Marcus Tullius Cicero

Marcus Tullius Cicero ( 106 – 43 i.Hr.)
O, timpuri! O, moravuri !

     Filozof antic roman, om politic, orator şi un susţinător al republicii, Cicero a adus literaturii universale un aport considerabil şi un izvor de informaţii despre epoca războaielor civile din Roma secolului I i.Hr.
Născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 i.Hr., Cicero provine dintr-o familie de cavaleri şi notabili municipali. A urmat cursurile şcolare obişnuite la Arpinum după care, la vârsta de 17 ani tatăl său decide să îl trimită la Roma. Începând cu anul 90i.Hr., Cicero a trăit la Roma unde în calitate de consul a înăbuşit complotul antisenatorial al lui Calitina, primind titlul de onoare ,,Părinte al patriei” acordat pentru prima dată în istoria Romei.

      Din scrierile sale s-au păstrat 19 tratate despre retorică, politică şi filozofie, peste 800 de scrisori şi 58 de discursuri juridice şi politice.
     De la jumătatea anilor 50 i.Hr. Cicero se adânceşte în studierea teoriei starului, a dreptului şi a teoriei retoricii dând naştere la următoarele tratate: Despre legi, Despre Stat, Despre orator, Academia şi Conversaţiile de la Tusculum.

  “Cicero se va dedica întru totul filozofiei după anul 56 i.Hr., când, dezamăgit de situaţia politică, caută un rost al existenţei sale în scris, propunându-şi să dea Romei o literatură filozofică proprie, în măsură să o elibereze de sub tutela spirituală a Greciei. Opera sa filozofică, chiar dacă nu reprezintă un corpus doctrinar, trebuie apreciată pentru adaptarea modelelor filozofiei greceşti la spiritualitatea şi mentalitatea română şi, mai ales, pentru impunerea unui limbaj filosofic latin, la crearea căruia Cicero are un merit incontestabil.” Wikipedia

     Către anul 44 i.Hr. a scris două lucrări diferite ca gen şi anume Caton sau Despre bătrâneţe şi Laelius sau Despre prietenie în care a creionat portretele idealizate ale unor români vestiţi din vremuri apuse.
     Ultimul an al existenţei marelui filozof antic a fost tulburător datorită problemelor din scena politică în care a fost implicat.

   “După asasinarea lui Caesar, în care se prea poate să fi fost implicat, Cicero devine destul de rapid şeful republicanilor, sperând într-o instaurare a republicii, lucru care atunci era imposibil. A încercat să-l manipuleze pe tânărul Octavianus (viitorul împărat Augustus, 27 i.Hr.-14 d.Hr.) împotriva lui Marcus Antonius, pe care îl consideră cel mai primejdios duşman al republicii, însă fără succes. În 7 decembrie 43 i.Hr. a fost ucis chiar de către oamenii lui Marcus Antonius.” Wikipedia

      Am ales pentru dumneavoastră câteva citate al filozofului antic roman Cicero denumit şi “omul universal”:
“Hârtia suportă orice.”
“Cunoştinţele aproximative – iată limita judecăţii omeneşti.”
“Facem viaţa şi mai mizerabilă deplângând-o.”
“Exagerarea este periculoasă în toate cazurile…distruge sinceritatea.”
“E mai cinstit să urăşti pe faţă, decât să-ţi ascunzi gândul sub un chip înşelător.”
“Recunoştinţa nu este doar cea mai importantă dintre virtuţi, ci şi părintele tuturor celorlalte.”
“A te întrista de propriile-ţi rele nu e defel fapta unui prieten, ci a unui egoist.”
“Ce este mai dulce decât să ai un prieten căruia să-i poţi spune toate, ca ţie însuţi?”
“Anticiparea nenorocirilor viitoare atenuează sosirea lor, căci le vedem cu mult înainte de a veni.”
“Libertatea este o posesiune de o valoare inestimabilă.”
“A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune”
“Filozofia este medicina sufletului.”
“Nimic mai ruşinos decât a fi în duşmănie cu acei cu care te-ai iubit mult.”
“Nu există durere, pe care timpul să n-o micşoreze şi să o atenueze.”
“Dacă se înlătură dragostea şi bunătatea, toată bucuria vieţii dispare.”
”Caracterul fără inteligenţă face mult. Inteligenţa fără caracter nu face nimic.”
“Tot ce este minunat e rar .”
“Să vorbeşti tăcând. Cui îi este asta de folos ?”
“Virtutea preţioasă adesea se ascunde sub zdrenţe.”
“Am să vorbesc fără să afirm nimic.”
“Nu sunt în stare să uit ceea ce nu doream să-mi amintesc .”
“Niciodată nu a existat un poet care să considere un alt poet mai presus de el însuşi.”
“După cum este dispoziţia sufletească a cuiva, aşa este şi omul; şi după cum este omul, tot aşa este şi vorba lui; şi faptele sunt la fel ca vorbele, iar viaţa este ca faptele. “
“Ce să ascult vorbe, când văd fapte?”
“În toate timpurile mai puţini au fost aceia care şi-au învins dorinţele decât aceia care au biruit oştiri duşmane”
“Când adevărul nu poate fi cercetat, neadevărul sporeşte”
“O, Grecia, cât de săracă eşti uneori în belşugul tău de cuvinte.”

       Voi încheia acest articol cu o legendă şi anume Sabia lui Damocles, despre care Cicero ne vorbeşte în una dintre lucrările sale.

      “Damocles din anecdotă era un slujitor de la curtea lui Dionisos al II-lea al Siracuzei, un tiran al Siracuzei, Italia din secolul al IV-lea i.Hr. Încercând să-şi linguşească regele, Damocles a exclamat în faţa acestuia că Dionisos este extrem de norocos să aibă atâta putere şi autoritate şi să fie înconjurat de atâta măreţie. Pentru a-i arata că există şi un revers al medaliei, Dionisos se oferă să facă schimb cu Damocles pentru ca acesta să poată experimenta el însuşi acest mare privilegiu de a fi rege. Damocles acceptă repede şi cu lăcomie propunerea regelui. Damocles se aşează pe tronul regelui înconjurat de întreg luxul, dar Dionisos aranjează ca o sabie imensă să fie agăţată deasupra tronului al cărei mâner atârnă doar de un fir de păr din coada unui cal. Damocles sfârşeşte rugându-l pe despot să fie scutit de această experienţă deoarece nu îşi mai doreşte să fie atât de norocos.
    Dionisos a reuşit să transmită prin această parabolă starea constantă de teamă, datorată responsabilităţilor şi riscurilor, în care marii oameni trăiesc. Cicero s-a folosit de această poveste punând-o la sfârşitul unei serii de exemple contrastante pentru a sublinia concluzia celei de a cincea sale cărţi din seria Disputelor (Tusculanae Disputationes) în care tema principala era că virtutea este suficientă unui om pentru o viaţă fericită. Cicero întreabă retoric:

„Oare nu a arătat Dionisos suficient de limpede că o persoană asupra căreia teamă pluteşte oricând, nu poate fi fericită? “Wikipedia

Cu drag,

Iliuţa Raduţi