La cinci pași de tine, de Rachael Lippincott, Mikki Daughtry, Tobias Iaconis – Editura Litera – recenzie

La cinci pași de tine

Titlu original: Five Feet Apart

Autori: Rachael Lippincott, Mikki Daughtry, Tobias Iaconis

Editura: Litera

An apariție: 2019

Număr de pagini: 288

Traducător: Adriana Badescu

   Cei trei autori ai cărții La cinci pași de tine fac parte din sfere ușor diferite, dar care se întrepătrund. Rachael Lippincott s-a născut în Philadephia și a crescut în Pennsylvania. Ea are un master în literatură engleză și la momentul actual își împarte timpul între scris și o afacere cu mâncare. Mikki Daughtry este din Atlanta, Georgia, și a studiat teatrul la Universitatea Brenau. În momentul de față locuiește în Los Angeles și este scenaristă. Tobias Iaconis este tot scenarist, și este partenerul profesional al lui Mikki Daughtry. Cei trei au pus bazele acestui roman, care are parte și de o ecranizare pe măsură, ce a avut un mare succes.

   ,,La cinci pași de tine” este povestea Stellei și a lui Will, doi tineri ce suferă de fibroză chistică. Autorii atrag atenția asupra acestei boli incurabile, în care pacientul are nevoie de plămâni noi pentru a mai supraviețui câțiva ani, nicidecum pentru a se vindeca. Fibroza chistică este o boală provocată de mutații genetice, iar în momentul când aceasta afectează plămânii, cel mai des se ajunge la deces. Tocmai de aceea este această carte atât de emoționantă. Pentru că știi că protagoniștii nu au previziuni prea fericite.

   Da, poate că sună puțin clișeistic. DIn nou fata cuminte, băiatul rebel, cei doi se întâlnesc și se îndrăgostesc. Dar ce te faci atunci când nu ai voie la mai puțin de șase pași unul de celălalt? Din păcate, atât Stella, cât și Will, suferă de fibroză chistică, iar Will a contactat și o bacterie numită B. cepacia, mortală pentru alți bolnavi asemenea lui. Așa că cei doi sunt nevoiți să stea unul departe de celălalt. Doar că lumea fiecăruia e dată peste cap când se întâlnesc.

   Stella este genul fetei organizate, care își ia medicația și face toate tratamentele posibile, doar pentru a avea o șansă la transplant. Will este genul rebel, ce așteaptă doar să facă 18 ani și să scape de spitale. Totuși, cei doi se învață reciproc să trăiască și descoperă pe pielea lor cât de greu este să trăiești cu această boală și cât de dificil e să ai viața pe care o ai.

”-Oprește-te! Nu îmi mai tot reaminti că sunt pe moarte! Știu asta. Știu că o să mor! mă întrerupe clătinând iar din cap, cu o expresie gravă. Dar nu pot, Will. Nu pot să mor acum. Trebuie să rezist!

-Nu înțe….

-Toată viața mea am fost pe moarte. Mi-am serbat fiecare aniversare ca și când ar fi fost ultima. Dar, adăugă ea, și ochii i se umplu de lacrimi, Abby a fost cea care a murit. Eu ar fi trebuit să mă duc, Will! Toată lumea era pregătită pentru moartea mea. Trage adânc aer în piept, și greutatea înt

   Fiecare din ei duce o adevărată bătălie. Cu sine, cu părinții, cu lumea din jur. Și de acum, unul cu celălalt. Pentru că își doresc apropierea, dar asta înseamnă moartea. Cum ar putea să ignore acest lucru, mai ales Stella, când ea crede că fără ea, părinții ei, și-așa fragili emoțional,nu ar rezista? Dar cum să reziste și acestei iubiri adolescentine?

”Cea mai eficientă apărare de care dispunem este distanța. Șase pași e regula de aur”, continuă ea, după care se apleacă și ia un tac de biliard de lângă pat. ”Ăsta măsoară un metru cincizeci, adică cinci pași. Cinci pași.”

Mă uit la desenul cu noi și literele roșii par să sară de pe hârtie: ”CINCI PAȘI ÎNTOTDEAUNA”

,,La cinci pași de tine” îmi pare un roman manifest. Un roman care atrage atenția asupra bolii, dar aduce și un strop de speranță. Că se poate trăi cu boala. Că important este să vrei să lupți. Că în viață câștigi, dar și pierzi. Că și durerea face parte din noi. Dar mai ales, că poți simți dragostea și la distanța de cinci pași.

   Stella, modelul fetei cuminți, învață că nu toate lucrurile pot fi planificate. Will, tipul care nu ascultă de nimeni, învață că din dragoste, poți să înveți să fii docil. Nu i-aș vedea pe cei doi separat. Deși au personalități puternice individuale. Dar cuplul lor e cel care atrage atenția asupra bolii și a pericolelor care îi pândesc. Asupra a ceea ce ratează în viață. Pentru că sunt multe lucruri pe care nu le pot trăi și care le pot face rău. Bolnavii de fibroză chistică sunt periculoși uni pentru alții. Dar iminența morții nu îi poate învinge, ci îi ambiționează. Sună a clișeu, dar e o lecție de viață. Sună a poveste gen Romeo și Julieta, dar e de fapt un semnal de alarmă asupra lucrurilor ce se petrec lângă noi. E foarte greu să vrei să iubești și să nu-ți fie permis. E și mai greu să știi că dragostea ta poate ucide. La propriu.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi