Învaţă să iubeşti de Barbara Delinsky-o evadare în necunoscut
Învaţă să iubeşti, de Barbara Delinsky-o evadare în necunoscut
Titlul original: A Time to Love
Editura: Lider
Anul: 2008
Număr pagini: 292
Traducător: Petruţa Ionescu
Învaţă să iubeşti de Barbara Delinsky te poate captiva de la primele pagini provocându-te să te gândeşti la prima dragoste sau poate la primul sărut. O carte uşoară, relaxantă, ideală pentru cei care visează cu ochii deschişi la o dragoste perfectă într-o ambianţă deosebită. Primul meu gând după ce am terminat de citit a fost să i-o recomand mamei, ea adoră genul acesta de poveşti pastelate care par să prindă viaţă cu uşurinţă. Sigur ar găsi mai multe bile albe în carte decât am reuşit eu.
Arielle Pasteur este tânără, frumoasă, independentă în căutarea liniştii sufleteşti. Vacanţa de o lună de zile într-o zonă exotică aflată pe Insula St. Maarten este tot ce poate visa, mai ales că trebuia să termine o carte. Este fotograf profesionist şi adoră să importalizeze copilaşii. Simte că inocenţa lor poate fi prinsă cel mai bine cu ajutorul aparatului foto.
„Priveliştea îţi tăia răsuflarea! Cerul azuriu pătat cu nori pufoşi, piscurile gri-verzi ale insulelor din vecinătate ce se zăreau la o oarecare distanţă, dansul strălucitor al razelor de soare deasupra valurilor albastru-smarald – totul era magnific!
Un zâmbet îi arcui buzele, în timp ce se afunda în nisip, întinzându-şi picioarele lungi şi graţioase înainte, spre mare”
Poate că s-ar fi plictisit de moarte să fie singură pe plajă zi de zi, însă un bărbat ce-l remarcase în avion îşi face simţită prezenţa, dar nu cu zâmbetul pe buze, ci de-a dreptul furios pe tot ce îi încalcă proprietatea. Dintr-o neînţelegere situaţia pare să scape de sub control, iar reacţia lui nu este pe placul ei.
„El era, după părerea ei de fotograf şi femeie, un exemplar magnific, a cărui forţă pulsa in fiecare muşchi bine dezvoltat al trupului său suplu. Dincolo de îmbrăcămintea sumară, acesta avea un aer sălbatic care nu se potrivea defel cu locul acela liniştit.”
„Dar când îşi înălţă ochii spre chipul intrusului, inspiră adânc, copleşită de un amestec de teamă şi surpriză în clipa în care îl recunoscu. Maxilarul lui pătrăţos era parcă mai rigid, buzele lui se subţiaseră vădind o aparentă stăpânire de sine, părul lui castaniu şi zburlit se mişca în bătaia brizei, iar ochelarii oglindeau doar figura ei speriată.”
„- Ce dracu’ cauţi aici? explodă el incapabil să se stăpânească.
Ea era atât de şocată, încât nu reuşi să-şi adune forţele pentru a-i replica. Faptul că fusese smulsă atât de brutal din starea de totală relaxare care o dominase ceva mai devreme depăşea puterea ei de înţelegere. Străduindu-se să afişeze un calm desăvarşit, ea îi dădu un răspuns simplu:
– Asta e plaja mea.
– Pe naiba! Rostise cuvântul încet, pe un ton sarcastic. Asta e o plajă privată, continuă el. Nu ai niciun drept să stai aici. Acum, cară-te.
Incapabilă să se mişte din cauza inimii, ea îşi aţinti privirea asupra trăsăturilor lui împietrite.”
Descoperă cu stupoare că cel care îi stricase ziua este nimeni altul decât Christopher Howe-fotograf profesionist, renumit în toată lumea. Îi admirase de multe ori munca şi într-un fel chiar îl invidiase pentru succes, dar merita fiecare apariţie mondenă. Practic reuşise să vrăjească aparatul foto şi să scoată imagini cu adevărat surprinzătoare.
Cearta lor se termină cu o mică răzbunare din partea lui, o pedepseşte oferindu-i un sărut. Curiozitate sau poate un simplu impuls, dar îl va pune puţin pe gânduri.
Cei doi protagonişti au acelaşi obiectiv, să fugă de realitate şi pentru o perioadă scurtă de timp să fie izolaţi, să trăiască clipa.
Christopher îşi dă seama că Arielle nu-i invadase ilegal teritoriul şi se vede nevoit să îşi ceară scuze, să o lase în pace pentru a se bucura de vacanţă. Se simte intrigat de prezenţa ei şi fără să vrea tot caută pretexte să o vadă, să iasă împreună, cumva să se convingă dacă este diferită de restul femeilor care îl dezamăgiseră.
Aceeaşi teamă o simte şi Arielle.Chiar dacă anii şi-au pus amprenta asupra suferinţelor ei, încă o mai bântuie. Adolescenţa îi fusese marcată de kilogramele în plus, iar răutăţile oamenilor încă îi mai sună în minte. Ar trebui să se simtă frumoasă, atractivă, dar a căzut în capcana propriilor instincte şi nu poate evada. Pas cu pas, Christopher va fi curios şi chiar dacă evită să o atingă, dorinţa lui cea mai are este să o fotografieze, poate aşa se va convinge singură că este cu totul altcineva şi se va transforma în acea fiinţă liberă, dezinhibată şi deschisă.
„Dragostea nu făcea parte din planurile ei. Să se îndrăgostească de o fiinţă atât de independentă precum era Christopher Howe ar fi fost cea mai mare nebunie posibilă.”
Învaţă să iubeşti de Barbara Delinsky este o carte despre începuturi, trăiri, emoţii şi libertate. De multe ori deşi suntem prinşi în propria capcană ce nu ne dă voie să respirăm, să iubim şi să trăim după propriul plac. Mi-aş fi dorit ca povestea lor să fie dezvoltată, să depăşească stadiul de puril, dar dacă nu pot găsi perfecţiune, măcar să o iau ca atare şi să zâmbesc. Pentru câteva momente am evadat în St. Maarten pentru a mă bucura de mare şi de soare.
Cartea Învaţă să iubeşti este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro
Sursă imagini: pinterest.com
Numai buna cartea asta despre-un sejur exotic intr-o zona mirifica, acum pe perioada vacantei. Dar nu imi pot imagina cum a evoluat povestea de dragoste daca ala a fost asa mitocan. Mult peste clasica tachinare. :p Chiar sunt curios cum a continuat relatia. 😀
Marius este o poveste usoara la fel ca o ploaie calda de vara. Te ia prin surprindere, iar la final nici nu-ti dai seama ce s-a intamplat. Cartea se citeste rapid, te bucuri de soare, zambesti si te bucuri ca ai citit ceva relaxant.
Imi place recenzia,iar intalnirea dintre cei doi este putintel diferita!Sunt curioasa ce deznodamant va avea finalul!
Nicol are happy end. 😛 In rest nu ma pot pronunta, fiecare cu asteptarile lui.
Am citit si eu cartea in urma cu 2- 3 ani si este exact asa cum ai mentionat si tu. Este potrivita pentru vacanta; te relaxeaza si te face sa fii mai optimist 🙂
Da, chiar asa este. Cred ca tu ai cotat-o putin mai bine atunci cand ai citit-o. Eu doar m-am bucurat de ea.
Iiiii ce tentanta poveste.
multumesc Vero.
stiu ca nu e cu crime si subiecte naucitoare, dar este o carte buna pentru plaja. 😛
O recenzie de nota 20 🙂 Felicitări, Mili!
Bro, tu esti subiectiv, nu se pune :)))
o recenzie minunata, FELICITARI
Multumesc Maria.
felicitari Mili!o carte usoara si relaxanta,mi-a placut si mie.