Interviu cu autoarea Teodora Matei – Ce-ai făcut în ultimii 4 ani?

Interviu cu autoarea Teodora Matei – Ce-ai făcut în ultimii 4 ani? autori români.

În 2016 am demarat campania ,,promovăm autori români,, – recenzii și interviuri. Să vedem astăzi, după 4 ani ce au mai scris scriitorii noștri. O nouă rubrică pe Literatura pe tocuri.

Așa că am adresat câteva întrebări prietenilor noștri.

Azi Teodora Matei

În 2016 când ne-am cunoscut și am stat la povești erai după primele cărţi publicate. Acum, 4 ani mai târziu (deși eu te-am urmărit) vreau să le spunem cititorilor ce ai făcut în acest timp.

Arci: Ce planuri în plan personal sau profesional ți s-au împlinit( cărţi traduse, concursuri, publicat afară, premii, înfiinţare de editură)

Teodora: Romanul polițist „Lumânări vii” a fost tradus în limba engleză și a fost lansat la festivalul Newcastle Noir din Anglia în mai, 2019. Am mers acolo alături de Anamaria Ionescu (cu romanul „Zodiac”) și de Bogdan Hrib (cu „Filiera grecească” și „Ucideți generalul”), fiind primii autori români participanți la festival.

De la începutul acestui an, „Living candles” a fost publicat de nou-înființata editură româno-engleză Corylus Books, care a oferit pe amazon.uk varianta e-pub a cărții.

Niciunul dintre acestea nu făceau parte dintre planurile mele de acum patru ani, fiind un fel de vis ce-mi părea imposibil de atins. Într-un fel sau altul, astrele s-au aliniat pentru reușita proiectelor de traducere și publicare dincolo de granițe. Le mulțumesc (lor, astrelor), dar și oamenilor fără de care lucrurile nu ar fi fost posibile (Bogdan Hrib – editor Tritonic, Jacky Collins, Quentin Bates – organizatori Newcastle Noir).

Pe latură sf/fantasy, traducerea în engleză a povestirii „Blestemată noapte!” („Cursed night!”) a fost publicată în volumul „East of a known galaxy”, pe care colegii timișoreni Darius Hupov și Marius Gordan l-au dus la Eurocon (Belfast) și Worldcon (Dublin), tot în 2019.

Arci: Ce cărți ai mai publicat?

Teodora: Păi, având în vedere că, până în 2016, publicasem doar „Omul fluture” (cyberpunk, scris în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan) și „Stăpânul castelului”, de atunci s-au mai întâmplat următoarele:

„Maya” și „Sindromul Charlotte” (volumele 2 și 3 din trilogia „Omul fluture”, tot împreună cu Lucian)

„Un străin în regatul Assert” (steampunk, scris în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan)

„O noapte la castel” (fantasy),

„Cel-ce-simte”, „În mintea comisarului” (povestiri polițiste),

„Aripile tatălui” (povestiri sf&fantasy),

„Tot timpul din lume” (romance)

„Lumânări vii”, „Afaceri de familie” (polițiste)

Povestirile „Sub luna de cleștar” în volumul 3.4, „Colivia cu vrăbii” în volumul 3.6 și „Lună albă, lună stacojie” (scrisă împreună cu Lucian), tot în 3.6

Tot la capitolul povestiri: „Reflexie” în volumul Schițe de iubire, „Zăpezile amintirilor” în Castele de nisip, „Erik și dragon” în Sub apa dragonului strâmb. Toate cele trei volume (2 romance + 1 fantasy/fantastic) au fost coordonate de Lucian și de mine.

Arci: .Spune-ne câteva cuvinte despre ele

Teodora: „Maya” și „Sindromul Charlotte” continuă și încheie trilogia „Omul fluture”. Am mai relaxat puțin acțiunea, am inserat o doză de romantism între cei doi polițiști, am oferit o alternativă, la final…

„Un străin în regatul Assert” e un basm reinterpretat în cheie steampunk, o poveste pentru cititori de toate vârstele și toate gusturile.

„O noapte la castel” este continuarea „Stăpânului castelului”, iar anul acesta, în toamnă, va apărea cel de-al treilea și ultimul volum al seriei, „Inima castelului”.

„Cel-ce-simte” are povestiri polițiste pe un fundal sf și fantasy.

„Aripile tatălui” e o culegere de povestiri: jumătate inedite, jumătate deja publicate de-a lungul anilor în revistele online.

„Tot timpul din lume” a fost gândit ca un romantic thriller, a fost încadrat în colecția Cașmir (romane de dragoste), dar își găsește locul în oricare dintre cele două categorii.

Pentru mine a fost o carte-pansament, pentru că am scris la ea ca să mă vindec de unele lucruri.

„În mintea comisarului” e primul volum în care apare comisarul Anton Iordan, cel „ușor infidel”. Acțiunea are loc în Ploiești.

„Lumânări vii” și „Afaceri de familie” fac parte din seria „Cazurile și necazurile comisarului Anton Iordan”. Acțiunea se petrece în București și / sau Ploiești, descrie multe aspecte ale vieții de zi cu zi ale românului contemporan cu noi. Am atins niște subiecte dureroase: procedurile Securității dinainte de 1989, ultimul concert al cenaclului Flacăra, la Ploiești, legenda urbană a Fecioarei din Parepa, terifiantul caz al criminalului în serie din Caracal. Am descris străzi pe care merg aproape zilnic, noua librărie Cărturești Carusel sau terase unde m-am simțit ca acasă.

