Jurnal de război. 1916-1917, de Regina Maria a României-Humanitas-recenzie

Traducere din limba engleză: Anca Bărbulescu

Ediție îngrijită și prefațată de Lucian Boia

Editura: Humanitas

Colecție: Seria Vintage

Gen: Memorii, Istorie

Anul apariției: 2014

Număr pagini: 504

      Regina Maria a României (29 octombrie 1875 – 29 iulie 1938)  s-a născut în Regatul Marii Britanii, ca nepoată a Victoriei I, Regină a Angliei și Împărăteasă a Indiei, și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, fiind fiica ducilor de Edinburgh, Alfred și Maria Alexandrovna. În 1893, Maria de Edinburgh se căsătorea cu Principele de Coroană al României, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, devenind Principesă Moștenitoare a României. În 1914, a devenit Regină a României și avea să se implice activ în desfășurarea Marelui Război și, mai ales, în consființirea idealului secular al poporului român: Marea Unire.

        La data de 15 octombrie 1922, a fost încoronată Regină a României Mari, a tuturor românilor, continuând să se preocupe de viața politică și de promovarea României. A fost mama regelui Carol al II-lea și considerată ,,Soacră a Balcanilor”, datorită alianțelor matrimoniale stabilite între România și Grecia, Serbia.

   Ne aflăm în anul 2018, Centenarul Marii Uniri, în care celebrăm un eveniment de o mare-mare importanță pentru poporul român, și anume Marea Unire. După secole în care națiunea română a fost divizată de vicisitudinile istoriei, după secole de speranță, de suferință, de chinuri și sacrificii, aceasta a reușit să-și atingă idealul, acela al reunirii tuturor românilor între granițele aceluiași stat și sub sceptrul aceluiași conducător.

  Marea Unire poate fi considerată un moment de glorie, un prilej de bucurie și sărbătoare, un pas semnificativ din evoluția statului modern român, ba chiar esențial. După Mica Unire din 1859, după obținerea independenței în 1877, românii – conduși de Ferdinand I – au înfăptuit Marea Unire, provinciile Basarabia, Bucovina și Transilvania – aflate în componența Imperiilor Rus și Austro-Ungar – alipindu-se patriei-mamă în timpul anului 1918. Însă Marea Unire nu s-a realizat atât de simplu, întrucât a fost nevoie de sacrificii pe câmpul de luptă, de participarea la complexa și surprinzătoarea viață diplomatică internațională, de promovarea idealului unirii și de conservarea identității naționale în rândul maselor.

  Marea Unire nu s-ar fi înfăptuit fără război și fără oameni politici abili. Și fără Familia Regală a României, prin reprezentanții săi Regele Ferdinand și Regina Maria.

  Rolul jucat de Regină în amplul proces de reîntregire națională este cât se poate de important. Și Reginei îi datorăm intrarea României în război de partea Antantei, ea este, fără îndoială, persoana care l-a convins pe Rege să nu ratifice, să nu accepte umilitoarea pace impusă de Puterile Centrale (Pacea de la Buftea-București). Tot Reginei trebuie să îi mulțumim pentru activitatea diplomatică, pentru eforturile sale de a promova și susține cauza țării la nivel internațional prin turneele înfăptuite în străinătate și, cu precădere, prin vizitele sale la Paris și la Londra în anul 1919 (Conferința de Pace de la Paris).

  Dar, mai mult decât atât, Regina Maria a fost aproape omniprezentă pe front, încurajând și decorând soldații, în spitalele de campanie, în spitalele înțesate de răniți și bolnavi, fără a-i păsa de propria stare de sănătate, atât timp cât poporul său avea nevoie de ea, de sprijinul și de mângâierea ei maternă. A organizat sistemul de ambulanțe, a coordonat activitatea Crucii Roșii române, a luat legătura cu Crucea Roșie americană, canadiană, engleză, încercând pe cât posibil să procure ajutoare materiale pentru românii greu încercați în condițiile războiului necruțător.

