan și-a ucis soția.

  Un alt atu al elfilor este acela că au o perspectivă amplă a situației generale, dar și o intuiție pe care oamenii nu o au. Frații Toril au doar entuziamul specific vârstei și dorința acerbă de a-și reuni familia, în timp ce elfii au suficient discernământ încât să vadă soluțiile chiar și în cele mai tensionate și periculoase situații.

  Scenele care descriu suspansul călătoriei alternează cu tensiunea pasiunii dintre cei doi. Apropierile lor creează valuri ale emoțiilor și fac să tresară până și cele mai împietrite inimi:

„Pentru o clipă, m-am gândit că nici cea mai rece apă nu avea să ne mai ajute să ascundem urmele apropierii noastre, dar, când sărutul a devenit profund, îmbătându-ne și înecându-ne într-o dorință mistuitoare, nu mi-a mai păsat. Eram împreună. Brațele lui puternice făceau ca totul să pară floare la ureche.”

„Elful s-a apropiat cu aerul că avea dinainte o bizarerie a naturii, o creatură ce trebuia tratată cu infinită precauție. Inima mi s-a cocoțat în gât când s-a oprit în fața mea și m-a țintuit cu privirea. Sprânceana de deasupra ochiului drept i s-a arcuit provocator.”

Pentru a vedea ce se întâmplă cu cei doi, citiți cartea!

  Dincolo de povestea de dragoste, cartea aceasta subliniază ideea de forță a uniunii, chiar dacă această uniune este realizată între oameni și elfi. Pentru atingerea scopului final, se pare e nevoie de trecere de la toleranță în comunicare, la o înțelegere profundă a situației, astfel încât totul să decurgă în interesul ambelor părți.

  Dacă dialogurile sunt mai mult decât savuroase, am descoperit o înaltă finețe a descrierilor. Astfel, elemente picturale excepționale construiesc scene pline de rafinament:

„Nu mai regăseam niciunde calmul primei nopți petrecute aici. Dincolo de ferestre, peisajul încânta cu aceeași magie. Eu mă schimbasem.

…..

Luna, mai mare decât mi se păruse în urmă cu câteva zile, strălucind incandescent, părea gata să cadă în mare. Reflexiile ei argintii se oglindeau în fâșii unduitoare pe suprafața apei, abia mângâiată de un vânt jucăuș. Vocile limpezi ale elfilor cântăreți se ridicară ca o șoaptă în văzduh.”

  Cu siguranță, Theo Anghel își uimește cititorii cu fiecare serie scrisă, cu fiecare volum al unor aventuri care locuiesc atât de mirific în mintea și inima sa.

  Recomand cartea celor care au citit primul volum și știu că aceștia vor fi fascinați de cursul poveștii. Celorlalți, le recomand să înceapă – evident – cu prima carte, acolo unde vor fi captivați de lumea mirifică descrisă de Theo Anghel, într-un high quality fantasy.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Quantum

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Autori români 

Recenzii cărți Theo Anghel

Regatul inocenților cartea a doua de Theo Anghel autori romani.