Jucătorul total – Iain M. Banks (partea a II-a din seria Cultura ) – Editura Nemira – recenzie
Jucătorul total, de Iain M. Banks (partea a II-a din seria Cultura ) – Editura Nemira -recenzie
Jucătorul total (partea a II-a din seria Cultura )
Iain M. Banks
Editura Nemira
Colecția Nautilus
Data apariției în limba română: 2016
Titlu original : The Player of Games (1988)
Traducător: Gabriel Stoian
Număr de pagini: 432
Prin Jucătorul total, Iain M. Banks ne readuce în universul Culturii, oferindu-ne însă o cu totul altă perspectivă decât cea pe care o receptam în primul volum al seriei, Spectrul lui Phlebas.
De data aceasta pătrundem chiar în interiorul civilizației umane conduse de inteligențele artificiale, nu o mai privim din punctul de vedere al adversarilor săi.
Cultura este o societate interstelară gigantică, în care cetățenii ei au absolut tot ce-și doresc, trăind într-o utopie sublim realizată, datorită progreselor tehnologice. O civilizație simbiotică, unde conviețuiesc perfect integrați umanii, dronele (androizi cu propria personalitate, determinată de inteligența lor similară cu a oamenilor) și Mințile (imense inteligențe artificiale ce administrează structurile navale și orbitale ale Culturii).
Dar chiar și în această existența utopică, nu toți au reușit să își descopere fericirea individuală.
Jernau Morat Gurgeh e un cetățean tipic al Culturii. Asemeni tuturor celorlalți membri ai hedonistei societăți, își petrece timpul dedicându-se pasiunilor proprii. Ale lui sunt toate centrate pe jocuri, astfel încât Gurgeh a ajuns cel mai mare campion la jocuri din Cultură, expert teoretician în orice gen de joc cunoscut și capabil să descifreze foarte repede orice nou joc, oricât de complex, învingând apoi orice adversar cu care-l joacă.
Dar să câștigi mereu, poate deveni, în timp, destul de plictisitor…
„Câteodată încep să cred că mă repet, că până și noile jocuri sunt vechi, dar în straie noi, și că nimic nu mai merită jucat. ”
Mai ales când lipsesc stimulii unor pariuri adevărate, pentru că un individ privilegiat, a cărui soartă este vegheată de computere, nu poate sărăci sau miza pe ceva care l-ar putea afecta în vreun fel…
„Te bucuri de viață în Cultură, dar ea nu-ți poate asigura suficiente amenințări; adevăratul jucător are nevoie de emoția posibilei pierderi, chiar a ruinei, pentru a se simți pe deplin viu. ”
Tocmai din cauza manifestării acesteia individuale a lui Gurgeh, a pierderii interesului său pentru tot și toate, aflată la limita instalării depresiei, Mințile de la conducerea Culturii, prin Secțiunea Circumstanțe Speciale, decid să îl implice într-o misiune de Contact cu o civilizație barbară extraterestră, misiuni alocate, de obicei, așa cum am văzut în Spectrul lui Phlebas, agenților operativi.
Imperiul Azad este o societate extinsă pe mai multe sisteme stelare, recent descoperită de Cultură într-un colț îndepărtat de galaxiei, a cărui caracteristică principală este aceea că locuitorii săi sunt teribil de pasionați de un joc cu importanță dovedită și de faptul că Imperiul însuși și-a luat numele după el.
Incredibila complexitate a jocului este modelată perfect pe realitățile vieții, făcându-l să pară mai real decât însăși realitatea, astfel încât a ajuns să fie utilizat drept instrument de selecție pentru orice carieră publică în Imperiu. Până și funcția supremă de Împărat este atribuită celui mai abil dintre cei care-l joacă.
Jucătorul total Gurgeh acceptă noua provocare, înfruntând toate pericolele presupuse de ea, și se îmbarcă pentru lunga călătorie spre lumea stranie și sinistră unde îl așteaptă Azad, cel mai intens concurs din întregul univers cunoscut.
Cetățeanul hedonist descins din utopie va trebui să depășească rapid șocul cultural, să înțeleagă grabnic dinamica unei societăți nemiloase și misteriosul joc, odată începută partida letală pe care nu își poate permite s-o piardă… chiar dacă toți cei cu care o joacă și-au petrecut întreaga viață pregătindu-se pentru a câștiga.
Dar se poate cu adevărat câștiga în jocul Azad?
Romanul Jucătorul total este un episod independent în universul Culturii, nu are legătură nici cu primul volum al seriei, nici cu următorul. Toate romanele din ciclul Cultura se pot citi separat.
O creație space opera impresionantă și plină de surprize, ce impune definitiv numele scriitorului Iain M. Banks în constelația super-autorilor de SF.
Iain M. Banks s-a născut în 1954, în Scoția, și a studiat literatura engleză, psihologia și filozofia la Universitatea Stirling, pe care a absolvit-o în 1975. După terminarea studiilor a călătorit prin Europa și Maroc, apoi a avut diverse ocupații, de la tehnician pe o platformă petrolieră, la funcționar într-o firmă de avocatură londoneză. A debutat în 1984 cu romanul The Wasp Factory, care i-a adus notorietatea. Imediat după aceea, s-a dedicat exclusiv scrisului, producând atât literatură mainstream, cât și science fiction. În general, Iain M. Banks scrie o carte în trei luni, lucrând susținut, apoi intră în vacanță pentru restul anului, dedicându-se numeroaselor sale hobby-uri, cum ar fi automobilele, muzica și pilotarea avioanelor.
Romanele care fac parte din seria Cultura sunt:
Consider Phlebas (1987) / Spectrul lui Phlebas (Editura Nemira, 2016)
The Player of Games (1988) / Jucătorul total (Nemira, 2016)
Use of Weapons (1990) / Folosirea armelor (Nemira, 2016)
Excession (1996)
Inversions (1998).
Look to Windward (2000)
Matter (2008)
Surface Detail (2010)
The Hydrogen Sonata (2012)
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii Cărţi SF
Cartea Jucătorul total, de Iain M. Banks o găsiţi pe site-ul Editura Nemira
Poate o sa vrea Răzvi seria si incerc sa o citesc si eu. Chiar dacă nu sunt fan al geniului, recenzia ta e convingătoare. Multumesc de recomandare, Marius+
genului*
Cu drag, Vero! 🙂
Autorul are o multime de idei interesante pe baza carora si-a configurat universul. 🙂
Daca as citi genul acesta de carti m-ai convinge cu recenzia ta.
Felicitari Marius!
Multumesc mult, Arci! 🙂
Nu sunt fan al genului, dar ceea ce ai scris te face sa vrei sa citesti.
Merci, Iasmi! 🙂
Felicitări pentru recenzie!
Mi se pare interesantă ideea cu jocul acesta. Sunt foarte curioasă!
Multumesc, Rodica! 🙂 Chiar o super-idee! 😀
Felicitări, Marius. Logic, cine putea să fie decât tu cu astfel de cărţi
Thx, Dia! 🙂 Da, SF forever! 😀
Este interesanta ideea unei societati bazate pe jocuri. Romanul asta mi-a adus putin aminte de ideea din seria “Divergent”. 🙂