Lansarea romanului ,,Studenta Criminală”-Eugenia Crainic

   Joi seara la Teatrul Ioan Slavici din Arad a avut loc “lansarea la apă” a romanului Eugeniei Crainic -”Studentă Criminală”. Lansarea a fost la fel de deosebită și interesantă ca și romanul.

   Evenimentul a fost structurat pe trei părți, prezentator și moderator fiind Andrei Țigănaș, care și-a dovedit abilitatea de-a urma exact ce și-a propus, deși avea  “un grup“ greu de “stăpânit”. Glumesc! Dar atunci când toți cei din jur sunt oameni de litere, cu “vorbele la ei” este destul de greu ca lucrurile să meargă cum le-ai gândit tu, dar lui Andrei i-a reușit.

   Prima parte a evenimentului s-a numit “Cartea” și aici cei care au vorbit s-au referit mai mult la cartea Eugeniei, la edituri, dar și la cum se naște o carte.

   Ioan Matiuţ –poet, prozator, fost ziarist acum director al editurii Mirador-a spart ghiața. Dansul a explicat că debutul este un pas important pentru un autor, poate să-l propulseze în lumea literaturii sau dimpotrivă să-l facă să se piardă. E cu atât mai greu cu cât lumea preferă să citească ziare, reviste, chiar cărți on-line, urmărește bloguri și diferite postări, e puțin mai ușor decât să iei o carte în mână și să n-o mai lași până la final. Și totuși… nimic nu se compară cu a ține în mână o carte! Când domnul Matiuţ a citit manuscrisul și-a dat seama de potențialul cărții:” un melanj de roman polițist și psihologic, fără vulgarităţi.”. A decis imediat să-l publice, dansul afirmând că în 38 de ani de existență ai editurii Mirador, a publicat puține cărți de-o asemenea valoare. L-a dat autoarei să facă corecturile, dar Eugenia, care știm că este o perfecționistă, l-a mai ținut în sertar “la dospit” aproape un an.

   Următorul a fost scriitorul Vasile Dan, șeful filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România, venit în calitate de prieten. Dansul a fost cucerit de cât de bine stăpânește Eugenia limba română în care vorbește și scrie, de pasiunea ei pentru corectitudinea limbii într-o perioadă în care se remarcă o invazie de expresii din limba engleză, folosite în vorbire, amestecate cu limba română. Fenomenul acesta, spune Vasile Dan, a mai avut loc în 1848, dar cu limba franceză, pentru că tinerii erau școliți la Paris. Acele vremuri i-au dat lui Vasile Alecsandri materialul necesar pentru Chiriţe. A afirmat de asemenea că este greu de comentat o carte polițistă ”e că și cum ți s-ar oferi cuvinte încrucișate de dezlegat, sau rezolvarea unor ecuații matematice cu mai multe necunoscute.” Dar pornind de la un eveniment real, autoarea încurcă ițele, determinându-te să gândești, te păcălește cu posibile rezolvări, urmărește evoluția personajelor și ca orice carte bună are parte și de erotism, dar un erotism subtil, seducător, incitant și provocator.

   Scriitorul Radu Țuculescu, clujean, care nu cu mult timp în urmă și-a lansat la Arad romanul “Măcelăria Kennedy”, a punctat de asemenea câteva aspecte. Este ciudat să bănuim sau să credem că știm de la început cine este criminalul, dar ne ține cu sufletul la gură până la final, reușește să aibă ironie, umor și chiar autoironie, ceea ce este un mare plus pentru un autor. Radu Ţuculescu a asemănat cartea cu o piesă sau o simfonie pe care deși o cunoaștem ne surprinde și ne incită la fiecare pas.

   A doua parte “Prietenii Eugeniei”: a însemnat povești ale prietenilor, Otilia Țigănaș-medic, scriitor, blogger-și Lazăr Faur-realizator de televiziune.

   Otilia Țigănaș ne-a povestit mici episoade din prietenia lor, ele fiind “prietene top 3”, adică prietene care se înțeleg cu puține cuvinte și se sprijină una pe altă în orice moment. Ne-a dezvăluit că în copilărie autoarea a fost unul dintre copiii din Pancota (locul natal) aleasă să-l “pupe” pe Ceaușescu, că a fost de mică o performeră și o perfecționistă.

   Poveștile au fost continuate de Lazăr Faur, care ne-a spus câte ceva despre Eugenia, ziaristă determinată și hotărâtă, și ne-a atras atenția că, prin cartea sa, autoarea atinge o serie de subiecte sensibile, inclusiv fundamentalismul religios, și că este un foarte bun “fotograf” al întâmplărilor.

   Dar mai important, atât Otilia Țigănaș cât și Lazăr Faur, ne-au arătat o altă imagine a autoarei, o Eugenia prietenă, omul de încredere și coechipierul de nădejde.

   A treia parte s-a numit “Eugenia Crainic”. Autoarea a avut astfel ocazia de-a ne prezenta omul: mama, soția și abia apoi scriitoarea, și a făcut-o cu sinceritate în modul spumos care o caracterizează.

Între părți actrița Oltea Blaga ne-a citit fragmente semnificative din roman.

La final Claudia Iuga-polițistă și Vocea României-ne-a delectat cu două melodii româneșți de excepție.

   A fost atât de multă lume în sala teatrului, peste 200 de persoane, colegi, foști colegi, prieteni din viață reală și din mediul virtual, încât cred că ar fi trebuit să stau două ore la coadă pentru autografe pe cărțile prietenelor mele, asta după cele două ore și jumătate cât a ținut lansarea, care sincer nu știu cum au trecut.

Dar am rezolvat și cu autografele!

   Și acum ceva drăguț: când mergeam spre stația de taxi în fața mea era o tânăra cu 2 cărți în mână, care vorbea entuziasmată la telefon și spunea ”Da, ți-am luat cartea, abia aștept să ajung acasă și s-o citesc chiar dacă stau toată noaptea” Cred că este cea mai frumoasă apreciere la adresa unui scriitor.

Mulțumesc, Eugenia Crainic pentru invitația de-a fi părtașă la o seară unică, o lansare de excepție cu oameni frumoși și deosebiţi.