  Regina Maria, numită și ,,Mama răniților” sau ,,Regina tuturor românilor”, este o figură emblematică a Marii Uniri și a istoriei moderne a României, motiv pentru care se cuvine să-i cinstim memoria în 2018, mai mult decât oricând. Și, înainte de toate, consider că este important să o cunoaștem mai bine, să îi înțelegem mai bine viața și activitatea. În acest demers, extrem de utile sunt jurnalele și volumele de însemnări pe care Regina le-a redactat de-a lungul timpului, o sursă documentară impresionantă. Acest obicei de a așterne pe hârtie evenimente, gânduri cu o deosebită conștiinciozitate este, fără doar și poate, de influență victoriană.

  Eu am citit primul volum al ,,Jurnalului de război”  și pot afirma că mi-a plăcut extrem de mult. Acesta surprinde perioada 1916-1917, cu intrarea României în război, cu ocupația germană a Bucureștiului și plecarea în exil, cu decesul mezinului Familiei Regale – Principele Mircea. Ediția aceasta a fost îngrijită și prefațată de istoricul Lucian Boia care precizează:

,,Ediţia de faţă reproduce textul integral al însemnărilor reginei Maria din perioada Primului Război Mondial, din care doar mai puţin de jumătate au fost preluate în memoriile sale, Povestea vieţii mele. În plus, chiar fragmentele preluate, de regulă fără mari modificări, au fost supuse totuşi unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – şi uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei, care, evident, nu puteau fi făcute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a prinţului moştenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Brătianu sau a clasei poli-tice româneşti în genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrală a Jurnalului; odată ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv să ne mulţumim cu versiunea trunchiată şi edulcorată a volumului memorialistic. Cu atât mai mult cu cât aceştia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda.“

„14/27 august 1916: ziua intrării României în Primul Război Mondial. Este şi ziua când regina Maria începe să-şi ţină jurnalul, pe deplin conştientă că trăieşte un moment de maximă semnificaţie, atât pentru ţară, cât şi pentru propriul său destin. Titlul Jurnal de război ne aparţine şi necesită, poate, o precizare. Uniforma albă de infirmieră în care a apărut în toţi aceşti ani ar putea lăsa impresia unui efort, desigur demn de elogii, dar de ordin aproape exclusiv «sanitar» şi umanitar. În fapt, regina intervine în toate resorturile războiului. Chiar dacă nu avea nici o calitate oficială în dirijarea treburilor publice (nu era regină domnitoare, ci doar soţie de rege), a jucat un rol deloc neglijabil în orientarea generală a României în preajma şi în timpul războiului. Într-un anume sens, a fost războiul ei.
Volumul prim al Jurnalului de război se încheie în preajma marilor bătălii din vara anului 1917. Vor urma încă două volume. Pe regină o aşteaptă momente de triumf, dar şi noi şi teribile încercări.“

  Însemnările din perioada 1916-1917 sunt precedate de încercările Reginei de a ține un jurnal (1910-1916), cu trimiteri la viața Reginei dinainte și din timpul mariajului său cu Ferdinand I.

  Citind acest volum, cititorul român are ocazia să pătrundă în intimitatea gândurilor și sentimentelor Reginei Maria și să cunoască astfel o personalitate uimitoare dintr-o altă perspectivă. Jurnalul nu oferă doar informații despre persoana Reginei, ci ne permit să ne creem o altă viziune asupra marelui război pentru reîntregire națională.

  În opinia mea, e imposibil să înțelegi războiul, să înțelegi cum s-a înfăptuit și consființit Marea Unire, să îți creezi o imagine de ansamblu în ceea ce o privește pe Regina Maria fără să citești însemnările acesteia, fără să citești ,,Jurnal de război” – o ediție fermecătoare, dichisită, de 3 volume.

  Prin urmare, vă recomand să citiți ,,Jurnal de război”, să vă aduceți aminte de eforturile depuse pentru realizarea Marii Uniri și, implicit, să vă amintiți de valorile poporului nostru într-un an de sărbătoare, în anul în care celebrăm cu bucurie în suflete… Centenarul Marii Uniri!

        LA MULȚI ANI, DRAGI ROMÂNI!

        Și… LECTURĂ PLĂCUTĂ

Cartea Jurnal de război. 1916-1917 de Regina Maria a României poate fi comandată de pe site-ul dol.ro

Recenzii/Articole Cărţi istorice

Jurnal de război. 1916-1917 de Regina Maria a României-Humanitas