Arci: Cum au fost primite de catre cititori noile cărți?

Teodora: Cred că au fost primite destul de bine. Atâta timp cât există oameni ce cumpără o carte imediat ce apare, o citesc, apoi mă întreabă când iese următorul volum, iau asta ca pe un semn că poveștile mele le merg unora la suflet. Și, pentru acești oameni, simt că trebuie să merg mai departe.

În altă ordine de idei, cei pentru care cărțile mele nu înseamnă nimic, n-au fost și nici nu vor fi niciodată în publicul-țintă, deci… n-am pierdut nimic. Nici ei. Trăim în lumi paralele. E o chestiune de priorități.

Arci: În ultimii patru ani s-a schimbat ceva pe/în piaţa de carte? În bine, în mai puţin bine?

Teodora: Nu știu ce să zic. Sper să fie mai căutați, mai citiți, autorii români „în viață”. Eu spun mereu că diferența dintre ei și cei ce scriu sub pseudonime pompoase sau cei ce sunt traduși din alte limbi, e că românii pot fi văzuți la târgurile de carte, pot fi întâlniți la lansări sau festivaluri, au pagini de Facebook sau de Instagram unde cititorii le pot trimite nu numai laude, ci și critici, și cred că asta ar trebui să însemne ceva pentru omul care investește timp și bani într-o carte de-a noastră.

În altă ordine de idei, am mers cu stand de autor la East European Comic Con București: în 2018 cu Lucian Dragoș Bogdan, în 2019 – cu Lucian și Daniel Timariu. Tot în 2019, am mers cu Lucian și Daniel la Transylvania Comic Con, prima ediție, organizată la Cluj. Ei bine, la aceste manifestări, a trebuit să aplicăm abordarea om-la-om, adică să încercăm să convingem fiecare persoană ce trecea prin fața standului că merită să ne acorde câteva minute de atenție și, dacă le plăcea ce le spuneam despre cărți, să le ia cu ei acasă. Din punctul ăsta de vedere pot spune că a mers bine. Să vinzi mai bine de o sută de exemplare în doi sau trei autori, în două zile și jumătate, înseamnă ceva. Din păcate, e doar o picătură într-un ocean, dar trebuie să privim partea plină a paharului și să spunem: o picătură, dar este!

Altfel… în lipsa unor agenți literari trebuie să ne descurcăm cum putem: cu lansări respectând regulile acestei perioade, cu promovare pe rețelele sociale, cu convingerea apropiaților…

Există parteneri interesați de cărțile Tritonic. De exemplu, librăria „Mihai Eminescu” din București are oferte de vreo două ori pe an, de cărți 2+1 gratis, mai sunt reduceri pe elefant, cât despre libris… au tot fost reduceri și oferte. Colega Tony Mott a fost autorul lunii ianuarie, Bogdan Hrib – al lunii iulie… Doar- doar, vor ajunge cărțile noastre în cât mai multe case ale compatrioților noștri! Mulțumiri partenerilor!

Arci: Ce urmează? Ce povești? Ce planuri? Ce vise/visuri?

Teodora: Deocamdată, scriu la „Inima castelului”. Trebuie să apară în toamnă și va apărea.

Împreună cu Lucian trebuie să lucrăm la continuarea basmului reinterpretat „Un străin în regatul Assert”.

Împreună cu Lucian și Daniel avem un proiect în trei pe care-l tot amânăm de la Gaudeamus 2018… Trebuie să-i sune și lui ceasul!

Nu-mi permit să visez prea mult. Sper să treacă perioada asta grea și ciudată, să ieșim din ea cu toții sănătoși și întregi la minte, ca să revenim la toate lucrurile bune și frumoase care se întâmplau înainte.

Arci: Câteva cuvinte pentru cititorii și echipa Literatura pe tocuri.

Teodora: Pentru cititori: citiți autori români contemporani! Fiți selectivi! Fiți pretențioși! Îndepărtați poleiala! Nu vă lăsați păcăliți de povestiri clișeice sau de exprimări mai puțin literare care pot fi delicioase, pe moment, dar nepotrivite, în număr prea mare. Nu vă lăsați amăgiți de povești scrise cu cuvinte puține, repetate într-un mod deranjant, doar pentru că autorul spune că acesta este stilul lui! Conform dex-ului, stilul înseamnă cu totul altceva. Dacă timpurile verbale nu sunt corelate, fiind folosite astfel încât nu mai știți ce – când se întâmplă, nu stați pe gânduri cu oferirea unei alte șanse. A doua, a treia sau a noua carte a autorului respectiv va suna fix la fel.

Pentru echipă: Jos pălăria! Eu mă consider un om de echipă. Am făcut parte din redacția revistei „Gazeta SF” aproape 5 ani, acum lucrez alături de băieții de la revista online sf&f „Galaxia 42”. Scriu alături de Lucian, am un proiect cu Lucian și Daniel, mă alătur valului Tritonic de câte ori editorul Bogdan Hrib mă solicită pentru o lansare sau un festival. De aceea, am tot respectul pentru oamenii cu pasiuni comune ce colaborează pentru realizarea unor proiecte, pentru cei ce renunță la orgoliile personale pentru atingerea unui anumit țel. În concluzie: mulțumesc tare mult pentru susținerea dovedită de-a lungul anilor! Sper ca proiectul „Literatura pe tocuri” să continue cât mai mult și să aducă în atenția compatrioților noștri cărți ce merită să fie citite.

Arci: Mulţumim Teodora şi aşteptăm noile carţi. Mult succes!