Iubește-mă, de Stelian Țurlea – Editura Integral – recenzie

Iubește-mă

Autor: Stelian Țurlea

Editura Integral /2022

“Iubirea – trăită, ofilită, din nou descoperită, pierdută. Mereu aceeași: nevoia de iubire. Și teama de ea.

Eroina acestei cărți a trecut prin toate aceste stări, le descrie, dar știe și că doar literatura o va ajuta să le înțeleagă și să se înțeleagă.

O suită de relatări ale unei femei curajoase, în căutarea unui autor care să le transforme într-o carte, pentru ea și pentru toți cei ce o vor citi.”

Pare o poveste de dragoste obișnuită, un el o ea, o alta ….

  Și totuși este aparte, la fel ca toate  iubirile din poveștile Domnului Stelian Țurlea. Totul este o dezgolire a sufletului, o sondare a trăirilor și temerilor cele mai intime, ale inimii și minții unei eroine feminine.

  Protagonista noastră, Victoria, îi cere unui ziarist, Sabin, să pună pe hârtie povestea vieții ei, convinsă că vor avea și alții ce învăța din ea, dar mai ales vrând să se înțeleagă pe ea însăși:

  “e o poveste despre iubire, dacă nu există iubire în lumea asta, nimic nu mai e cum trebuie, sunt convinsă că ești în stare s-o spui, cum eu nu mă văd în stare

te rog, vreau să mă înțeleg și eu.”

  Victoria și soțul ei se căsătoresc încă din facultate, își fac o casă, au doi copii, acum mari fiecare cu viața lui, au slujbe care le aduc satisfacții. Dar au trecut douăzeci de ani și deși par a avea totul…

  “se strecurase o răceală între noi, o indiferență, sigur aveam o parte din vină, nu putea fi numai a lui sau numai a mea, întotdeauna într-un cuplu aproape totul trebuie văzut ca împărțit, chiar dacă nu în mod egal”

  În timp ce ei doar “conviețuiau”, în viața soțului a apărut o tânără, de aici și până la divorț a mai fost doar un pas. Pornind pe ideea unei despărțiri amiabile regretele neștiute, frustrările, neîmplinirile transformă dragostea în ură. Dar se termină…

  Victoria își continuă viața, și, hotărâtă să nu rămână singură ca mama ei, cade prea repede în capcana unei relații. El mai tânăr, puțin gelos, altfel băiat bun, o iubește din tot sufletul, dar ea pare mereu în expectativă. Trec patru ani călduți, dar când el face o cerere romantică la Paris, ea-l respinge, și prea speriată de ideea de căsătorie refuză, mirată ea însăși de propria reacție:

“să mai așteptăm

ce femeie nu-și dorește să fie cerută de soție în genunchi, lângă Arcul de Triumf? ce femeie nu s-ar topi de fericire?

m-am întrebat mereu ce-a fost în mintea mea?

eram nebună”

  Dar viața  avea socotelile ei. Victoria se înscrisese de mulți ani pe un site de întâlniri, se documenta pentru o carte pe care voia s-o scrie, avea sute de fișe cu diferite profiluri și conversații. Darius îi văzuse poza pe site și i se lipise de suflet. Întâmplarea face să se întâlnească în casa unor prieteni comuni, e dragoste la prima vedere și va urma în câteva luni căsătoria:

“a fost întâlnirea la sfârșitul căreia am știut că va fi soțul meu

incredibil cum se năpustește viața peste tine, când nu te aștepți și n-ai nici o speranță  și niciun plan!”

  Au urmat nouă ani de fericire, dar o boală nemiloasă i-a despărțit. Victoria încearcă să-și continue viața deși este sufocată de nefericire, de momente de panică, de teamă. Încearcă să scrie la carte, să socializeze, pleacă într-un weekend  cu o gașcă, dar nimic nu este cum ar trebui. Felul în care se termină weekendul o face să se afunde și mai mult în singurătate.

  Și totuși citind despre o cunoștiință, un tip mai în vârstă care rămăsese singur, îl sună să-i transmită condoleanțe. Cartea scrisă de acesta după moartea soției, trăirile, sentimentele, gândurile din ea rezonaseră cu sufletul și mintea ei. Ușoare tatonări, discuții, emailuri.

  Victoria nu înțelege de ce el pare atât de grăbit și hotărât să între într-o relație, fără să realizeze că tocmai vârsta mai înaintată justifica asta.

  Ea, adepta sloganului “s-o luăm mai încet”, se sperie de impetuozitatea lui, e prea temătoare și nehotărâtă, se teme de durerea respingerii sau de final. Finalul unei relații sau al unei alte vieți. Și asta o împiedică să riște, vrea o oarecare siguranță și  mai mult timp, timp pe care el nu-l are. Scrie emailuri, îi trimite poezii dar…

Va avea curaj Victoria să între într-o nouă relație?  Va fii ceva între ei?

Veți vedea citind cartea.

  Povestea este scrisă în stilul cu care ne-a obișnuit autorul în ultimele sale romane, iar versurile, aparținând unui  poet, care a preferat să rămână încă necunoscut o întregesc.

  Mie povestea și atitudinea protagonistei mi-au amintit de o poezie a unui poet, mai puțin cunoscut generației tinere, ale cărei versuri  se potrivesc perfect.

Iată poezia :

Ne temem…

Ne temem

De tot şi de toate.

Ne temem de ploaie,

Ne temem de vânt…

Ne temem de vorbe,

Ne temem de gând.

Ne sperie visul

Ş-apoi îl visăm.

Ne temem de lacrimi

Ş-apoi le vărsăm.

Ne speria vorba

Ş-apoi o rostim.

Fugim de iubire

Ş-apoi o dorim.

Ne temem de „teamă”

Dar n-o ocolim.

Ne speria viaţa…

Dar noi o trăim.   (Marian  Bunget)

Carte disponibilă pe site-ul Editura Integral

Recenzii cărți

 

Iubește-mă de Stelian Țurlea – Editura Integral – recenzie