În țara celor puri, de Kenizé Mourad – Editura Nemira – recenzie

În țara celor puri

Autor: Kenizé Mourad

Titlul original: Au pays des purs

Editura: Nemira

Colecția Babel

Anul apariției: 2020

Traducere din limba franceză de: Mihaela Stan

Număr pagini: 317

Gen: Dramă, Romantic, Istoric

Cotație Goodreads: 3,61

  În țara celor puri de Kenizé Mourad – review.

  „În țara celor puri” mi-a depășit așteptările. Recunosc că atunci când m-am apucat de ea, nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Subiectul nu mă atrăgea neapărat, însă încă o dată, m-am convins de importanța scriiturii; o scriitură bună, fluidă și clară m-a determinat să descopăr un subiect actual și bine documentat.

  Personajul principal este Anne, o jurnalistă franceză ce sosește în Pakistan, mai precis în Lahore, oraș ce a aparținut odată de India, în interes profesional, pentru a se documenta cu privire la situația din regiune.

  Vizita ei este motivată oarecum și de istoria familială; bunicul ei a iubit o tânără din acea regiune înainte de a se căsători cu bunica ei. Circumstanțele politico-istorice i-au despărțit, nu s-au mai văzut niciodată, dar bunicul lui Anne n-a uitat-o niciodată pe Rekha.

  Anne îl cunoaște pe Karim, care o îndrumă în cercetările ei și de care se îndrăgostește, în ciuda faptului că în Franța o așteaptă iubitul său, Julien.

  Acțiunea este condimentată de două povești de dragoste: Yannick (bunicul lui Anne) și Rekha în trecut, Anne și Karim, în prezent, ambele fiind legate de grădinile Shalimar, atracție turistică din zonă și sursă de inspirație pentru amenajări exterioare în toată lumea.

  Unul dintre cele mai interesante personaje este begum Nusrat, bunica lui Karim, o femeie deosebită, care îi împărtășește lui Anne multe informații despre Lahore, orașul ce a aparținut odată de India, dar care din 1945 face parte din Pakistan, moment de cotitură în istorie. Aflăm că lucrurile nu au stat întotdeauna precum în prezent și cum le-a schimbat istoria.

„Când mă gândesc la tinerețea mea… Țara era plină de promisiuni, o construiam cu entuziasm, convinși că o să învingem sărăcia și obscurantismul. Însă toți acești maulvi ignoranți, iar acum grupările criminale… În niciun caz islamul nu permite asemenea masacre. Coranul este foarte clar în această privință.”

„De asemenea, contrazic tot ce se știe despre Profet. Întâia lui soție, Khadija, era, de fapt, o importantă femeie de afaceri, dispunea de caravane care traversau deșertul. Profetul și ea aveau o relație de totală încredere, el îi cerea adesea sfatul. Cum să ne închipuim că el s-ar fi gândit să le închidă pe femei în casă, așa cum mulți așa-ziși specialiști în islam vor s-o facă astăzi? Cât despre cea mai tânără soție a sa, Aisha, ea stătea la masă în prezența tovarășilor Profetului și obișnuia să discute cu oaspeții despre treburi politice. După moartea Profetului, ea a luat chiar conducerea armatei ca să lupte cu dușmanii comunității musulmane. Este ceea ce se numește „Bătălia Cămilei”.”

„Mama îmi povestea, își amintește begum, că în 1931 a participat la o conferință internațională a femeilor asiatice care s-a ținut aici, cu paisprezece ani înaintea înființării Națiunilor Unite. S-a discutat despre drepturile femeilor, ale prostituatelor printre altele, se cerea deja ca bărbatul, și nu prostituata, să fie pasibil de condamnare în justiție. Însă Lahore era înainte de toate capitala culturală a nordului Indiei. Aici se găsea cel mai mare număr de editori, de ziare și reviste literare.”

  Ca orice jurnalist mânat de curiozitate și curaj, Anne se implică în investigații riscante, fără a ține seama de pericole. Este răpită de cei care o considerau spioană și forțată să mărturisească pentru cine lucrează, dar situația este cu atât mai gravă cu cât nimeni nu o crede că este pe cont propriu. Numai o minune o poate salva, rămâne de văzut dacă aceasta se întâmplă, însă adevărata răsturnare de situație apare la sfârșit…

  Cum spuneam mai sus, am descoperit o carte mai bună decât crezusem, cu un subiect actual, documentat și o scriitură fluidă. Sunt tratate teme referitoare la grupările teroriste, radicalizarea, situația femeilor în acea regiune a lumii.

„Luminile și luxul metropolei îi orbesc pe tinerii care nu au cunoscut decât viața simplă și monotonă din satul lor. Însă când înțeleg că lumea respectivă le este inaccesibilă, că niciodată această societate închisă în privilegiile sale nu le va acorda nicio șansă, că orice-ar face ei, sunt condamnați la sărăcie, atunci, fascinația se transformă în revoltă și unii devin prăzi ușoare pentru jihadiști.”

  Ce nu mi-a plăcut la roman? Faptul că spre final pare că se produce o ruptură față de stilul inițial. Acțiunea a luat o turnură telenovelistică, clișeică și oarecum previzibilă, ceea ce nu e neapărat rău, dar pare mult prea diferit față de stilul inițial. Ai impresia că altcineva a preluat comanda de la autoare și a continuat în felul propriu. Mai multe nu vă spun, veți descoperi singuri.

Despre autoare:

  Kenizé Mourad este o scriitoare și jurnalistă de origine turco-indiană, corespondent de război în Etiopia, Liban și Iran. Totodată, este fiica prințesei Selma Raouf, aceasta din urmă fiind nepoata lui Murad al-V-lea, refugiată la Paris.

  A mai publicat „În numele prințesei moarte”, „Le Jardin de Bodalpour”, „Le parfum de notre terre: Voix de Palestine et d’Israel”, „În orașul de aur și argint”.

În 2012 a primit Medalia pentru Ordinul Artelor și Literelor de la Guvernul Franței.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Sursa foto: https://gradina.acasa.ro