Imperiul Otoman (1450-1700) de Andrina Stiles-recenzie

    Imperiul Otoman (1450-1700), de Andrina Stiles-recenzie

Titlul original: The Ottoman Empire, 1450-1700

Traducere din limba engleză: Felicia Pavel

Editura: All

Colecția: Acces la istorie

Gen: Istorie, Non-ficțiune

Anul apariției: 1998

Număr pagini: 184

     Andrina Stiles este autoarea/co-autoarea mai multor cărți de istorie, printre care ,,The Ottoman Empire, 1450-1700”, ,,Russia, Poland and The Ottoman Empire, 1725-1800” (Rusia, Polonia și Imperiul Otoman), ,,The Unification of Germany, 1815-1890” (Unificarea Germaniei), ,,Napoleon, France and Europe”(Napoleon, Franța și Europa), ,,Sweden and The Baltic, 1523-1721” ( Suedia și Zona Baltică), ,,The Unification of Italy” (Unificarea Italiei).

    Nu este pentru prima oară când am ocazia să țin în mână un volum din vechea colecție a Editurii All, sugestiv intitulată ,,Acces la istorie”. Cum spuneam, numele este sugestiv, întrucât cărțile din această colecție utilă, binevenită, oferă informații sintetizate, bine documentate, dar, mai mult decât atât, îi permit cititorului să arunce o privire dincolo de înșiruirea de fapte, evenimente, personalități. O astfel de carte îți oferă șansa de a înțelege istoria, de a lucra cu informația, de a o analiza și de a o folosi pentru a-ți realiza o ,,fundație” trainică.

      De această dată, am studiat ,,Imperiul Otoman”, un ghid realizat de Andrina Stiles pentru cei dornici să se familiarizeze cu istoria Imperiului Otoman, cu perioada cuprinsă între anii 1450 și 1700. Fiecare capitol are la sfârșit o schemă a lecției și o serie de exerciții, bazate, cel mai adesea, pe sursele istoriografice citate în carte. Aceste exerciții permit consolidarea cunoștințelor acumulate, motiv pentru care lucrarea Andrinei Stiles reprezintă un manual extrem de bun. Încă de la început se precizează că volumul este dedicat atât simplului cititor, dornic să-și lărgească orizontul de cunoaștere, să descopere noi curiozități, cât și elevilor și studenților cărora le oferă mai mult decât o simplă lectură.

    Pot afirma că perioada aleasă și prezentată de autoare este foarte bine inspirată, iar pasionatul de istorie din mine susține că este și cea mai frumoasă. Cele două secole și jumătate au reprezentat perioada cea mai înfloritoare a Imperiului Otoman, o perioadă de ascensiune, de apogeu, urmată, din nefericire, de o stagnare lentă și de începutul unui declin dureros. Mi se pare extrem de uimitor faptul că o putere ca Imperiul Otoman a putut să se prăbușească de pe culmile succesului militar, politic, social și să prăbușească atât de urât, atât de nedrept (oare?). Totuși, această lucrare reușește să ne ofere răspunsuri, justificate, bazate pe o temeinică cercetare.

     Primul capitol  prezintă, pe scurt, apariția Imperiului Otoman, evoluția rapidă a acestuia până la Căderea Constantinopolului, un eveniment crucial  din istoria Europei. Aflăm, de asemenea, diferențele dintre otomani și turci și modul în care Imperiul a început să se facă remarcat pe scena politică a Evului Mediu.

   Al doilea capitol evidențiază perioada de puternică expansiune a Imperiului Otoman (1450-1566), făcându-ne cunoștință cu Mehmet al II-lea Cuceritorul (Fatih), cu Bayazid al II-lea, cu Selim I și cu Suleyman Magnificul (Legiuitorul). Ni se oferă detalii despre politica externă a imperiului, despre războaiele purtate fie cu cei din Răsărit, fie cu europenii. Al treilea capitol vine ca o completare, prezentând concret elementele ce au determinat succesul otoman, fără a se uita de cei doi mari conducători – Mehmet al II-lea Cuceritorul și Suleyman Magnificul – ce au asigurat gloria imperiului, o glorie pe care urmașii lor nu aveau s-o mai cunoască niciodată…

                           Suleyman Magnificul (1520-1566)

     Capitolul al patrulea este, fără doar și poate, unul din cele mai interesante și mai importante. Acesta ilustrează modul în care era organizat imperiul în perioada evocată, aducând în discuție timarul, sistemul devșirme, ienicerii, spahii, dar și ierarhia socială, viața socio-economică a statului. Astfel, se completează imaginea de ansamblu asupra Imperiului Otoman din acele vremuri, marcate de succes și dezvoltare. Fără aspectele anterior menționate e dificil să înțelegi modul în care funcționa statul otoman, scoțându-se, totodată, în evidență ceea ce le lipsea europenilor pentru a li se opune, pentru a ajunge, la rândul lor, la același nivel de dezvoltare, la același apogeu al extinderii teritoriale.

        În următorul capitol, cel de-al cincilea, cititorului îi sunt aduse la cunoștință perioada 1566-1700, dar și domniile ce au urmat morții lui Suleyman Magnificul. Devenim martori ai stagnării Imperiului Otoman, care din nenumărate motive decăzuse și nu mai avea puterea necesară pentru a se susține pe el însuși, pentru a rezista trecerii timpului, modernizării ce se făcea resimțită de la un deceniu la altul. Ajungem până la momentul în care debutează declinul imperiului, a cărui dată e dificil de stabilit. Dar despre acest declin se detaliază în cel de-al șaselea capitol.

      Capitolul șapte oferă detalii despre modul în care era privit Imperiul Otoman atât de locuitorii săi, cât și de occidentali, sub forma unor relatări interesante. Cel din urmă capitol se intitulează ,,Impactul Imperiului Otoman asupra Europei” și redă modul în care acest stat a reușit să influențeze destinul vechiului continent, destinul Balcanilor și al Occidentului. Bineînțeles că se are în vedere și impactul Europei asupra Imperiului Otoman, căci schimbul de influență s-a manifestat reciproc.

                                                             Expansiunea Imperiului Otoman

     Imperiul Otoman a reprezentat o mare putere militară, un model de organizare. Otomanii nu au ezitat să facă sacrificii, nu s-au încumetat aproape de la nimic pentru binele statului și pentru ca dinastia otomană să poată dăinui. S-a practicat fratricidul, sultanii și-au omorât fii, anumite femei au făcut orice pentru a-și apăra familia, pentru a-și atinge scopurile. Mulți au gustat din șerbetul puterii, însă puțini sunt cei care au știu cum să-l bea, astfel încât să nu fie otrăviți de acesta.

    Imperiul Otoman a promovat toleranța religioasă, cum probabil nu a mai făcut-o altă mare putere europeană, iar în anumite perioade din istoria sa a aplicat în mod admirabil justiția. Din aceste motive și nu numai, popoarele contropite au avut șansa de a trăi mai bine decât înaintea cuceririi sau decât ar fi trăit sub conducerea marilor familii regale europene. Un alt fapt interesant este reprezentat de posibilitatea de a deveni dintr-o slugă, dintr-un sclav lipsit de drepturi un om liber, un om cu putere. Nenumărate au fost cazurile în care oameni simpli, din popor, au ajuns viziri, pașale, sultane. Iar lista aspectelor fascinante, referitoare la Imperiul Otoman, este mult mai lungă…

      Dacă sunteți pasionați de istoria Imperiului Otoman, dacă doriți să aflați mai multe despre acesta, despre o altă lume, nu ezitați să citiți această lucrare!

    De asemenea, dacă aveți șansa să citiți orice alt titlu din colecția ,,Acces la istorie”, nu ratați ocazia!

     Istoria este atât de prețioasă, atât de fermecătoare, atât de importantă…

Cartea Imperiul Otoman (1450-1700) de Andrina Stiles este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro