La o cafea cu Adrian Christescu

La o cafea cu Adrian Christescu

   Mărturisesc că am avut emoții, era prima mea întâlnire reală cu autorul Adrian Christescu, așa ca am stat de vorbă la o cafea și iată ce a ieșit:

1. Arci: Spune-ne în câteva cuvinte cine este omul Adrian Christescu, cu ce se ocupă (în afară de scris), ce vise are, ce-și dorește?

Adrian: E complicat de răspuns la această întrebare. Să vorbești despre tine e mult mai greu decât să-ți dai cu părerea despre altcineva. Se poate spune că poți trăi o viață întreagă cu tine însuți și nu știi foarte exact cine ești… Dar, hai să încercăm cu niște date biografice: M-am născut acum 48 de ani în Târgu Mureș, am copilărit pe acolo și prin București și, cu excepția unui scurt episod în Sibiu, mi-am petrecut viața în Iași și evident în Târgu Mureș oraș în care sunt acasă chiar dacă, teoretic, sunt plecat de 30 de ani. Am făcut studiile în fermecătorul oraș moldav, de care m-am și lipit și, după cum se vede, sunt și astăzi un admirator al său. Astăzi însă,  mă ocup de cu totul alte chestiuni decât cele pe care le-am studiat. Îmi place să spun despre mine că sunt un negustor și un cârciumar iscusit chiar dacă s-ar putea să șochez lumea datorită conotației peiorative pe care au dobândit-o de-a lungul ultimelor decenii aceste frumoase ocupații. La începutul anilor ’90 când îmi câștigam existența ca agent de vânzări mulți cunoscuți mă chestionau aspru întrebându-mă când am de gând să mă apuc de ceva serios?! Uite că anii au trecut și, pe lângă o extraordinară experiență de viață obținută practicând aceste îndeletniciri, astăzi am suficientă liniște pentru a mă putea bucura de familie și de alte treburi socotite astăzi cam ,,desuete” cum ar fi cititul și scrisul. Îmi doresc foarte mult ca această perioadă din viața mea, pe care o socotesc cea mai fericită, să dureze cât mai mult!

2. Arci: Îți mulțumesc pentru broșura ,,Praguri de vis” -_Mircea Christescu, care reunește câteva din gândurile tatălui tău, mi-a făcut o reala plăcere s-o citesc și cred că el e ,,vinovat” pentru talentul tău literar. Vorbește-ne puțin despre el și  dacă vrei spune-ne o poezie care-ți place cel mai mult.

Adrian: Cu mare plăcere Arci dar să știi că nu numai el este vinovat… Și mama mea scrie și chiar în aceste săptămâni va avea loc la Târgu Mureș lansarea cărții ei precum și un vernisaj de pictură. Acum lucrez la traducerea din maghiară în română a cărții ei și sper ca până de sărbători să o termin. Tatăl meu, pe care l-am pierdut la o vârstă foarte fragedă, scria foarte bine însă viața grea pe care a dus-o răzbate din plin în toate însemnările sale. Îmi plac toate poeziile lui dar pentru că marea lor majoritate sunt triste, iar eu nu doresc să întristez pe nimeni, aș reproduce una dintre puținele care au un timbru mai optimist: Aș vrea

Aș vrea

Pe-o rază de luna să zbor

Să–mbrațișez  neantul

Și tot universul

În joc de copil

Râzând să le străbat .

3. Arci: Povestește-ne puțin despre prima ta carte :,,Trofeul” cu care ai luat în 2011 “Premiul pentru debut la Salonul Internațional de Carte-Iași”

Adrian: Pentru mine este o necunoscută poziționarea ei pentru un premiu. Am scris câteva nuvele și în afară de cei apropiați, impulsul final a venit de la binecunoscutul critic Alex Ștefănescu. Avea un site numit ,,Poșta Redacției” la care le-am trimis iar dânsul a fost amabil și m-a încurajat să le public. Cred că acest premiu a venit prin influența domniei sale dar după câteva mesaje nu am mai reușit să iau legătura cu el. Nu știu de ce. Dar efectiv, am avut senzația tăierii oricărei punții de comunicație. Oricum, eu îi sunt nespus de recunoscător pentru tot ceea ce a făcut pentru mine. ,,Trofeul” este o carte frumoasă care merită mult mai mult!

4. Arci: Vinovată pentru cunoștiința noastră (virtuală până acum) este  cartea ta ,,Destinul lupului singuratic” (2015-editura Adenium), pe care am cumpărat-o pentru că m-a intrigat titlul, mi-a plăcut foarte mult coperta, și mi-a trezit interesul prezentarea de pe copertă. Ce te-a inspirat în scrierea romanului?

Adrian: Coperta a fost opera unei prietene foarte dragi mie, Raluca Ghintuială. Ea a întrezărit și a reușit să pună în imagine o senzație pe care am avut-o când am scris-o. Cu siguranță, pentru că mă cunoștea. Am pierdut ocazia să îi mulțumesc atunci, nu știu cum am reușit dar îmi doresc să o fac acum! Romanul a fost ca o explozie pentru că s-au adunat foarte multe lucruri care au concurat la nașterea lui. Experiențe personale, frustrări, o logică frustă, toate au dus către acest deznodământ. Cu siguranță, am călcat peste niște ,,mine” pentru că ulterior am primit niște semnale care cred că au fost edificatoare pentru modul meu de a vedea lucrurile. Chiar din niște zone ,,tabu” în care nu credeam că eu aș fi vreo ,,țintă”…

5. Arci: Cum s-a născut personajul romanului, Virgil? Ce calităţi sau defecte i-ai ,,împrumutat” de la tine?

Adrian: Virgil a fost un ,,personaj” care m-a bântuit în jurul vârstei de 30 de ani. Era unul real și cred că era unul adevărat. Am luat multe de la el dar am și contribuit cu câteva din obsesiile pe care le am, cum ar fi de exemplu: Dragostea pentru operă precum și zbaterile necontenite în căutarea drumului propriu pentru cunoaștere…

6. Arci: Dacă ar fi ecranizat romanul, mie mi-ar plăcea lucrul acesta, ce actor ți-ai imagina în rolul lui Virgil?

Adrian: Mi s-a spus de mai multe ori acest lucru. ,,Destinul…” este de fapt un scenariu de film și în concepție chiar așa a și fost. Eu văd ,,vizual” ceea ce se întâmplă în povestea mea așa că o adaptare cinematografică nu ar fi greu de realizat. Dacă filmul ar fi românesc, l-aș vedea pe Ovidiu Nicolescu, actorul din ,,Restul e tăcere…”.

7. Arci: Cred că te-am mai întrebat, dar nu mă pot abține: Va urma sau nu o continuare?

Adrian: Da, promit ca din Ianuarie o să lucrez la ea. Am avut o serie de planuri, inclusiv piesa de teatru cu care sper să îmi surprind prietenii din lumea teatrală apoi traducerea cărții mamei mele și ,,lucrurile dospite” în mintea mea își vor găsi cu siguranță făgașul…

8. Arci: Ce proiecte de viitor ai? Ma refer aici la scris.

Adrian: După cum spuneam vreau să termin traducerea cărții ,,Gânduri” apoi mă voi apuca serios de un alt roman. De curând am finalizat o piesă de teatru, o comedie bulevardieră, pe care, cu ajutorul unor oameni deosebiți, voi putea să o pun în scenă la Iași începând cu anul următor. Iar printre picături aș dori să mai scriu proză scurtă. Îmi place enorm să citesc așa ceva. Din punctul meu de vedere, cred că proza scurtă este regina literaturii.

9. Arci: Ce proiecte şi vise are “omul” Adrian Christescu?

Adrian: Îmi doresc ca băiatul meu să treacă de examenul de capacitate după care, nu are decât să se ,,abandoneze” pasiunii sale pentru muzică și tobe. În rest îmi doresc numai sănătate și ,,timp suficient”!

10. Arci: Vreau să te întreb ce părere ai despre site-ul nostru Literatura pe Tocuri, mai ales că noi nu suntem de meserie încercăm doar să aducem  ceva nou și interesant.

Adrian: Site-ul – Literatura pe tocuri – a adus cu siguranță foarte multe în zona iubitorilor de literatură. Printre zecile de mii de site-uri care promovează tot felul de prostii, într-un internet în care agresivitatea și mojicia sunt la ele acasă, faptul că la o accesare de click intri într-o lume civilizată, drăguță și pasionată de frumos este un lucru reconfortant. Gestul acesta de o drăgălășenie minunată în care cititoarele își urează ,,Bună dimineața” sau ,,O seară minunată” în compania unei cărți dă impresia că te afli într-o atmosferă magică, ceva în genul lui Alice din țara minunilor…

11.Arci: Mulţumesc și te rog să transmiți câteva gânduri echipei  și cititorilor noştri.

Adrian: Tuturor celor prezenți în lumea minunată a ,,Literaturii pe tocuri”, dar în special doamnelor, le doresc să se bucure cât mai mult de vraja cititului și de bucuria unei vieți împlinite. Vă mulțumesc și vă doresc numai bucurii.

Mulţumim şi noi Adrian  şi mult succes în continuare!

   Iar pe voi vă îndemn nu numai să citiţi romanul”Destinul lupului singuratic”, care sunt sigură c-o să vă placă şi o să vă surprindă, dar şi să mergeţi să vedeţi piesa lui Adrian când  va fi lansată, o să vă distraţi de minune (credeţi-mă am aruncat aşa un ochi indiscret pe manuscris)

Mulţumim, Mili şi Iasmy!