Legiunea Blestemaților, de Sven Hassel – Editura Nemira – recenzie
Legiunea Blestemaților
Autor: Sven Hassel
Editura Nemira
Colecția: Armada History
Anul publicării în limba română: 2020
Titlul original: Fordømtes Legion / Legion of the Damned (1953)
Traducere: Radu Pontbriant
Număr de pagini: 368
Romanul Legiunea Blestemaților, primul al unei serii devenite legendare, prezintă ororile războiului descrise de cineva care le-a trăit în prima linie – viitorul scriitor Sven Hassel (pe numele său din naștere Børge Willy Redsted Pedersen).
Viziunea sa pseudo-biografică este una dintre primele (și încă puținele) perspective literare ale inamicului – așa cum îl prezintă majoritatea cărților despre perioada hitleristă.
Există, până în zilele noastre, o reținere a învinșilor de a glorifica beletristic faptele propriilor armate, cum o fac fără nicio grijă de ridicol învingătorii.
Sven Hassel a găsit modalitatea acceptabilă pentru a-și universaliza opera, protagonistul său asumându-și destinul care l-a repartizat în tabăra greșită, fără să se poată sustrage de la executarea unor ordine pe care nu ar fi vrut să le urmeze, demonstrându-se totuși suficient de indezirabil încât să ajungă prin închisorile celui de-Al Treilea Reich și apoi să fie utilizat drept carne de tun în batalioanele sale disciplinare.
„Când simți că fiecare secundă ar putea fi ultima, ai tot timpul să gândești, vă asigur. Și pentru prima dată, de-o veșnicie, redobândisem conștiința de a fi cineva. De la o vreme încetasem să mai am despre mine însumi cea mai neînsemnată părere; personalitatea îmi fusese comprimată, strivită în fel și chip, dar reînviase, supraviețuind umilințelor și degradărilor zilnice. Te salut, conștiință! Mai exiști, totuși. Și ai rămas tu însăți. Privește-te: ești pe cale să faci un lucru pe care ceilalți n-ar îndrăzni să-l facă. Mai ești încă în stare de ceva. Ceva indispensabil.“
Alter ego-ul autorului este un danez devenit cetățean german și înrolat în Wehrmacht din motive economice.
Dezertarea sa și pierderea iubitei care l-a ajutat sunt amintite parcă în treacăt, cu minimă dramatizare.
Viața din penitenciar, unde condamnații germani la muncă silnică nu o duceau mai bine ca prizonierii din lagăre, apoi antrenamentele inumane de dinainte de expedierea pe front într-un batalion disciplinar, fac ca războiul propriu-zis să pară aproape preferabil pentru soldații abrutizați care au urmat trasee asemănătoare. Un loc unde reușești, în sfârșit, să îți faci câțiva camarazi și unde îndrăznești să râzi la o glumă macabră, între un masacru și altul, sub bombardamente distrugătoare sau în marșuri forțate ale morții.
Pe Frontul de Est, soldații Batalionului Disciplinar sunt considerați carne de tun. Prost echipați, ei vor descoperi limitele la care se poate ajunge pentru supraviețuirea în stepele siberiene… și vor trece de ele.
Vocea narativă are un ritm liniar și terminologie simplă, nicio clipă neîncercând să alunece înspre senzațional.
Parcă simți că răsuflarea povestitorului emană un ger interior cumplit, înșirând sec realități sinistre, așa cum numai vocea supraviețuitorului unor grozăvii inimaginabile o poate face.
Totuși, umanitatea triumfă în cele mai neașteptate moduri, în cărțile lui Hassel, prin amuzamentul cinic și jovialitatea de genul „și-așa nu mai am nimic de pierdut”, cu care trec prin iadul bătăliilor Sven și camarazii lui sortiți pieirii.
Un roman excelent, dar extrem de șocant – avertisment pentru spiritele mai sensibile.
Fratele meu citește Sven Hassel. Eu am răsfoit și am dat peste niște pasaje șocante. E greu să citești o astfel de carte, o astfel de serie, dar realitatea războiului a fost așa cum o expune Sven Hassel sau chiar mai cruntă.
Felicitări pentru recenzie, Marius!
Multumesc, Rodica! 🙂 Da, e mai pentru spiritul militarist masculin seria asta si pentru cei care rezista fara probleme la clipuletele cu avertisment de afectare emotionala. :p
Felicitari Marius! Am citit cartile seriei cu ani in urma cand au aparut prima data la noi,dar nu as fi reusit sa le recenzez.
Merci, Arci! 🙂 Eu sunt inca la primele volume, sper sa gasesc ceva nou de zis despre ele si la volumele 13-14. 😀
Am si eu cateva carti autorului in bibliotecă. Sper sa le citesc curând. Foarte frumoasă recenzie, Marius
Multumim pentru impresii si recomandare, Marius!
Stiu de seria asta, dar nu ma incumet s-o citesc. Asa cum ai zis si tu, nu e pentru oricine.
tata era mare fan sven hassel, eu inca nu m-am incumetat sa il citesc. dar presimt ca imi va placea
Felicitări pentru frumoasa recenzie! Am citit multe din romanele din serie aparute la vremea aceea! Dure, amuzante pe alocuri, o lectură plăcută!
[…] Blindatele morții este al doilea roman al seriei cu anti-eroi din batalioanele disciplinare ale Wehrmacht-ului, deschisă de Legiunea blestemaților. […]
[…] După Legiunea blestemaților (1953) și Blindatele morții (1958), alte doisprezece volume semnate Sven Hassel continuă […]
[…] Legiunea blestemaților (1953) […]
3manganese