Jocurile destinului de Douglas Kennedy-Editura Trei-recenzie

Jocurile destinului, de Douglas Kennedy-Editura Trei-recenzie

Titlu original: The Pursuit of Happiness
Traducere: Monica Şerban
Editura Trei: 2008
Număr pagini: 719

 

“Nu facem ce ar trebui;

Facem ce nu ar trebui;

Și ne bizuim pe gândul

Că șansa ne va ocroti.”

(Mathew Arnold)

    Dar soarta și șansa nu ocrotesc pe nimeni. Hotărârile pe care le luăm, alegerile pe care le facem au repercusiuni și peste ani, așa cum o petrecere din 1945, care marchează sfârșitul războiului, dar și Ziua Recunoștinței vor avea efecte asupra multor vieți și peste ani.

   Cartea este scrisă în patru părți, povestea de început și sfârșit din partea lui Kate, iar părțile de la mijloc povestea Sarei.

  Totul începe cu înmormântarea mamei lui Kate, Dorothy. Kate avea doar un an și șase luni când murise tatăl ei Jack Malone și tot ce știa despre el era din poveștile mamei lui, uneori ale fratelui ei Charles și ale lui Meg sora tatălui ei.

   Dorothy o fire rece și pragmatică nu s-a putut apropia prea tare de copiii ei, reticențele se datorau educației primite, așa că în ultimii ani doar Kate mai menținea relațiile cu ea. Charles părea tot timpul să-i reproșeze, ca și în copilărie, că din cauza ei era tatăl lui atât de mult plecat. Charlie se căsătorise, plecase din oraș și influențat de soție se depărtase și de mama și de sora lui. Firea lui Kate se mai ciocnea cu ideile lui Dorothy, dar până la urmă găsea un mod de a rezolva problemele.

   Kate avusese o mare iubire, din păcate un tip căsătorit, apoi îl cunoscuse pe Matt și crezuse că au o căsnicie fericită. Lucrurile, mai ales după apariția lui Ethan, intraseră pe un făgaș normal și calm. Doar că în viața lui Matt apăruse Blair, cei doi divorţase și Kate era doar cu Ethan, hotărând că:

“De dragul tuturor, trebuie să stabilim niște relații civilizate între noi.”

Greu, dar existența copilului determina asta.

   Înmormântarea decurge firesc, ușoare animozități, dar și remușcări și păreri de rău între Kate și Charlie. Dorothy îl scosese pe Charlie din testament, deși ce avea nu însemna după părerea lui Kate prea mult. O asigurare de viață și cam atât.Toată viața trăise cu bani puțini, încrâncenată, și chiar când Kate se oferea s-o ajute nu acceptă.

   La înmormântare Kate vede un Charlie îmbătrânit, ros de griji, șomer și foarte debusolat. Îi este milă de el și hotărăște să-l ajute cum poate, și miraculos, viața îi va oferi ocazia.

  Tot la înmormântare remarcă o femeie frumoasă, dar până s-o întrebe cine este aceasta dispare. Apoi femeia o caută la telefon și o invită la ea. Curioasă, Kate îi face o vizită, dar când femeia, pe nume Sara, începe să-i spună unele lucruri despre părinții ei ea este  plină de resentimente. Pleacă de acolo luând totuși cu ea un manuscris pe care i-l dă Sara.

    Așa urmează două părți din roman cu povestea Sarei.

   Sara și fratele ei Eric au crescut într-o familie formală și destul de rece. Părinții lor își iubeau copiii, dar aceștia ar fi trebuit să urmeze liniile trasate de ei.

   Viața boemă a lui Eric, dar și faptul că era gay, a dus la o răceală cu părinții. Hotărârea Sarei de-a nu se căsători și de-a pleca la NewYork nu le convine, dar până la urmă o acceptă cu unele condiții. Însă în timp ce ea cauta să se obișnuiască cu orașul, tatăl ei moare, mama face un șoc, intră în demență senilă și curând își urmează soțul.

  Copiii moștenesc doar două polițe de asigurare. Eric pleacă într-o călătorie în America de Sud și Mexic.

   Sara, deși își dorea să scrie un roman, realizează că nu are destule experiențe de împărtășit așa că se angajează la o revistă.

   În noaptea dinaintea Zilei Recunoștinței, Eric dă o mare petrecere, Sara este gata să nu participe pentru că trebuia să onoreze serata anuală de la serviciu.Totuși obosită și fără chef ajunge și la Eric și acolo începe totul

   Îl întâlnește pe Jack Malone, sergent și reporter la ziarul armatei și e dragoste la prima vedere din ambele părți. Pleacă împreună, dar au doar câteva ore, pentru că Jack pleacă în Europa.

   Jack avea doar o soră mai mare, Meg, și se oferise voluntar să scrie despre cum ajută armata SUA statele din Europa să înlăture urmele războiului.Timpul trece prea repede pentru amândoi, dar își promit să-și scrie zilnic până la întoarcere.

  Tot la petrecere Jack îl cunoaște pe Eric și află că acesta avut o perioadă în care a fost membru al Partidului Comunist, de fapt scria piese de teatru pentru ei, dar în 1941 a ieșit din partid..

  Jack pleacă și Sara credincioasă promisiunii îi scrie zilnic.Timp de 6 luni Jack nu răspunde, apoi vine o carte poștală cu un text sec: ”Îmi pare rău. Jack”

   Sara se refugiază în viața profesională, scrie la Life, apoi scrie o poveste intitulată ”Permisia” care este bine primită, trece la alt ziar și-l cunoaște pe Geroge Grey, funcționar bancar. După o scurtă idilă se căsătoresc, mai ales că Sara e gravidă, chiar dacă George avea defectele lui ea îl percepe ca pe un tip de treabă cu care s-ar putea înțelege.

   Dar n-a ținut cont de familia lui. Deși George era perceput ca o copie palidă a fratelui său, mort în război, snobismul părinților lui  și chiar răutatea lor își spun cuvântul. Mama lui este cea care le hotărăște nunta, casa unde vor locui, doctorul la care merge Sara și la fiecare pas o urmărește și o amenință cu răutate. George începe și el să se comporte cu ea ca și cu o menajeră neplătită dându-i ordine și indicații. La început Sara rabdă gândindu-se la copil, dar din păcate clachează și pierde sarcina. Este momentul în care pleacă la fratele ei și introduce divorțul. Sara își negociază condițiile, dar are totuși nevoie de un avocat și Eric îl recomandă pe Joel Eberts. Oripilat de întreaga poveste el negociază dur și cu familia lui George și cu doctorul incompetent și obține o sumă mult mai mare de bani.

   Așa că Sara își va cumpăra un apartament lângă parc, și va deschide un fond de investiții.

   Se reangajează la ziar cu o rubrică săptămânală. Le merge bine și ei și lui Eric care lucra scenarii amuzante pentru un studio, când începe “vânătoarea” de comuniști declanșată de Hoover și acoliții lui. Ei anchetau oameni, le spuneau că pot scăpa dacă dau alte nume. Așa ajunge anchetat și Eric doar că el refuză să dea alte nume, spunând adevărul că de atâția ani nu mai era în contact cu nimeni. Eric este amenințat și el și familia, este dat afară de la studio, apar articole denigratoare scrise de un ziarist al lui Hoover, și până la urmă gata să moară ajunge în spital. Întors acasă, satul de toate începe să hoinărească, să nu mănânce, să bea, deși știe că asta e fatal. Și moare.

   În perioada în care Eric lucrase la studio și Sara la revista reapăruse în viața lor Jack.

Soarta își spusese din nou cuvântul provocând o întâlnire în parc între Jack cu soția și fiul lui și Sara.

   Dragostea lor se reaprinde și Jack nu concepe s-o piardă pe Sara din nou, așa că îi spune totul lui Dorothy, deși nu vrea să divorțeze că să nu-l piardă pe Charlie. Tot atunci îi spune Sarei că avusese o relație fără promisiuni cu Dorothy până o cunoscuse pe ea. Dar întors în Europa, Dorothy l-a anunțat că este gravidă, așa că a luat-o de soție.

   Sunt convinsă că acum vă par prostești asemenea tipuri de comportament, dar vremurile și educația erau altele, femeile-mame singure erau ostracizate, bărbații erau învățați din copilărie să facă doar ce este corect, după părerea lumii.

   Căsnicia lui Jack cu Dorothy era una călduță, fără dragoste, fără pasiune, doar coabitare.

   Întâlnirea cu Sara însemna pentru el un miracol, nu vrea s-o piardă și stabilesc un modus vivendi cu care femeile sunt de acord.

   Lucrurile parcă se liniștesc când intervine moartea lui Eric și din nouă soarta îi pune la încercare.

   Sara primește în urma lui Eric o sumă mare de bani pe care o investește din nou, dar din păcate află și cine l-a trădat pe fratele ei.

  Toată lumea ei, tot ce știa parcă dispare, așa că pleacă în Maine. Acolo află că este gravidă și-și dorește foarte mult copilul. Dar cu toate îngrijirile pierde și această sarcină și trebuie să fie operată pentru a fi salvată, deci nu va mai putea avea copii.Trădată de Jack, de viață,  pleacă la Paris, lucrează la o revista apoi revine la New York și se scufundă în muncă. Refuză să-l vadă sau să-l asculte pe Jack, deși îl întâlnește într-o zi în parc, ducea un cărucior cu fiica lui (rodul unei nopți de beție) Jack este foarte slab, pare bolnav, dar nu-i spune lui Sara adevărul și moare peste câteva zile.

   Cine l-a trădat pe Eric și de ce? Ce s-a întâmplat cu Jack cât a fost Sara plecată? De ce boală suferă? Ce legătură e între Sara și Kate? De ce ia legătura cu ea acuma?

Veți afla citind cartea. Recunosc că n-am putut s-o las din mână, deci, o noapte albă, că m-a răscolit profund.

O carte cu experiențe de viață extraordinare.

Jocurile destinului este o superbă poveste de dragoste, o poveste despre loialitate și despre întorsăturile ciudate ale destinului.

«Un adevărat triumf!» (Mail on Sunday)

«Scriitura lui Kennedy este de-a dreptul captivantă, construind cu măiestrie povești despre dragoste și trădare, cu un final tulburător.» (The Observer)

Kennedy este un scriitor adevărat … întorsăturile de situație se petrec la momentul potrivit, iar acțiunea te ține cu sufletul la gură.» (The Times)

«Povestea captivantă a unei alegeri morale.» (Sunday Telegraph)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi Editura Trei
Cărţi de dragoste

Jocurile destinului de Douglas Kennedy-Editura Trei-recenzie

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

6 COMMENTS

  1. Vero merita s-o iei si pe asta.Sincer n-am citit nimic.scris de autor care sa nu puna niste probleme si intrebari.

  2. Marius are toate ingredientele necesare:o poveste din realitate ,o actiune politista,un pic de psihologie si o poveste de dragoste.Merita citit

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.