Întoarce-te la mine - Simona Lungu
Autori romani Literaturapetocuri.ro

Întoarce-te la mine, de Simona Lungu – Editura Bookzone – recenzie

Titlu: Întoarce-te la mine. Vol 1

Autor: Simona Lungu

Editura: Bookzone

Anul: 2019

Număr pagini: 350

recenzieecenzie

   Întoarce-te la mine Simona Lungu autori români recenzie carte.

  Fără îndoială, impactul unei cărți este determinat într-o mare măsură de factorul emoțional și de modalitatea în care autorul reușește să lege cititorul la emoția creată prin cuvintele sale. O carte construită pe un eveniment istoric poate fructifica trăirile vremurilor, folosindu-le ca unelte de captare și de împăctare. Transformate în cuvinte, emoțiile unor evenimente istorice impozante, pot fi transpuse în cărți de succes, dar aici intervine un alt factor esențial și anume harul cu care autorul este înzestrat. Poți conștientiza valoarea emoției unui eveniment, însă fără darul cuvântului și al povestitului, povestea poate să pară lipsită de esență.

  „Întoarce-te la mine” e o carte care folosește emoția ca unealtă principală, într-o poveste foarte bine construită, cu toate elementele necesare pentru a alcătui cititorului un spațiu în care să vadă cu ochii minții și să simtă iubire, tristețe, neputință, revoltă și toate celelalte culori pe care sufletul uman le poate percepe emoțional de-a lungul existenței sale.

  Am mai spus și cu alte ocazii, nu e confortabil să citești cărți bazate pe evenimente istorice… și asta pentru că sfera noastră emoțională poate fi supusă unei tensiuni destul de mari. Este, din punctul meu de vedere, foarte util să citești astfel de cărți… pentru a valoriza în mod just circumstanțele actuale.

  Dincolo de cortina războiului, „Întoarce-te la mine” țese povești de iubire și de supraviețuire în condiții pe care noi, cei de astăzi, le-am găsi, cu siguranță, incompatibile cu idealurile și elanurile tinerești. Realitatea războiului, pe care unii dintre noi am ascultat-o în poveștile bunicilor sau străbunicilor noștri pare – pentru noi, cei de astăzi – un fragment sumbru de istorie.

   Ana, personajul principal al acestei cărți, este ruptă din contextul unei familii iubitoare și transpusă brusc în circumstanțe total diferite față de ceea ce trăise până atunci. Ambii părinți mor în urma unui bombardament. Ana ajunge în casa unei mătuși. Are un acoperiș deasupra capului, însă nimic nu mai e cum era. Totul se schimbă. Fără familia sa, fără prezența călduroasă a mamei sale, Ana simte că existența sa a devenit o inerție, o linie dreaptă, anostă, plictisitoare… un gol imens și imposibil de remediat.

   Determinată de condițiile războiului, dar și de caracterul dificil, accentuat de condițiile exterioare, mătușa sa decide ca Ana să meargă la muncă, la bucătăria unor nemți, unde lucra și ea. Primele zile decurg liniar, greoi, Ana nefiind familiarizată cu treburile casnice, însă apoi viața ia o turnură neașteptată.

   Apare Ștefan, un fost vecin. Acesta luptă pe front, însă reîntâlnirea cu Ana îi declanșează planuri de viitor și speranțe pe care și le construiește fără să aibă certitudinea unui feedback din partea fetei. Fără a fi atrasă prin magia iubirii de către Ștefan, Ana nu exclude la început gândul de a avea un viitor împreună… Totul rămâne la nivel de gând răzleț și trecător, întrucât adevărata fascinație a iubirii apare tocmai de unde nici nu și-ar fi închipuit. Cel mai de temut neamț, Bruch, cel de care se tem toți românii care lucrează la acel conac, cel asupra căruia fusese sfătuită nici să nu ridice ochii, se îndrăgostește de ea. Ceea ce simte Ana este asemănător unui val imens de trăiri imposibil de combătut. Ana devine dădaca fiului lui Bruch, îl îndrăgește repede pe acesta și îl vede deja ca pe un fiu. Devine responsabilă, capabilă să aibă grijă de un copil și să-l apere de eventualele pericole.

  Povestea de iubire – narată la persoana I-a – astfel că spațiul emoțional dintre cititor și personaj se scurtează, iar lectura devine o poveste trăită la maxim.

  După ce Ana devine iubita lui Bruch, Ștefan continuă șă îi trimită scrisori, nebănuind nicio clipă că fata ar putea să se îndrăgostească de un neamț. Într-o zi îi face și o surpriză, apărând pe neașteptate și tulburând liniștea destul de fragilă a Anei. Evenimentele scot la iveală aspecte dure din caracterul lui Bruch. Acesta devine gelos, subliniind foarte clar faptul că Ana este doar a lui.

   Pe firul narativ apar multe personaje, fiecare cu destinul tatuat iremediabil de către vicisitudinile războiului. Sunt personaje care poartă adevărate drame. Văzută de la acest nivel, cartea poate fi considerată o frescă a unei perioade în care destinele oamenilor sufereau schimbări majore, dramatice. Dincolo de multitudinea de personaje prezentate pentru a completa aspectul epocii respective, am rămas – la finalul lecturii acestui volum – cu sentimentul că în umbră stă un personaj implacabil – războiul. El este cel care determină acțiunile, caracterele și emoțiile celorlalte personaje.

   Dacă povestea dintre Ana și Bruch va putea să se ridice deasupra puterii de acțiune a războiului, cum vor fi afectate celelalte personaje de această relație… toate acestea și nu numai, le veți afla citind o carte despre care o să vorbiți mult timp încolo: „Întoarce-te la mine”, de Simona Lungu.

  Stilul este fluid, povestea curge cu un flux rapid, emoția și suspansul sunt coordonatele esențiale care susțin întreaga poveste.

Am citit doar primul volum, însă voi afla – cu siguranță – și continuarea poveștii.

Iată câteva citate:

Totul se oprește. Nu mai aud, nu mai văd, nu mai simt, nu mai gândesc. Au loc întâmplări la care eu particip doar fizic, împinsă de la spate de mătușa mea, care a apărut de undeva, cândva, forțându-mă să fac unele lucruri. Sunt un robot, sunt o mașină fără voință, fără simțăminte proprii. Totul s-a oprit atunci și acolo când am găsit ceea ce cândva a fost locuința mea, la care mă întorceam cu drag de fiecare dată, de oriunde veneam. Am rămas pe o ridicătură de pământ, privind pierdută oamenii ajutați de soldați”.

„Gândurile îmi sunt întrerupte de apariția sa. Aud cum intră în camera fiului său, oprindu-se pentru câteva clipe lângă el, apoi cum se apropie de întunericul din camera mea. Mă observă lângă fereastră și se repede să îmi cuprindă mijlocul, aplecând capul spre obraz, aproape de urechea mea unde îi simt respirația fierbinte.

-Hallo, șoptește, tulburându-mă din nou”.

Recomand cartea celor care vor să citească o poveste fascinantă de iubire, într-un context istoric complicat

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Autori români

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

19 COMMENTS

  1. Foarte interesanta si sensibila recenzia!O carte care ma tenteaza,dar am sa astept si volumul doi.
    Felicitari Ro!

  2. Recenzia este (probabil) mai buna decat cartea.
    Singura chestie care iti zgarie nitel urechile este expresia “un feedback din partea fetei”. Sunt convins ca limba romana e destul de bogata si ca exista sinonime pentru “feedback”.
    Alta chestie care se potriveste ca nuca in perete apare chiar in textul citat: “sunt un robot”.
    Daca actiunea se petrece in ani ’40, eroina nu avea cum sa foloseasca termenul de “robot”. Inca nu fusese inventat.

    • Într-adevăr, limba română e destul de bogată. Da, recitind materialul, cred că aș fi putut găsi un termen care să se asorteze mai bine contextului. Vă mulțumesc pentru păreri. Sunt binevenite.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.