Imperiul de sticlă de Fometici Cătălina-Editura Tritonic-recenzie

Imperiul de sticlă

Autor Fometici Cătălina

Editura: Tritonic

An apariție: 2018

Număr de pagini: 196

   Dragi cititori, imaginați-vă pentru câteva momente că sunteți nemuritori. Viața este lipsită de final, dar nu vă puteți bucura întrutotul de ea fiindcă pierdeți prea multe: prieteni, frați și surori, părinți. Aceștia îmbătrânesc și sunt luați pe sus de către moarte. Suferiți, dar mergeți mai departe. Cunoașteți alte persoane care, la rându-le mor. Să fie aceasta dorința de netăgăduit a omenirii: de a fi veșnic tânăr și de a nu muri. Într-adevăr, cu toții visăm să nu avem riduri, să căpătăm înțelepciunea absolută, să fim martori la decăderea și la ridicarea imperiilor, dar prețul este unul prea mare. Autoarea volumului despre care o să vă vorbesc a găsit o soluție pentru acea durere sufletească: „pseudomoartea”. Totuși, nemurirea nu pare a fi decât un blestem fiindcă uiți și nu trăiești prezentul decât atunci când ești forțat să te trezești și să înfrunți realitatea.

   Cătălina Fometici s-a născut la data 4 octombrie 1986 în Timișoara. Îi plac pisicile, poveștile întunecate, ciocolata neagră. Genurile literare pe care le preferă sunt realismul magic, dark fantasy, gothic, aventuri. A debutat în septembrie 2011 cu povestirea „Oameni fără fețe”. Alte lucrări ale autoarei sunt „Doamna cu pisica albă”, „Răsărit de soare”, „Pădurea vrăjită”, „Câinii diavolului”, „Păpușa”. În lucrările sale face un melanj între elementele realiste și cele ale basmului gothic, ceea ce imprimă operelor o notă autentică și animă la lectură.

   Volumul „Imperiul de sticlă” se deschide cu viziunile pe care le avea Morwena, una dintre luptătoarele rezistenței și cea prin venele căreia curge sângele unui vrăjitor demult uitat, care a murit fără să poată a-și duce până la capăt una dintre obligații: de a o aduce în lumea celor vii pe prințesa dinastiei Elweise din Aakra, Alma, poreclită și Ucigașul de Demoni, adevărata conducătoare a Answorului. Morwena nu mai are puterea de a se opune acestora, dar dorind să îndeplinească promisiunea făcută de strămoșul său, pleacă să o aducă înapoi pe prințesă.

   Alma este trezită din somnul veșnic, salvată din ținutul întunecat de la Poarta Umbrelor. Aceasta fusese ținută captivă timp de o mie două sute de ani, după ce reușise să își salveze imperiul de la pieire. Alma fusese cea mai frumoasă prințesă și știa acestea, drept pentru care a decis să se folosească de arma sa secretă. Existau cincisprezece regate, paisprezece regi și o prințesă. Cu toții iau cerut acesteia mâna, dar fiecare murea la scurt timp după căsătorie. Alma îi ucidea atât pe conducători, cât și pe sfetnicii acestora. Singurul de care s-a îndrăgostit a fost Gazoh cel Înșelător alături de care a format și o alianță pentru a salva imperiul când sosise amenințarea cu războiul. Cu toate acestea, el a trădat-o, iar Alma a fost nevoită să îl ucidă. Prețul salvării imperiului i-a fost libertatea, fiind închisă la Poarta Umbrelor. Planul fusese acela ca vrăjitorul Faramund să-i vină în ajutor, dar acesta nu a mai apucat, murind la scurt timp după război. Anii au trecut, iar salvarea nu a mai venit. Alma rămăsese alături de umbre, dar a mai strigat încă o dată să vină Faramund, iar vocea a ajuns la Morwena. Aceasta de pe urmă reușește să o salveze pe prințesă, dar mai marii imperiului ajung la ea și este nevoită să se retragă.

   Prințesa se va trezi pe patul unui spital, conectată la aparate. I se spune că a fost readusă în lumea oamenilor pentru a cârmui asupra celor cincisprezece regate, dar cu ajutorul Lordului Protector, Roderic. Acesta îi pune la dispoziție documentele despre actuala situație din regat, aduce un proiector care îi arată imagini despre noua lume. Alma află că mai existaseră războaie, că la un moment dat imperiul îi fusese distrus, dar reunificat de puțin timp. Din păcate existau grupuri de rebeli care pândeau la tot pasul și doreau scindarea puterii existente. De aceea fuseseră create armatele de Pretorieni – bărbați care erau învățați să ucidă și nimic mai mult, niște păpuși în mâinile manipulatorului.

   Roderic o va determina pe Alma să ia mai multe medicamente pentru a se întrema, o duce în oraș pentru a-i arăta niște supuși absolut perfecți. Bineînțeles, îi arată și partea goală a paharului, anume atacurile celor răzvrătiți, care constau în mimarea duioșiei pentru ca mai apoi să se arunce în aer luând în lumea de apoi toate persoanele din jurul lor. Din această cauză, Alma hotărăște să se antreneze alături de Pretorieni. Din păcate, într-o misiune de salvare a Aakrăi este capturată de rebeli. Astfel va afla că tot ceea ce îi spusese Roderic nu a fost decât o minciună și că adevărații asupritori ai imperiului sunt cei care îl conduc. O cunoaște în sfârșit pe Morwena care o va ajuta în a-și duce la bun sfârșit planul de salvare a lumii pe care o crease cu mult timp în urmă. Pentru acestea trebuie făcute numeroase sacrificii, iar arderea unui grup de eretici pare a fi unul dintre ele. Ce are să se întâmple pe mai departe? Oare Roderic este singurul de care trebuie să se teamă Alma? Într-adevăr trecutul se îmbină cu prezentul în persoana Almei, dar nu oare trecutul are să domine prezentul? Ce puteri ascunde Alma? Sunt întrebări la care nu voi da răspunsul; mai bine întrebați-o pe Alma 😊.

   Lucrarea este scrisă la persoana I, naratorul prezentând evenimentele din perspectiva Almei. Admir felul în care dialogul se întrepătrunde cu descrierea, accentul fiind pus pe ambele în egală măsură. Descrierile m-au impresionat cel mai mult. Nu am așteptat dialogul cât am așteptat să văd ce cuvinte va folosi autoarea pentru a mă introduce în epocă, timp, spațiu „de jur-împrejur, nisipul e roșu, la fel ca și firele de iarbă țepoasă ce tremură ușor în adierea vântului. Pete maronii mânjesc albeața pură a lespezilor de marmură, verdele stins al mozaicului de jad, chipul de piatră al unui idol prăbușit. Alături, câteva raze de soare, strecurate timid printre coloane și cioburi de vitralii, se oglindesc într-o băltoacă pe jumătate închegată”, „acasă înseamnă foșnetul mării într-o seară de vară, țipătul pescărușilor, adierea vântului, surâsul celor cu care ai împărtășit acele momente”. De cealaltă parte a baricadei se află un minus pentru începutul ușor ezitant al volumului, care m-a determinat să nu pot să îmi dau seama cu exactitate cine vorbea, s-a trecut mult prea repede de la persoana a III-a la persoana I în naraţiune. Per total cartea mi-a plăcut enorm şi mi-aş fi dorit să fie mai lungă; este o alegere perfectă pentru finalul de săptămână.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Imperiul de sticlă de Fometici Cătălina poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi