Măștile din spatele măștii, de Teodor Hossu-Longin – Editura Hyperliteratura – recenzie

Teodor Hossu-Longin – Măștile din spatele măștii

Editura: Hyperliteratura

An apariție: București 2022

Nr. Pagini: 390

  Născut în 1972 în București, Teodor Hossu-Longin a publicat la 26 de ani volumul de proză scurtă „Crima şi alte povestiri”, fiindu-i decernat premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. După o pauză de 20 de ani în care s-a dedicat jurnalismului de televiziune, revine în lumea prozei românești, în 2017, cu romanul „Mortua Est” (care şi primeşte premiul editurii Cartea Românească pentru proză), devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în noiembrie 2018 lansează un nou volum de proză scurtă: „13, cu noroc”. A publicat nuvele și fragmente din roman în revistele „Contemporanul”, „Luceafărul de dimineaţă”, „Viaţa Românească” şi „Cenaclul de la Păltiniș” și a coordonat volumul „Oamenii mari care au făcut România Mare”, semnat de Lucia Hossu-Longin, mama sa.

  În ultimul său roman – Măștile din spatele măștilor, scriitorul își canalizează atenția asupra perioadei ciudate din 2020, transpunându-ne la început de pandemie Covid 19, în ziua fatidică de vineri, 13 martie, când întreaga țară se pregătea de restricții.

  Acțiunea capătă contur în Sectorul 5 al capitalei, personajele principale fiind locatarii blocului BH 18, situat pe Aleea Chihlimbarului 24 bis.

  Prinși mental încă în epoca comunistă, lipsiți de viziune și încorsetați în viața limitată a cartierului bucureștean blocat în timp și spațiu, efectele izolării capătă o amploare ciudată.

  Informațiile primite din surse diverse și contradictorii, teoriile conspiraționale, negarea realității, revolta și tentativa constantă de a fenta regulile inconsecvente impuse de autoritățile care nu inspiră credibilitate și respect, ne reamintesc de gândurile și sentimentele trăite de fiecare dintre noi la început de pandemie.

„Nici nu apucă bine să coboare treptele din fața blocului, că se auzi strigată. Se întoarse și la câțiva metri în spate se afla administratorul Ghiocel Apostolache, îmbrăcat într-un cojoc îmblănit, pantaloni vătuiți, ghete, căciulă neagră de miel trasă pe urechi și o geantă veche de vinilin aruncată pe umărul stâng.

-Sărut-mânuțele, scumpă doamnă, ce plăcere să vă văd.

-Bună dimineața, domnule. Plăcerea este mutuală, îi ținu isonul Sidonia.

-Cum adică? Vorbesc mai tare că credeam că nu mă auziți. Ce mai faceți, ați ieșit la cumpărături?

-Nu, dacă tot e vremea așa frumoasă, am plecat la o plimbare, că anchilozez de tot de atâta stat în casă. Dumneavoastră unde ați pornit așa înfofolit, n-ați văzut ce soare de primăvară avem?

-E cu dinți doamnă, e cu dinți. Trebuie să fim precauți că, odată ce intră în nori, se lasă frigul și ne prinde guturaiul. Atât ne mai trebuie acum, să răcim, că vine aștia imediat, ne ia cu izoleta și ne duce direct la groapă.

-Haideți, domnule Ghiocel, că nu e dracul chiar așa de negru.

-Ba e, doamnă, ba e. N-ați văzut în Italia? Toți care intră în spitale, cu orice ar avea, moare de covid! Gata, nu mai are nimeni nimic, s-a terminat bolile pe pământ. S-a vindecat canceru’, diabetu’, ischemia, tot și a rămas doar virusu’ ăsta. Prea ne crede ăștia proști.

-Despre care „aștia” vorbiți?

-Eee, știți la fel de bine ca mine, că la etatea dumneavoastră aveți destulă experiență de viață. Nea Ghighi clipi complice cu ochiul stâng în timp ce îi oferi brațul drept.”

  Autorul ne aduce în atenție câteva personaje tipice, nelipsite din peisajul cartierelor de duzină – Ghiocel Apostolache, zis Nea Ghighi, fost turnător la securitate, semi-analfabet și cu un ochi veșnic critic, care trăiește cu impresia că rolul său de administrator de bloc îi conferă drepturi și responsabilități nebănuite în ceea ce privește gestionarea situațiilor și vecinilor care încearcă să fenteze regulile, tanti Sidonia – bătrâna fâșneață cu o situație materială bună și cu înclinații intelectuale care respinge ironic avansurile administatorului dornic o sursă de venit suplimentară, Nicu Pândaru – un afacerist speculant și descurcăreț care profită pe deplin de situația pandemică pentru a-și crea o rețea de distribuție cu cafea de casă, Bianca – bugetara plictisită de jobul inutil pe care îl desfășoară și de singurătatea în care se scaldă, Andrei Sănătescu tânărul corporatist blocat acum în regim de lucru on-line care se amorezează de o maseoză, la serviciile căreia apelează de plictiseală, Ionuț Dumitrache zis Neluțu Nebunu, un student confuz, readus la realitate după ce a scăpat de un dosar penal pentru lovire și prietenii săi din cartier – Manase, Pătatu și Bucă –  trei specimene cu care acesta pune la cale un jaf de măști de la o farmacie din cartier, în speranța că se vor îmbogăți din vânzarea la negru.

„Bă, Bucă, justifici și tu pentru prima dată aerul pe care îl respiri, bravo! Dacă informția e corectă și în depozitul ăla char se află măști, atunci am pus-o ca-n filme. Vezi, abia acum meriți să stric un whiskey pe curu’ tău. Neluțu îl prinse de față și îl pupă cu zgomot în vârful capului. Manase, dacă tot știi traseul, vezi că în frigider, în sertarul de legume, am un Johnny plimbărețu’, adu-l încoa să îl întrebăm de sănătate.

-De ce să nu fie corectă? Bianca lucrează la Ministerul Sănătății de când mă știu eu, e unsă cu toate alifiile zdreanța. Hai să o ardem mai optimist, așa, că, dacă plecăm cu tot răul înainte, iar rămânem de papagali.

-Bine, Bucă, așa să fie, cum zici matale.”

  Discursurile ironico-sarcastice evocă amintiri de mult uitate, mai ales pentru generația care și-a trăit copilăria la începutul anilor ’80. Tipologia personajelor aduce în prim plan imaginea vecinilor cu care am copilărit – fie retrași și aroganți, ghidați de sentimentul că sunt superiori celorlalți, fie lăudăroși și expansivi dar pe care în realitate nu te poți baza, fie cei despre care se bănuia că au relații sus-puse și la care se apela umil în situații de urgență, iar ca mixul de caractere să fie complet, printre aceștia se strecurau timid, un număr infim de intelectuali sau persoane cu potențial care veșnic erau tratați de către ceilalți cu răceală.

  Cartea are un potențial ridicat de crea un context ilar și de a satiriza categorii întregi de populație prin intermediul personajelor reprezentativ alese.

  O carte pe care o recomand pentru umorul negru și satira cu care este îmbibată și totodată, pentru a ne reaminti de situația social-economică creată în prag de Covid, cu atât mai mult cu cât pandemia nu este un subiect complet scos din grafic.

Carte disponibilă pe site-ul Hyperliteratura

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Măștile din spatele măștii de Teodor Hossu-Longin – Hyperliteratura