Lasă-mă să mint - Clare Mackintosh - Editura Trei

Lasă-mă să mint, de Clare Mackintosh – recenzie

Titlu: Lasă-mă să mint

Titlul original: Let Me Lie

Autor: Clare Mackintosh

Traducere de: Mihaela Ionescu

Anul apariţiei: 2018

Editura Trei

Număr de pagini: 512

   Lasă-mă să mint – thriller

   „Trei persoane pot ține un secret doar dacă două dintre ele sunt moarte”, spune Benjamin Franklin, iar autoarea Clare Mackintosh plasează acest citat chiar la începutul cărții, astfel încât cititorul poate să intuiască cât de mult  mister va găsi în această poveste.

   Clare Mackintosh este un nume cu rezonanță în literatura actuală. Pasiunea sa de a scrie a fost recompensată chiar de la romanul cu care a debutat ( „Te las să pleci”), pentru care a primit „Theakston’s Old Peculier Crime Novel of the Year Award” în anul 2016, depășind astfel scriitori deja consacrați, precum J. K. Rowling. Tot în anul 2016, același roman, tradus în limba franceză, a primit titlul de „cel mai bun roman internațional” la „Cognac Festival Prix du Polar Awards”.

  Clare Mackintosh este licențiată în limba franceză și management, dar a intrat în poliție după absolvire.

   Cine a citit romanele sale anterioare, Te las să pleci” și „Te văd știe că stilul autoarei este unul captivant, presărat cu mult mister și cu răsturnări de situații. Nimic nu e ceea ce pare în romanele lui Mackintosh, iar pentru păstrarea stării de liniște majoritatea personajelor sale sunt de părere că lucrurile trebuiesc lăsate așa cum sunt… Și totuși, personajele care nu se supun majorității sunt cele care declanșează avalanșa de descoperiri pe care, citindu-le, rămâi frapat.

   La fel ca și celelalte cărți ale sale, „Lasă-mă să mint” induce cititorului un portret moral al fiecărui personaj, pentru ca apoi, atunci când nu te aștepți, să ți se năruie toate așteptările… și ajungi la concluzia valabilă și în viața reală: „Nimeni nu e ceea ce pare a fi”.

   Chiar dacă pornești lectura cu această premisă, stilul elaborat al autoarei îți construiește profilurile psihologice ale personajelor și o face atât de bine, încât crezi cu adevărat că unele personaje nu au cum să săvârșească anumite fapte.

   Pe o temă despre care s-au scris milioane de pagini încă din antichitate – minciuna – autoarea țese un thriller excepțional în care, dincolo de acțiunea cu accente de maximă tensiune – sunt atinse aspecte ale familiei. Sub alura de familie fericită, unde lucrurile decurg sub semnul comunicării perfecte, există mistere generate de minciuni pe care fiecare membru pare să le care pe suflet.

   După absolvire, Anna s-a întors să locuiască cu părinții ei. Aceștia au un showroom moștenit ca afacere de familie. Tot aici lucrează și unchiul Billy, burlac convins, dedicat și el acestei afaceri cu mașini. La „Johnson`s Cars”, aflat în Main Street în orașul Eastbourne, nimeni nu pleacă nemulțumit de mașina achiziționată.

   Echilibrul acestei familii aparent fericite se spulberă când tatăl lui Anne se urcă la volanul unei mașini și pleacă spre țărmul mării. Acolo își adună pietre într-un rucsac și se aruncă în apa învolburată. Sinuciderea inexplicabilă a tatălui este un mister… dar la șase luni după moartea acestuia, mama lui Anne comite ceea ce polițiștii au numit „sinucidere la indigo”. Abia acum, totul devine un puzzle atât de încurcat, încât pare imposibil de rezolvat.

   Toți cei din jurul lui Anne sunt de părere că lucrurile trebuiesc lăsate așa cum sunt, iar Anne încearcă să treacă peste acest eveniment major nefericit din viața sa. Ea merge la terapie psihologică. Între ea și Mark, psihoterapeutul său, se naște o atracție care culminează cu o noapte abundentă în băutură și… nouă luni mai târziu se naște Ella. Cei doi se mută împreună, chiar dacă lucrurile au evoluat prea repede între ei.

  Mark pare să fie genul de bărbat dedicat nu doar muncii sale, ci și familiei și mai ales, copilului de care este foarte atașat. Dar… oare să fie el ceea ce pare să fie?!

   La un an de la moartea mamei sale, Anne primește o cartolină pe care scrie: „Aniversare Fericită! Sinucidere? Mai gândește-te!”. Merge la poliție unde povestește totul detectivului Murray care este, la început, destul de sceptic în a redeschide ancheta. Dovezile – crede Murray – sunt prea puține și nu tocmai elocvente pentru redeschiderea cazului. În plus, ceea ce s-a întâmplat cu părinții lui Anne a fost catalogat în mod clar, și de către poliție, și de către presă drept „un caz de sinucidere”.

   Dincolo de drama prin care a trecut Anne încercând să înțeleagă ce i-a determinat părinții să ajungă la sinucidere, misterul din jurul cazului crește pe măsură ce autoarea începe să insinueze dubii cu privire la unele personaje.

   Pentru că Anne nu se lasă și vrea – în ciuda sfaturilor mai mult sau mai puțin subtile ale prietenelor sale – să descopere adevărul din spatele dramei sale, misterul este intensificat cu amenințări pe care Anne le primește sub forma unui iepure măcelărit așezat pe treptele casei sale, sub formă de pete de sânge. Tensiunea atinge cote maxime atunci când în pătuțul fiicei sale, aceasta găsește o cărămidă cu un mesaj de amenințare.

   În acest punct, totul devine clar: cineva voia ca Anne să înceteze cu căutarea adevărului despre moartea părinților săi… moarte care, în aceste circumstanțe, nu mai părea sinucidere.

 Fiecare personaj – indiferent de impresia inițială – dezvăluie, pe parcursul lecturii, aspecte ale personalității sau aspecte legate de familie care uimesc cititorul.

   Unchiul Billy, burlac convins, continuă afacerea de familie, dar pare să nu mai aibă starea necesară pentru a face ca lucrurile să meargă bine. Evenimentele par să-l fi devastat și pe el. Alcoolul și serile  petrecute cu diverse femei, îi adâncesc starea de dezechilibru. Să fie el devastat doar de faptul că doi dintre cei mai apropiați membri ai familiei sale s-au sinucis… sau poate că o fi având și alte secrete?!

  Detectivul Murray pare un om echilibrat, cu simț de răspundere, dar și un om împlinit. Dincolo de ceea ce se vede, stă o poveste impresionantă, care-l aduce pe Murray într-o cu totul altă lumină. Soția sa suferă de tulburare bipolară de tip borderline și este internată într-o clinică. Murray o vizitează foarte des și uneori îi povestește despre cazurile la care lucrează.

   Odată ce Anne îi prezintă noile evenimente, Murray pare să se implice tot mai mult în acest caz. Vizitele la soția sa, Sarah, poartă acum alura unor adevărate dezbateri pe tema acestui caz. Se pare că Sarah are o viziune mai analitică asupra cazului, în timp ce Murray pare copleșit de amploarea și de misterul acestui caz.

   Firul epic, de care trebuie să te ții cu atenție maximă, te conduce la un moment dat, spre rezolvarea cazului. Mai exact, pe la jumătatea cărții. E momentul în care lucrurile par să devină clare pentru toată lumea, cazul pare să fie elucidat. Aici trebuie să amintesc faptul că „nimic nu e ceea ce pare” și are loc o răsturnare de situație cu rol frapant, foarte bine construită de către Mackintosh.

Fără a dezvălui finalul, o să vă spun doar că iubitorii de thriller vor adora acest roman.

   Tehnica narativă a autoarei dezvăluie o abilitate extraordinară de a construi caractere, situații, evenimente care duc cititorul într-o lume în care suspansul atinge cote maxime.

   Mi-a plăcut povestea, mi-au plăcut axele epice atât de complexe pe care sunt țesute tipologiile de personaje… mi-a plăcut totul la această carte și sunt sigură că va fi, cândva, ecranizată.

Iată câteva citate:

„Sinucidere? Mai gândește-te!

Nu sinucidere. Crimă.

Cineva mi-a furat viața pe care o aveam. Cineva mi-a omorât mama. Și dacă au omorât-o pe mama, asta înseamnă că nici tata nu s-a sinucis. Părinții mei au fost omorâți.”

„Cineva a scris ceva pe partea exterioară a panoului de sticlă din partea de sus a ușii. Văd literele de tipar, distorsionate de grosimea diferită a geamului.

Mark deschide ușa. Literele sunt scrise cu un marker gros, negru.

TE-AM GĂSIT”

Iată ce spun criticii și ziarele despre acest thriller:

  „Am citit Lasă-mă să mint pe nerăsuflate… E un roman inventiv, surprinzător și impecabil construit.”- Sarah Vaughn, autoarea bestsellerului Anatomy of a Scandal

„Un roman ingenios și subtil.” – Entertainment Weekly

Recomand cartea nu doar iubitorilor de thriller, ci și celor care au nevoie de o carte pe care să nu o poată lăsa din mână.

Cartea Lasă-mă să mint, de Clare Mackintosh poate fi comandată de pe site-ul Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi thriller

Lasă-mă să mint – Clare Mackintosh – Editura Trei, un thriller excepţional

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

13 COMMENTS

    • Mulțumesc, Marius! Da, cartea surprinde – așa cum ai precizat și tu în recenziile tale – elemente pe care filmul nu le poate reda.

    • Și eu mi-am propus să citesc thriller anul acesta și am nimerit unul la superlativ, de aceea îl și recomand!

  1. Eu am citit “Te vad” de la aceasta autoare si mi-a placut, sunt curioasa si de “Lasa-ma sa mint”.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.