Kelly+Victor de Niall Griffiths-Editura Pandora

Kelly+Victor de Niall Griffiths

Titlul original: Nelly+Victor
Traducerea: Bogdan Honciuc
Editura: Pandora
Număr pagini: 496

„Victor şi Kelly sunt doi tineri din Liverpool care se întâlnesc la o petrecere cu ocazia Revelionului din 2000. O fascinaţie bruscă îi îndreaptă unul spre celălalt şi ei ajung, în doar câteva zile, să devină dependenţi unul de altul şi să atingă, în relaţiile lor, culmile extazului, dar şi cruzimea extremă.
De la un punct, cei doi nu mai sunt capabili să controleze ce li se întâmplă şi se lasă antrenaţi pe o pantă din ce în ce mai distructivă.”

„Griffiths a scris un roman de dragoste care are toate şansele să devină un clasic modern.” Alex O’Connel, The Times”

Romanul din punctul meu de vedere intră în categoria „Estetica urătului”. Întâlnim aceiaşi tehnică ca şi în lucrările poetului Tudor Arghezi. Folosirea unui limbaj regional, dur, lupta dintre organicul divin, pasiunea distrugătoare şi diabolică, m-a făcut să asociez acest roman cu poeziille lui Arghezi, în special „Flori de mucigai”.
Un roman cutremurător şi dezgustător atât din punct de vedere al subiectului, cât şi al limbajului folosit. Autorul se axează pe autenticitatea limbajului folosit în suburbiiile Londrei sau mai bine zis limbajul eternului nostru Ferentari. Considerat fiind un roman de dragoste cu şanse mari de-a deveni un clasic modern, cum spune „de The Times”, personal mă îndoiesc că poate prinde în rândul cititorilor majoritari. Este adevărat: fiecare carte îşi are cititorii săi, dar cei cărora le va plăcea acest roman vor fi poate puţini. Am înţeles ceea ce s-a evindeţiat în roman, totul este iubire. Dar o iubire care depăşeşte puterea mea de înţelegere. O poveste de iubire dură, obsesivă, distructivă. O plăcere perversă pe care o găseşti prin durere, prin rănire, ducând până la absolut. Un sodo-masochism dus la extrem. Crud, urăt, pervers! Iubirea există între cele două personaje, dar are o formă ciudată de exprimare. Să te simţi pe culmile extazului atunci când sângele ţi se scurge din vene, să îţi vezi partenerul cum suferă afişând pe faţă extaz, cum te exciţi în faţă durerii şi cruzimii, este pentru mine prea mult. Probabil pentru că sunt o romantică şi îmi plac poveştile pline de tandreţe din acest motiv eu nu am înţeles acest roman. Cu toate că autorul are un stil literar destul de bun şi respect acest fapt, subiectul ales mă face să mă cutremur. Deşi are un rafinament artistic subtil, noi cititorii obişnuiţi ne speriem de vulgaritate, nu înţelegem şi nu vedem dincolo de cuvinte. Am citit cândva un articol în care se spunea că: cei care nu inteleg astfel de romane sunt cititori necultivaţi. Poate aşa este, sau poate nu. Poate nu avem un bagaj de cultură vast care să cuprindă toate domeniile, sau poate că suntem acei cititori care nu am studiat literatură la nivel profesional. Nu ştiu, cert este că eu sunt cititorul simplu care percepe, simte, trăieşte ceea ce citeşte, şi în funcţie de asta îmi place sau nu o carte.

Povestea este spusă de două ori atât din perspectiva lui Kelly, cât şi din perspectiva lui Victor. Atunci când a fost întrebat- de ce a ales această tehnică-, autorul a dat următorul răspuns: „Din mai multe motive; ca să arăt legătura telepatică dintre cei doi şi ca să ilustrez, poate în mod paradoxal singurătatea esenţială a fiinţei umane. Secretele mi se par fascinante.”

Povestea pe scurt: Kelly vânzătoare, Victor şomer, se întâlnesc într-o seară, încep o poveste de iubire care va deveni din ce în ce mai puternică şi la un moment dat încep să piardă controlul acestei pasiuni. Devine un fel de obsesie care îi chinuie şi ajung să îşi facă rău unul altuia, dar cu zâmbetul pe buze. Acea durere fizică îi fac fericiţi. Fizicul se materializează la nivel mental atingând culmile unui absolut înţeles numai de ei. Ceea ce părea suportabil şi la un nivel acceptabil se transformă în ceva mai puternic şi vor cu mult mai mult, puţinul nemulţumindu-i. Vor ajunge să se distrugă, dar vor rămâne fericiţi unul alături de celălalt, chiar dacă fizic nu vor mai exista. Doi tineri nebuni care au încercat totul, de la droguri până la nebunie, două suflete care se vor regăsi dincolo de durere.
La finalul cărţii există un interviu cu autorul si impresiile Domnul Bogdan Perdivară care ne spune următoarele : „Vânzătoarea Kelly şi şomerul Victor sunt un cuplu de cavaleri ai apocalipsului într-o lume surpată, schizofrenică, în care iubirea lor exprimată prin sodo-masochism pare singura încercare posibilă de transcendere.”

Domnia sa mai spune: „Niall Griffits se abate de la limba şi mentalul clasei de mijloc, atât de abundant portretizată de romanul britanic „clasic”, conturând o reţea bazată pe „bube, mucegaiuri…”, drogaţi şi „prajiti”, beţivi, târfe, bătăuşi şi abulici, pe fundalul sordid al unui oraş aflat între antagonisme sociale şi culturale.”

Eu nu am folosit un limbaj aşa profund şi academic, am scris prin cuvinte simple impresiile mele. Nu mi-a plăcut cartea, dar aşa cum am spus: fiecare carte îşi are cititorul ei. Această carte nu este şi nu a fost pentru mine, eu cochetând cu acele romane de dragoste unde romantismul se află la el acasă.
Nu pot judeca, nu sunt critic. Sunt un cititor şi am preferinţe. Sunt cititorul încă nepregătit pentru astfel de romane. Respect autorul pentru munca atribuită acestui roman. Aprecieri domnului Bogdan Perdevara pentru interviu şi impresiile domniei sale.
Puteţi citi şi voi, şi poate înţelegeţi şi vă place cu mult mai mult decât mi-a placut mie.
Punctajul meu, reflectă ceea ce am simţit eu citind acest roman, gustul cu care am rămas, fiorii pe care i-am simţit înaintând cu greu prin naraţiune, printre „bube, mucegaiuri şi noroi”.

4,5 puncte/10

Autor: Iasmy