Mici focuri pretutindeni, de Celeste Ng-Colecţia Buzz Books-recenzie

“Mici focuri pretutindeni explorează povara secretelor, natura artei și a identității, atracția irezistibilă a maternității și falsa credință că respectarea regulilor poate preveni dezastrul.”

   Nu m-am gândit când am citit cartea că va fi foarte greu să vorbesc despre ea, și totuși…Dacă ar fi să spun tot ar însemna să povestesc toată cartea, dar să vedem…

   Povestea se petrece în Shaker Heights, o suburbie liniștită din Cleveland. Un orășel unde totul de la construcții, culoarea caselor, străzile, peluzele, până la programul magazinelor este organizat:

“În Shaker Heights există câte un plan pentru orice.

De fapt mottoul orașului era-efectiv, așa cum ar fi spus Lexie-<Majoritatea comunităților se formează pur și simplu; cele mai bune sunt planificate.>ideea de bază fiind aceea că totul putea și trebuia să fie planificat, reușind în felul acesta să fie evitat ceea ce era neatrăgător, neplăcut sau dezastruos.”

   Atrasă de orășel Mia se oprește din periplul ei și închiriază un apartament. Este hotărâtă să-i ofere fiicei ei Pearl o viață mai stabilă, acum că își putea permite, copila era inteligentă, mult peste vârsta ei și Miei îi plăcuseră ofertele școlii din localitate. Mia este artistă, o fotografă de excepție, a cărei viață avusese suișuri și coborâșuri, dar își creștea copila cu multă dragoste și atenție. Nu stăteau mult într-un loc doar până își termina proiectul, timp în care lucra în diferite slujbe cu jumătate de normă. Apoi își trimitea compozițiile fotografice  la vânzare într-o galerie din New –York și plecau mai departe:

“Astfel trăiau ele de ani buni, Mia luându-și câte o slujbă cu jumătate de normă și câștigând doar atât cât să se poată întreține de azi pe mâine. De când se știa ea, Pearl înțelesese bine această ierarhie: adevărata activitate a mamei sale era arta, iar ceea ce asigura plata facturilor exista doar pentru a face arta posibilă.”

“În esența ei, arta fotografică presupune documentare, și în scurt timp înțelesese că pentru Mia fotografia era doar o simplă unealtă pe care o folosea așa cum folosește un pictor penelul sau lama.”

   Îi place orașul deși sunt foarte multe reguli, cumva pare odihnitor după drumurile parcurse de ea și Pearl. Mia își ia o slujbă la un local chinezesc, ambalează mâncare, Pearl începe școala, ajutată  să se adapteze de Moody, unul dintre copiii gazdei sale.

   Familia Richardson nu avea neapărată nevoie de banii de chirie, țineau casa mai mult din motive sentimentale, iar banii îi foloseau în vacanțe. El era avocat pledant, ea lucra la ziarul local. Viața lor era bine trasată, cunoșteau oameni importanți, aveau o casă superbă, patru copii, și totuși pare cumva că au uitat să trăiască. Copiii: Lexie și Trip erau frumoși și încrezători în ei înșiși, Moody puțin mai nesigur, dar un băiat inteligent și bun, doar Izzi era diferită. Izzi era o ființă introvertită, impulsivă, cu convingeri bine stabilite, căreia viața lor i se părea falsă. Cei din familie o tratau ca pe-o ciudățenie.

   Intrigat de cele spuse de mama lui despre chriaşe, Moody este primul care merge să le viziteze, și este fascinat de viața celor două, total diferită de a familiei lui sau a oricăreia dintre cunoştinţele lor. Începe să petreacă din ce în ce mai mult timp cu Pearl, mai ales că și la școală aveau multe ore comune. Îi arată orașul, îi vorbește despre istoria lui, îi prezintă școala și colegii, și în final o duce la ei acasă și-i prezintă familia. La început o acceptă cu toții ca pe-o curiozitate, apoi devine parte integrantă din viața lor, petrecând din ce în ce mai mult timp în casa lor mare și frumoasă, fascinată de stilul lor lejer de comportare și de siguranța lor.

Pearl era prietenă cu Moody, dar în secret îl place pe Trip, fratele mai mare, fermecător și atras de fete.

   Doamna Richardson îi face o vizită Miei, este fascinată de tablourile ei, și de ea însăși. O vede ca pe un puzzle care trebuie dezlegat, atât de mare era diferența dintre ea care toată viață respectase regulile și Mia:

“La urma urmei, artiștii nu sunt ca toți ceilalți oameni, își spusese și se răsucise apoi spre Mia plină de curiozitate: niciodată nu mai întâlnise pe cineva ca ea.”

“O parte din ea ar fi vrut s-o studieze pe Mia ca un antropolog, ca să înțeleagă de ce-și cum-făcea ceea ce făcea. O altă parte însă –de care era doar vag conștientă  în momentul acela-se simțea nesigură, voia să țină ațintit asupra Miei un ochi vigilent, așa cum ai face cu o fiară periculoasă.”

  Așa că o presează oarecum pe Mia să se angajeze la ei pentru câteva ore pe zi la menaj și masa de seară, în schimbul chiriei. Mia acceptă pentru că vrea să păstreze o stare de normalitate pentru Pearl, dar și s-o aibă mai mult sub ochi. Îi plăcea că-și făcuse prieteni, dar o îngrijorau poveștile exaltate despre locuitorii casei și multele ore petrecute de ea acolo.

  Doar că doamna Richardson nu s-a așteptat ca Mia să și-i apropie atât de repede, și fără să vrea, pe copiii ei. Spre deosebire de mama lor Mia avea totdeauna o părere, un sfat sincer, întindea o mâna de ajutor fără să judece sau să condamne.

Un scandal de proporții îi va situa pe toți în tabere diferite.

   O chinezoaică Bebe Chow, într-un puternic moment de depresie își lasă fetița la postul de pompieri din oraș, o caută după ce-și revine, dar ea nu-și amintește nimic din acea zi și nimeni din oraș nu-i spune nimic. Asta pentru că fetița, dusă la spital, a fost luată îndată de-o familie bogată, care își dorea de mulți ani copii și care demarează imediat actele de adopție.

   Dar Mia află, pentru că cei doi erau prieteni cu familia Richardson și întâmplător Bebe lucra cu ea la restaurant. Mia știind ce înseamnă disperarea și neputința îi spune. Sigur că Bebe va deschide proces, ceea ce împarte locuitorii orașului în două tabere. Spre deosebire de doamna Richardson, Mia ține cu Bebe, până și copiii casei au păreri diferite.

  Atitudinea Miei sau poate faptul că își vede copiii atrași de ea, sau pur și simplu invidia, o determină pe doamna Richardson să facă cercetări în trecutul  ei:

“-Te irită chestia asta, nu? întrebase Mia pe neașteptate. Cred că ți-e imposibil să-ți închipui de ce ar alege cineva o viață altfel decât a ta. De ce ar vrea cineva altceva decât o casă mare cu o peluză întinsă, o mașină scumpă și o slujbă într-un birou. De ce ar alege cineva orice lucru diferit de cel pe care l-ai alege tu.”

“Și asta te îngrozește. Faptul că ai ratat ceva. Că ai renunțat la un lucru pe care nici nu știai că-l vrei, continuase ea, și un zâmbet compătimitor i se ivise în colțul buzelor. Despre ce e vorba? Un băiat? O vocație? Sau o viață în sine?”

  Pe lângă stările conflictuale ale părinților, cele ale copiilor sunt din ce în ce mai pregnante, iar faptul că Mia și Pearl trebuie să plece (li se ceruse) nu fac lucrurile mai ușoare.

  Ce se întâmplă? Ce descoperă doamna Richardson? Ce se întâmplă între tineri? Care este povestea Miei și a lui Pearl? Cum vor reacționa copiii la plecarea chiriaselor?

Sunt povești pe care le veți află citind cartea.

  Veți vedea că deși orașul pare unul utopic, cu reguli clare și cetățeni model, multe mizerii “se ascund sub preș”. Oamenii sunt mai preocupați ”să dea bine” decât să-și cunoască copiii. Au impresia că “liniile directoare” trasate sunt suficiente, că dacă totul “pare perfect” așa și este, că dacă copiii respectă limitele este ok. Iar copiii, aparent, urmează marcajele, dar numai aparent pentru că în realitate au viața și sentimentele lor, ascunse de adulți.

Este o carte atât pentru tineri cât mai ales pentru părinți.

Iată câteva păreri despre roman:

“„Mi-a plăcut la nebunie Mici focuri pretutindeni. E poate romanul meu preferat dintre cele pe care le-am citit anul acesta.“ (John Green)
„Am citit Mici focuri pretutindeni dintr-o suflare.“ (Jodi Picoult)
„Spiritual, serios și sensibil. Un român minunat.“ (Paula Hawkins)

Cartea Mici focuri pretutindeni, de Celeste Ng poate fi comandata de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti