Miezul (a cincea parte din seria Demon) – Peter V. Brett – recenzie
Miezul (a cincea parte din seria Demon) – Peter V. Brett – recenzie
Titlu: Miezul
Seria Demon
Autor: Peter V. Brett
Editura Nemira
Colecția Armada
Anul publicării în limba română: 2024
Titlul original: The Core (2017)
Traducere: Ana-Veronica Mircea
Număr de pagini: 880
Peter V. Brett încheie seria sa extraordinară DEMON, cu romanul Miezul, oferindu-ne un final spectaculos, așteptat cu nerăbdare de cititorii săi. De la debutul ciclului literar cu Omul Pictat, Brett a reușit să creeze un univers fascinant, doldora de magie, tensiune la cote maxime și personaje memorabile. Miezul adună toate firele epice și protagoniștii pe care i-am urmărit de-a lungul seriei și le oferă o ieșire din scenă pe măsura aventurilor și sacrificiilor lor, ce aduce satisfacție și închide un arc narativ care a crescut în amploare pe parcursul celor cinci volume.
Seria DEMON rămâne în minte prin lumea sa cvasi-horror, unde omenirea se luptă pentru supraviețuire cu monștrii ce vânează imediat după căderea nopții. Creaturile demoniace terifiante pot fi înfruntate doar de oamenii care folosesc simboluri magice, glife, pentru a se apăra, iar din această confruntare continuă s-a născut o saga epică.
Volumul Miezul păstrează toate elementele ei creatoare de tensiune și le amplifică intensitatea, închegând un final plin de acțiune, dar și de momente emoționante, care încununează eforturile eroilor din volumele anterioare.
În această ultimă carte, Brett reunește toată galeria sa de protagoniști de etapă – fiecare având un rol semnificativ în desfășurarea evenimentelor. Revin în forță Arlen Bales, cunoscut ca Omul Pictat, ucigașul de demoni tatuat cu glife magice care îi oferă abilitatea de a lupta direct cu întrupările din Miez, și invadatorul Jardir, ce se consideră Izbăvitorul, liderul menit să unească omenirea împotriva demonilor. Rivalitatea și, în același timp, alianța lor nesigură reprezintă una dintre cele mai interesante evoluții ale seriei, fiind marcată de prietenie, trădare și camaraderie războinică.
În Miezul, cei doi conducători sunt nevoiți să colaboreze pentru a salva omenirea, dar contradicțiile dintre ei adaugă probleme suplimentare fiecărui plan combativ.
Arlen, Renna și Jardir își continuă misiunea temerară de a coborî în adâncurile pământului, în Miezul de unde își au originea demonii, cu intenția de a distruge Mama Demonilor la ea acasă, înainte ca aceasta să dea naștere unei noi generații de creaturi de coșmar. Cei trei sunt ghidați de Alagai Ka, prințul miezing captiv, puternic și viclean, care a devenit prizonierul lor, dar care ar putea la fel de bine să le întindă capcane pe drum.
Contraofensiva oamenilor a declanșat însă o Roire, care provoacă cei cinci puternici demoni ai minții rămași să încerce să-și formeze propriile roiuri la suprafața pământului.
Din start, cititorii se așteaptă la o aventură totală, plină de pericole și confruntări directe cu forțele demonice. Este, în fond, miza întregii serii: bătălia finală dintre lumină și întuneric, o luptă pe viață și pe moarte pentru supraviețuirea umanității.
Cu toate acestea, Miezul își începe povestea cu o abordare mai lentă decât ar fi de așteptat de la un final de saga. Pe parcursul a zeci, chiar sute de pagini, Brett reia intrigile din viețile personajelor secundare, (re)pregătind terenul pentru deznodământ. Deși astfel de pasaje ar putea adăuga profunzime în alte circumstanțe, în contextul finalului unei serii epice, ele par mai degrabă o întârziere inutilă. Spre exemplu, povestea lui Leesha, care dă naștere unui copil hermafrodit al lui Jardir, introduce o serie de conflicte morale și religioase care, deși interesante din punct de vedere narativ, nu par să servească scopului principal al volumului. În plus, dinamica telenovelistică dintre Leesha, mama sa și alte personaje, deși bine intenționată, pare să se lungească nejustificat, oferind mai multă dramă personală decât acțiune sau progres în povestea de bază.
Pe de altă parte, unul dintre punctele forte ale seriei este tocmai această abilitate a lui Brett de a oferi fiecărui personaj o voce distinctă, o personalitate bine conturată și un rol important în economia poveștii. Chiar și personajele secundare sunt surprinse în momente semnificative pentru perspectiva generală, iar acest lucru face ca istorisirea să pară vie și versatilă. Prin această tehnică narativă, autorul reușește să creeze conexiune emoțională între cititor și fiecare personaj în parte, indiferent de cât de mult timp petrece în lumina reflectoarelor.
Desigur, până la urmă apar bătăliile și confruntările teribile. Brett e foarte bun în panoramarea unor scene impresionante de luptă și distrugere, iar momentul culminant al înfruntării cu demonii este grandios. Însă chiar și aceste bătălii par uneori lipsite de dramatismul inițial al seriei, din cauza evoluției tehnologice și magice pe care personajele au dobândit-o. Dacă în primele volume lupta împotriva demonilor era una de supraviețuire disperată, acum ea devine aproape o formalitate, cu eroi capabili de fapte supraomenești care, deși impresionante, reduc tensiunea conflictului.
În ciuda acestor cârcoteli de fan alintat, Miezul reușește să ofere o concluzie satisfăcătoare firului epic central. Personajele principale, în special Arlen, evoluează coerent și logic, iar destinul lor se conturează într-o notă cât se poate de potrivită pentru povestea lor. În ultimele sale lupte, Arlen devine în sfârșit izbăvitorul pe care cititorii îl așteptau, iar Brett rezolvă mulțumitor toate misterele legate de magia lumii sale și de originile demonilor.
Un alt punct pozitiv al romanului concluziv este felul în care Brett integrează teme filosofice și morale legate de sacrificiu, putere și responsabilitate. Fiecare dintre eroii principali este forțat să se confrunte cu propriile limite și cu prețul pe care trebuie să îl plătească pentru a salva lumea. Astfel, alegerile lor capătă o greutate emoțională de necontestat, chiar dacă uneori aceasta este diluată de fire narative secundare.
Așadar, dincolo de micile frânări surprinzătoare, chiar dinainte de încheiere, Brett livrează o concluzie demnă de această epopee excepțională, oferindu-le fanilor un sfârșit de serie pe măsura așteptărilor. Poate că a fost nevoie de ele tocmai pentru ca șuvoiul de acțiune să se reverse cu adevărat apoteotic.
Seria Demon este o saga fantasy impresionantă, remarcabilă prin profunzimea personajelor și construcția minuțioasă a lumii în care magia și mitologia se împletesc pentru a explora teme precum sacrificiul, supraviețuirea și responsabilitatea. Printr-o poveste electrizantă, cu bătălii memorabile și conflicte morale intense, Brett reușește să ofere o călătorie epică de la începutul până la sfârșitul ciclului său literar, menținând cititorii implicați în fiecare pagină. Miezul aduce un final satisfăcător acestei călătorii – ce a devenit un proaspăt reper superlativ în literatura fantastică actuală.
Născut în 1973, la New Rochelle, New York, Peter V. Brett a crescut cu o mare pasiune pentru benzi desenate și jocuri de rol, influențe pe care le regăsim în detaliile minuțioase și în universurile vaste pe care le creează în scrierile sale.
După ce a absolvit Universitatea Buffalo cu specializarea în literatură engleză și artă, a lucrat o vreme în publicitate, dar dragostea sa pentru fantasy l-a determinat să își urmeze visul de a scrie. A petrecut ani de zile dezvoltând povestea lui Arlen Bales și a demonilor care bântuie noaptea în The Painted Man, primul roman din seria Demon, publicat în 2008, mai întâi în Marea Britanie.
Brett este un împătimit al jocurilor video și al benzilor desenate, și adesea interacționează cu fanii pe rețelele sociale, unde împărtășește detalii despre procesul de scriere și despre inspirația sa. Azi locuiește în Brooklyn cu familia sa, continuând să creeze povești noi pentru o audiență globală.
Seria Demon este alcătuită din volumele:
The Painted Man (2008) / Omul Pictat
The Desert Spear ( 2010) / Sulița Deșertului
The Daylight War (2013) / Războiul la lumina zilei
The Skull Throne (2015) / Tronul de Cranii
The Core (2017) / Miezul
O serie care m-a fascinat de la primele pagini. Bine scrisă și bine tradusă, cu personaje excelent conturate și credibile, în ciuda faptului că aparțin unei lumi fanstastice. Recomand!