La sueta cu Cristina si Alex-Lansare Rockstar-Arad

La şuetă cu Cristina şi Alex-Lansare Rockstar, Arad

     Azi am participat la un eveniment pe care l-am aşteptat cu multă nerăbdare, o lansare de carte, dar nu orice lansare. La biblioteca judeţeană A. Xenopol din Arad şi-a lansat Cristina Nemerovschi romanul “Rockstar”. Cristina a fost însoţită bineînţeles de soţul ei scriitorul şi directorul editurii Herg Benet-Alexandru Voicescu. Lume multă în sală, l-am întâlnit şi pe tânărul scriitor Mihai Cotea, venit special de la Baia –Mare pentru evenimentul Cristinei. În rest prezentări, discuţii, păreri, întrebări, dar reprezentându-vă pe voi, prietenii Literaturii pe Tocuri n-am putut scăpa ocazia să stau la o “şuetă” cu Cristina şi Alex.
Aşa că vă redau discuţia mea cu Cristina:

CRISTINA NEMEROVSCHI

1. Arci: Ce aduce diferit Rockstar faţă de celelalte cărţi scrise de tine până acum?

Cristina: În cărțile de până acum, majoritatea personajelor erau în căutarea drumului în viață – chiar și cele cu personalități extrem de bine conturate, ca Vicky, de pildă, sau ca M. din Sânge satanic. În Rockstar, eroul, pe nume Storm, este un artist care și-a găsit calea. Are succes, este idolatrizat, adoră să cânte, se simte el însuși pe scenă, trăiește muzica deplin, până într-o zi când ceva se rupe, posibil pentru totdeauna. Asta cred că ar fi una dintre noutăți, un personaj principal împlinit, cel puțin la început, care și-a găsit menirea, dar care trebuie să ducă o luptă cu demonii lui din trecut.

O temă la care am reflectat încă de prin adolescență, și care nu apăruse încă atât de explicit într-o carte semnată de mine, a fost cea a relației dintre fani și idoli. Storm este un idol și în același timp un fan. Are artiști pe care îi consideră mentorii lui, responsabili pentru drumul pe care l-a ales. Pleacă în căutarea Lolei, cântăreața pe care o admiră, și va afla că și ea, la rândul ei, are un idol, și tot așa… Oricine dintre noi poate ajunge, într-o zi, deschizătorul de drumuri al cuiva. M-a interesat complexitatea acestei relații, mult mai interesantă în momentul ăsta pentru mine decât cea de iubire sau de prietenie.

Rockstar e o carte întunecată și în mare parte dureroasă, dar este și optimistă. Este despre vindecări, despre reveniri, despre a nu da drumul frânghiei care te scoate la lumină. Despre cum să faci pace cu tine însuți, cu trecutul tău.

2. Arci: Am înţeles că e oarecum o continuare a poveştii din “Păpuşile”, în ce sens?

Cristina: La fel ca în Păpușile, și în Rockstar este vorba despre moartea unei ființe dragi. Apare și aici ideea că moartea poate lovi oricând, poate fi absurdă și neprevăzută, iar prezența ei pe fundal, ca o amenințare, face viața mai prețioasă. Când ajungi într-un fel sau altul în apropierea morții, capeți un fel de luciditate care te va marca și te va împinge să trăiești mai din plin, să nu irosești clipele. Totuși, iubirea din Rockstar este de altă natură față de cea din Păpușile… rămâne să vedeți citind cartea!

3. Arci: Cum a fost primit romanul de către cititori?

Cristina: A fost primit extraordinar, atât romanul în sine, care a ajuns încă din prima lună la câteva zeci de recenzii, cât și tot ce îl înconjoară: cititorii poartă tricourile cu Rockstar, câțiva au de gând să își facă tatuaje identice cu ale lui Storm și Fire, la lansarea de la Brașov am primit două inele gemene, cu mesajele “Be true till the end… and laugh each day”, care sunt de fapt tatuajele personajelor… O cititoare vrea să înființeze o trupă cu numele Hurricane Inside, care este numele formației lui Storm și multe alte surprize frumoase de acest gen.

Cât despre cartea în sine, cititorii spun că le-a schimbat viața, că i-a trezit, că i-a convins să schimbe ceva din ceea ce sunt. Asta e, firește, minunat.

4. Arci: Ce surse de inspiraţie ai avut la scrierea intrigii romanului?

Cristina: Am de mult în minte povestea unui solist de muzică rock, am tot vrut de vreo doi ani să scriu cartea asta. Inițial, trebuia să fie mai mult centrată pe stilul de viață al artistului rock: acel stil rebel, sălbatic, despre care știm cu toții. Dar, pe parcurs, tot gândindu-mă la ea, am hotărât să continui drama din Păpușile, cea a pierderii persoanei iubite, astfel încât rebeliunea să se împletească cu sensibilitatea. Într-un fel, intriga din Rockstar a fost inspirată de Păpușile.

5. Arci: Ţinând cont că în general asupra unui roman părerile cititorilor sunt diverse, vreau să ştiu dacă ai avut şi remarci negative sau foarte critice (deşi până la urmă şi cele negative sunt bune ca reclamă)?

Cristina: La Rockstar nu am avut până acum opinii negative, iar motivul e foarte simplu: întotdeauna, cei care susțin agresiv păreri negative legate de romanele mele sunt cei care nu le-au citit, dar își fac o “impresie” despre carte citind descrierea de pe spate, cele câteva rânduri din sinopsis. În cazul Rockstar-ului, descrierea de pe spate nu li s-a părut îndeajuns de scandaloasă încât să semneze petiții sau să-mi trimită amenințări cu moartea, spre deosebire de cea de la Vicky, nu Victoria, unde s-au oripilat că eroina face sex (așa ceva nu s-a pomenit…) sau că deține “un sfert de câine”, chestie care i-a făcut să sune urgent la protecția animalelor 😀 …deși, culmea, Vicky (la fel ca mine) este o mare iubitoare de câini.

6. Arci: Spune-mi te rog care este cel mai mare critic al tău, şi mai ales cine este omul de ale cărui păreri ţii cont?

Cristina: Singura persoană de ale cărei păreri țin cont este soțul meu, Alexandru Voicescu. El este și editorul meu, deci presupun că e un caz ideal 🙂  Îmi poate face sugestii legate de cărți, iar eu să nu mă supăr! Cu toate astea, nu prea discutăm în contradictoriu când vine vorba despre cărțile mele… În general, mă cam lasă să-mi fac de cap.

Probabil că ar da bine să spun că eu sunt cel mai mare critic al meu, ar fi o poză de modestie, dar adevărul este că am învățat în timp că autocritica nu este prea bună și mai ales nu este deloc productivă. Sigur, sunt oameni care ar trebui să se cenzureze cât mai mult, pentru binele umanității. Dar, în ce mă privește, am aflat – crescând, maturizându-mă – că atunci când începi să faci bine un lucru trebuie să îți dai voie să-l faci până la capăt. Să nu te autosabotezi, să nu îți pui piedici, să îți permiți risc și nebunie. Pentru un scriitor, autocritica e dăunătoare, fiindcă îl poate ține pe loc, îl poate paraliza. Știm doar cazurile de scriitori care lucrează câte 20 de ani la un manuscris, fiindcă nu li se pare destul de bun, iar cea de-a 3.877 versiune e mai proastă, mult mai proastă decât prima. Și, dacă ar fi ieșit cu prima, publicul ar fi iubit-o, iar ei și-ar fi asumat-o după o vreme.

În general, nu prea mai cred în critică, o asociez întotdeauna cu frustrări și cu invidie, când vine din partea celorlalți, și cu teamă, când vine din partea noastră – teama de necunoscut, de riscuri, de consecințe. Dar trebuie să-ți învingi teama asta, cum spuneam, și să te lași să fii. Să trăiești. Pentru că viața nu vine cu instrucțiuni la pachet, ea e ceva ce se învață zi de zi.

7. Arci: Şi pentru că suntem femei trebuie să te întreb cum este soţul Alex faţă de editorul Alex Voicescu? Aveţi dispute, normal “literare”şi cine câştigă?

Cristina: E amuzant că noi împletim viața de cuplu cu munca de la editură, așa că putem sări foarte ușor într-o discuție de la “ne-a trimis X un manuscris”, la “vrei să facem ciorbă diseară?” 🙂 Soțul nu e deloc diferit de scriitor/editor, pentru că este sincer în ambele ipostaze. Întotdeauna spune lucrurilor pe nume, și asta e valabil și când vine vorba despre cărțile mele, cât și în momentele în care avem discuții personale. Mă sprijină întotdeauna, crede în cărțile mele, în ceea ce am eu de spus ca scriitor, și de la un punct încolo statutul lui de editor se îmbină frumos cu cel de soț.

Nu mai avem dispute literare, cred că le-am epuizat prin facultate (noi suntem împreună de 16 ani, din anul întâi de la Filosofie). Am citit foarte mult împreună, prin biblioteci, prin cafenele, prin parcuri și acasă, și am discutat pe larg despre toate cărțile citite, iar azi ne știm prea bine gusturile literare.

8. Arci: Câteva cuvinte pentru cititoarele şi cititorii “Literaturii pe Tocuri”.

Cristina: Sunteți o comunitate frumoasă de cititori și cititoare, mă bucură mult că acordați aceeași șansă literaturii române și celei străine, țineți-o tot așa, visați, fiți voi înșivă și descoperiți cărți bune! Și vă aștept la lansări 🙂

O lăsăm pe Cristina să dea autografe şi până atunci să-l luăm puţin la întrebări pe editorul Alex Voicescu:

ALEXANDRU VOICESCU

1.Arci: Ce ne poţi spune despre romanul “Rockstar”?

Alex: Nu știam exact la ce să mă aștept, pentru că pentru mine fiecare nouă carte a Cristinei este o surpriză. De multe ori când scrie, Cristina este foarte jovială, chiar râde, iar eu, umărindu-i reacțiile, îmi dau seama abia atunci că ea nu muncește la job, ci scrie. În mare, îmi spune la început cam despre ce o să fie subiectul cărții, dar mai multe nu, și citesc manuscrisul final cu aceeași plăcere ca la prima ei carte. Atunci când a fost gata Rockstar, mi-am luat liber și nu m-am ridicat de la calculator până când nu am ajuns la final, iar asta bănuiesc eu că înseamnă să fii într-adevăr captivat de o poveste, să intri în lumea de acolo ca pe ceva personal, de care nu te poți despărți.

2. Arci: Cum vede Alex Voicescu parcursul cărţii din punctul de vedere al editorului?

Alex: Subiectul romanului “Rockstar” este apropiat cu multe dintre celelalte cărți ale Cristinei, având în fundal aceeși dorință de a ghida cititorii spre ideea de autenticitate și de trăire intensă a propriilor vieți. Dar, desigur, povestea “suport” este unică prin relațiile complexe dintre personaje și prin stilul pe care îl adaptează de fiecare dată la specificul temei: aici este vorba despre lumea artistilor rock, a relațiilor lor cu fanii, a frământărilor lor interioare, care nu se văd întotdeauna de pe scenă, dar lume în care Cristina a lăsat cititorul să pătrundă. Ca editor, i-am zis de la început că va fi o carte care va încânta cititorii ei, pentru că eu deja am ajuns să îi cunosc după atâtea romane. Am bănuit că „Rockstar” va fi un succes, iar până acum nu se dezminte.

3. Arci: Ai vreun personaj preferat din cărţile Cristinei?

Alex: Fără să stau prea mult pe gânduri, primul personaj pe care mi-l reamintesc este Ulf din Pervertirea. Este un tip cu o mentalitate cu totul aparte, ceva ce nu am mai descoperit până acum în literatura contemporană. Are dileme legate de sensul vieții și de ceea ce înseamnă arta, este un scriitor care trece printr-o criză de inspirație, însă cel mai interesant este felul în care prietenul lui cel mai bun, Corbu, decide să îl trezească din apatie și din punctul de jos în care ajunsese. Deciziile pe care este nevoit să le ia pus în fața unui univers care îi cere să acționeze devin niște decizii definitorii care ar putea să ne marcheze pe oricare dintre noi în astfel de situații.

4. Arci: Spune-mi care este prima ta reacţie când citeşti un nou manuscris al Cristinei?

Alex: Îmi dau seama de ce eu, ca cititor, o iubesc.

5. Arci: Se spune că în preajma unui autor trebuie să calci pe vârfuri când e în procesul de creaţie. Cum e Cristina când scrie şi ce faci tu?

Alex: Noi suntem norocoși: Cristina nu e deloc un autor dificil, poate scrie în orice condiții, nu are nevoie de liniște și nici de izolare. Când scrie, e captivată, e deja în lumea romanului, și poți face orice în jurul ei, nu o poți tulbura sau distrage de la creație. În general, când Cristina scrie, eu muncesc.

6. Arci: Trebuie să te întreb, de curiozitate, cum este Cristina soţia şi omul?

Alex: Este foarte asemănătoare cu scriitorul, cu versiunea ei pe care i-o cunosc cititorii. Sinceră întotdeauna, amuzantă, cu mult chef de viață, înclinată spre introspecție dar și foarte sociabilă.

7. Arci: Alex Voicescu, scriitorul, rămâne la “Malad” sau urmează să ne surprindă cu ceva nou?

Alex: Vă va surprinde categoric cu ceva nou, mai exact cu romanul „Fata de la nord de ziuă”, la care lucrez în prezent. Este o carte despre iubire și despre alegerile pe care le facem în viață.

8. Arci: Câteva cuvinte pentru cititoarele şi cititorii “Literaturii pe Tocuri”.

Alex: Să aveți parte de inspirație și vieți pe care să le trăiți din plin!

Mulţumesc Cristina şi Alex! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!