„Orice om care suferă mult merită să fie fericit la un moment dat.”

Întâmplări despre niciodată de Teodora Gheorghe

Întâmplări despre niciodată, de Teodora Gheorghe – Editura Eikon – recenzie

Întâmplări despre niciodată

Teodora Gheorghe

Editura: Eikon

Anul apariţiei: 2018

Număr pagini: 189

Gen: Realism magic, Proză scurtă

   „Întâmplări despre niciodată” este o colecție de 7 povestiri cu iz fantastic. „7 povești neobișnuite despre singurătate” scrie pe copertă și mă întreb dacă cifra 7 este aleasă întâmplător sau face referire la magie…

   „Neobișnuite” este cuvântul potrivit, povestirile fiind destul de ciudățele și greu de înțeles pentru o persoană ancorată în concret, cum sunt eu. Proza conține puternice accente ale realismului magic, amintind de stilul lui Eliade, pe care îl bănuiesc scriitorul preferat al autoarei.

   Mărturisesc că mi-a fost dificil să le înțeleg și să urmăresc firul narativ, dar probabil cei familiarizați cu acest stil le vor găsi foarte interesante. Așadar, dacă vă place Eliade, dacă vă împăcați bine cu realismul magic, sigur vă va plăcea și această carte. Este o alegere foarte bună pentru firile boeme, visătoare.

„Firile boeme ca noi au într-un cotlon al creierului un teatru de varietăți unde se execută acrobații fantastice și se dă gratis vată pe băț. Fără ele n-am putea evita cu o asemenea măiestrie sinuozitățile realității.”

   De exemplu, firea practică și concretă din mine ar fi scuturat-o pe Lavinia din cea de-a doua povestire, care dă și titlul volumului, „Întâmplări despre niciodată”; i-aș fi spus: „Măi, fată, nu vezi că ăsta te aburește? Te cheamă peste tot prin lume și nici nu se arată la față! Ori se arată la față și vine într-un loc normal, ori îl trimiți la plimbare!”. Dar asta sunt eu, nu personajul din carte.

   Nu vreau să vă dezvălui prea multe, doar să vă explic puțin: în această povestire, Lavinia, o tânără de 17 ani, găsește în ambalajul unui pachet de biscuiți un bilet de la un anonim. Așa începe corespondența cu misteriosul W., un bărbat despre care nu știe nimic, dar care îi dă întâlniri fictive peste tot în lume: începe cu Polonia și ajunge la tot felul de locații îndepărtate și ciudate. Și mai ciudat că legătura durează ani de zile, chiar dacă și Lavinia este reticentă la început, cel puțin.

Am vrut să renunț la planul meu nebunesc de a coresponda cu un țicnit care mă trimitea în locuri abandonate. Am realizat însă că nebunia se înfășurase deja în jurul gleznelor mele și mă țintuia într-un no man’s land holografic.”

   Singurătatea și iubirea sunt teme prezente în fiecare povestire, îndemnându-ne la introspecție, la analiza modului în care fiecare dintre noi le experimentează:

„Tăcerea îl speria teribil. Să rămâi doar tu cu tine e coșmarul oricărui tip, își spunea în puținele seri când se întorcea acasă singur.”

„Izolarea era un fenomen inacceptabil într-un microunivers al valorilor strâmte. Oamenii trebuiau să stea înghesuiți unul în sufletul celuilalt. Urechea unuia trebuia să se lungească până la gura altuia, să deprindă de acolo ultimele noutăți.”

„Puțini mai cred asta, dar există iubire pătimașă. Nu e doar un ifos al femeii moderne. Doar că majoritatea nu se pricep să-i găsească esența.”

   Toate povestirile au câte un sâmbure de neobișnuit, indiferent că este vorba despre o situație sau despre un personaj: un avocat care începe să aibă viziuni proiectate pe perete („Umbre de dantelă”), o femeie închisă în casă de soțul ei, care o pune să rezolve un puzzle interminabil („Marea din sertar”), un bărbat care colecționa orice obiect lăsat în urmă de cupluri („Colecția pierdută”), un pian bântuit („Pianul”), un secret ținut de un doctor și soția sa, privind o anumită capacitate supraomenească a acesteia („Caramel”), o femeie cu manifestări ce depășesc concretul (Cazul doamnei Fly).

   Dacă ar fi să aleg una sau mai multe povestiri preferate, acelea sunt „Întâmplări despre niciodată”, „Umbre de dantelă” și oarecum „Caramel”. Deși cu elemente de realism magic, sunt mai ușor de înțeles, cât de cât mai aproape de concret.

   Am mai spus-o, depinde dacă te atrage acest gen, apropiat de stilul lui Eliade și conținând elemente de realism magic. Dacă da, pune mâna pe carte! Dacă nu, nu e chiar pentru tine, cel puțin pe moment.

Despre autoare:

   Teodora Gheorghe este o tânără autoare română de povestiri și poeme. A debutat în 2013, cu „Moartea era un iepure șchiop”. Alte povestiri au apărut în antologii și reviste culturale. A colaborat ca jurnalist și traducător cu mai multe publicații și a obținut premii la concursuri de poezie, proză scurtă și scriere creativă.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Cartea o găsiţi şi pe site-ul Editura Eikon

Autori români

#autoriromâni

#recenziicărţi

8 COMMENTS

  1. O carte potrivită pentru iubitorii de fantastic. Mulțumesc pentru impresii, Sorinache!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.