Karla, zâna cu ochi azurii, de Sergiu Someșan – recenzie

Titlu: Karla, zâna cu ochi azurii

Autor: Sergiu Someșan

Editura: Etnous

Anul: 2021

Număr pagini: 251

  Umblă vorba printre cititori că nu trebuie să judeci o carte după copertă. De data aceasta, încântată de tonurile albastre și de frumusețea fetei, am știut că aveam să citesc o poveste uimitoare… și nu m-am înșelat. Așadar, am judecat după copertă și am judecat bine.

  Pentru că eram familiarizată cu stilul autorului (mai citisem două cărți superbe: Univers lipit cu scotch și Gheață la malul sufletului meu) intuisem deja că experiența lecturii avea să fie una fascinantă.

  Cele 15 capitole sunt inspirate din viața Karlei Herescu, în vârstă de 18 ani, o tânără talentată, exuberantă, plină de viață și de idealuri, cu energia și visele specifice vârstei.

  Primul capitol, cel de prezentare al personajului principal conduce cititorul în lumea efervescentă a Karlei:

„Să mă prezint: sunt Karla Herescu, sensibilă, zurlie… într-un cuvânt ALTFEL. Sau cel puțin așa mă văd eu!”

„Sunt o romantică incurabilă, dar sunt și zurlie și nebunică și îmi face placer să fac prostioare copilărești, pentru că, la urma urmei sunt doar o copilă”.

  Urmează treisprezece capitole asemănătoare unei odisei alcătuite din emoții specific acestei frumoase vârste. Cu măiestria unui fin observator al caracterului feminin, Sergiu Someșan descrie traiectoria emoțională ascendentă generată de gândurile, visele și frământările vârstei, plasându-și personajul principal în centrul unei lumi pe care Karla însăși ar vrea să o modeleze mereu. Acest spațiu feeric în care locuiesc tinerii cu iluzii și vise frumoase, interferează adesea cu spatiul lumii concrete, al adulților care și-au pierdut capacitatea de a simți viața respirând speranță.

  Totuși, într-o astfel de lume, în care Karla descoperă lipsa peisajelor feerice creionate de ea, fata nu își pierde valorile, nu renunță la cine este ea cu adevărat… iar acest lucru poate fi îndeplinit doar de către un caracter puternic. Există momente de slăbiciune, de îndoieli, de revoltă pe inadvertențele exterioare lumii sale, însă dincolo de aceste încercări ale vieții, Karla știe că „IUBIREA este centrul Universului”.

  Folosirea perspectivelor multiple în narațiune oferă cititorului posibilitatea să își facă o viziune amplă asupra poveștii, să cunoască mai bine contextul în care se desfășoară povestea personajului principal.

  Cu o deosebită măiestrie și naturalețe, autorul inserează și elemente fantastice, acestea condimentând povestea, dar lăsând firul epic să curgă firesc. În capitolul „Tăietorul de lemne”, este descrisă tainica legătură dintre cer și pământ, vizibil simțită de către cei care văd viața prin ochii iubirii și al respectului pentru tot ceea ce a înfăptuit creatorul.

  Sergiu Someșan s-a născut pe 8 decembrie 1954 în orașul Reghin, județul Mureș. A urmat școala primară în Teaca, județul Bistrita-Năsăud și în Codlea, județul Brașov. Liceul l-a început în Codlea și l-a terminat la Petroșani, unde a urmat trei ani cursurile Institutului de Mine.

  Între 1972 și 1990 a ocupat mai multe funcții, în cele mai diverse domenii: – topograf la Mina Dalja în Petroșani, merceolog, tehnician, armurier, electronist, instructor la un club de radioamantori, profesor suplinitor (limba și literatura Română), director la Casa de Cultură a Sindicatelor din Codlea. Sergiu Someșan afirmă despre această perioadă a vieții sale ca fiind foarte importantă în formarea sa ca scriitor și că în proză sa se regăsește experiența acumultată în acești ani „de căutare”.

Din 1990 până în anul 2000 a ocupat mai multe funcții în administrația publică locală, în cadrul Primăriei Municipiului Codlea.

  Iată câteva dintre titlurile publicate până acum: Să n-o săruți pe Isabel, Radiestezia – realitate și mister, Carte de magie, Cadouri de Crăciun, Poiana îngerilor, Numărul fiarei, Aproape îngeri, Cum să cumperi un calculator, Șapte flori erotice, Apocalipsa după Ceauşescu, URSSA, Vampirul de pe strada Sforii, Pisica și căpcăunul, Justițiarul, Întâlnire cu Dragonul, Comisarul și cei șapte pitici, Manual practic de magie, Comisarul și blestemul sângelui, Dragonul cu aripi ascunse.

  „Apocalipsa după Ceaușescu”, carte apărută la editura Vremea în anul 2012 a fost initial publicată integral în online, iar ulterior a constituit prima parte din trilogia din care fac parte și volumele Apocalipsa după Virgil și Apocalipsa omului-oglindă.

  Mi-a plăcut foarte mult și această carte a autorului, povestea este foarte bine scrisă, de parcă emoțiile personajului s-ar fi transferat, în mod miraculos, la autor… iar de aici, de la o scriitură venită din inimă, se ajunge instant la inima cititorului.

Am avut un sentiment de nostalgie citind postfața… pentru că, iată ce spune autorul:

  „Cândva, când voi fi mai bine dispus, am să vă arăt și Muzele care m-au inspirat de-a lungul celor 30 de cărți și peste o sută de povestiri! Fiind cea din urmă Muză din viața mea, (sunt sigur că nu vor urma și altele, dar nu vă pot spune de ce) deocamdată este ora astrală de glorie a Karlei.”

  Aștept cu nerăbdare dezvăluirea Muzelor și… poate un nou roman în care să aflăm de ce Karla este ultima muză. Cu alte cuvinte, aștept cartea din spatele cărții, desigur, atunci când autorul va considera oportun.  

  Cât despre Karla, îi doresc să își păstreze inima pură și plină de iubire în toate proiectele sale, fie că sunt pe plan profesional sau personal.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți