Mici Dezastre, de Sarah Vaughan – Editura Litera – recenzie

Sarah Vaughan – Mici Dezastre

Editura: Litera

An apariție: București 2021

Titlul original: Little Disasters

Nr. Pagini: 412

  „Mici Dezastre”, o carte capabilă să te absoarbă între paginile sale, aducându-ți în prim plan o poveste menită să pună la îndoială atât instinctele materne cât și ideile preconcepute pe care le emitem cu ușurință la adresa altora.

  Acțiunea acestei cărți începe cu introducerea în scenă a lui Liz Trenchard, medic pediatru la Spitalul de urgență din St. Joseph, situat în vestul Londrei, mamă, prietenă de nădejde și sotie iubitoare.

  Într-una din serile friguroase de ianuarie ale anului 2018, fiind de gardă, Liz este chemată să evalueze o pacientă în vârstă de 10 luni, care a suferit, cu câteva ore în urmă, un traumatism cerebral grav. În urma consultației, Liz descoperă că pacienta în cauză este Betsey Curtis, fetița prietenei sale cele mai bune, Jess.

 Relația de amiciție dintre cele două este greu pusă la încercare din momentul în care Liz constată că Jess nu pare dispusă să ofere informații satisfăcătoare în ceea ce privește modalitatea în care fetița sa a căzut și s-a lovit. Fiind vorba de un copil cu vârsta sub 2 ani și fiind forțată de împrejurări să raporteze autorităților acest incident, Liz se regăsește într-o poziție ingrată, nevoită să-și justifice față de cei din jur decizia asumată.

  Jess este recunoscută în cercul de prieteni ca fiind o mamă exemplară și o soție care reușește întotdeauna să mențină sub control întreaga gospodărie, descurcându-se mai mult singură cu cei trei copii ai săi, doi baieți  – Kit și Frankie, precum și micuța Betsey. Deși veșnic ocupată și împărțită între casă și cei trei copii, dintre care unul – Frankie, diagnosticat cu ADHD și micuța Betsey, un bebeluș extrem de dificil, Jess reușește întotdeauna să dea senzația că menține lucrurile sub control și își găsește întotdeauna timp pentru prietenele sale.

  Cu toate acestea, detașarea și blocajul emoțional pe care îl afișează în ceea ce privește incidentul produs, aduce în prim plan, din perspectiva celor din jur, evenimente și frânturi de amintiri având-o ca personaj principal pe Jess, care se pierd în diverse scenarii și speculații, sperând să afle ce s-a întâmplat de fapt.

  În spatele aparențelor, Jess reprezintă tipologia femeii depașite de situație, care nu știe să ceară ajutor, a mamei extenuate și plină de gânduri negre, care se simte veșnic singură și vinovată pentru faptul că nu poate fi mama „perfectă” care își imaginează că ar trebui să fie. Soțul lui Jess, Ed, are un serviciu presant cu un program extrem de încărcat și în ciuda relației bune pe care o are cu acesta, Jess nu este capabilă să-i comunice temerile și frustrările care o macină, de teama de a nu fi considerată o mamă și o soție inadecvată. Dedublarea lui Jess o face pe aceasta să se afunde tot mai mult într-o depresie care pune stăpânire pe ea și îi accentuează pe de-o parte obsesiile legate de siguranța copiilor, în paralel cu dorința morbidă de a scăpa de Betsey, factorul perturbant al familiei, pe care îl iubește dar cu care simte că are o relație defectuoasă și atipică.

  În urma raportării și investigării cazului de către autoritățile competente, Jess este acuzată că și-a vătămat singură copilul și îi este interzis să o viziteze pe micuța Betsey în spital fără supravegherea unui asistent social, la fel cum nu i se mai permite să se ocupe de îngrijirea celor doi băieți rămași acasă, fără supravegherea atentă a surorii sale mai mari, care este desemnată ca și adult responsabil și este nevoită de împrejurări să locuiască cu aceștia până la finalizarea investigaților.

  Lumea se strânge tot mai mult în jurul lui Jess. Închisă în sine și invadată de teama că își va pierde definitiv copiii, Jess manifestă reacții din ce în ce mai nebunești, printre care și încercarea de a-și răpi fiica din spital.

„Se gândește la asta acum, când stă cu spatele rezemat de perete, cu genunchii strânși la piept, cu mâinile încleștate, cu trupul ghemuit strâns, ca și cum ar încerca să ocupe cât mai puțin spațiu. Neputința care a mistuit-o pe acea plajă o strânge ca o menghină. Nu poate să controleze această situație. Nici măcar nu i se permite să îngrijească de proprii copii. Și totuși, poate nu-i decât ceea ce merită. Toți se îndoiesc de ea: sora ei care trebuie să aibă niște bănuieli, va crede că autoritățile n-au investigat fără vreun motiv. Ed nu mai poate să se uite la ea. Liz, care a bănuit-o de la bun început și a ajutat la intervenția acestei asistente sociale și a poliției. Și poate că au dreptate să facă asta. Pentru că ea a făcut ceva îngrozitor, nu-i așa?”

  Mânată de un sentiment acut de vinovație, care refuză să îi dea pace, Liz încearcă să investigheze pe cont propriu povestea din spatele tăcerii prietenei sale, dar adevărul poate fi mai complicat decât pare la prima vedere. Pe măsură ce încearcă să pună lucrurile cap la cap și să înțeleagă reacțiile lui Jess, Liz se confruntă pe fundal cu o dramă personală asemănătoare, la care de această dată protagonista este chiar mama ei, Janet. Aflată pe patul de moarte, Janet încearcă să își motiveze nepăsarea și comportamentul abuziv cu care și-a crescut proprii copii, dezgropând trecutul și întărindu-i lui Liz credința că maternitatea este departe de a fi un lucru normal și asumat.

„Oare Jess s-a simțit așa? Chiar și acum, confruntându-mă cu o mamă așa de beată încât a fost chemată poliția, mă tot întorc la aceasta întrebare. S-a simțit vreodată așa de furioasă pe bebeluș încât și-a pierdut controlul obișnuit? Jess care se lasă pe vine când un copil cade ca să se uite în ochii lui și să îi spună că totul e în ordine. Jess care obișnuia să organizeze ședințe de pictură, în ciuda capacității mici de concentrare a lui Frankie și a dragostei pentru ordine. Jess care a hotărât să aibă în mod surprinzator al treilea copil, în vreme ce noi, celelalte, simțeam doar ușurare că am lasat în urmă perioada bebelușilor. Cumva, pur și simplu, nu pot să concep asta.”

  O carte intensă, dureroasă, capabilă să scoată la suprafață trăiri ascunse, să readucă în prim plan senzația de frustrare și neputință pe care o simți uneori ca și părinte, temerea că nu ești suficient de bun pentru propriul copil și că nu vei putea păstra prea mult timp aparența că ai lucrurile sub control.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți

Mici Dezastre de Sarah Vaughan – Editura Litera – recenzie