Miezul noptii este un loc singuratic de Barbara Erskine-Editura Valdo

Miezul nopţii este un loc singuratic de Barbara Erskine-recenzie

Editura VALDO
Nr. pagini: 459
Traducere: Petrea Alexandra
Titlul original: Midnight is a Lonely Place
An apariție în România: 1995

Barbara Erskine este autoarea romanelor de succes Lady of Hay (1986), House of Echoes (1996), Kingdom of Shadows (1988), Midnight is a Lonely Place (1994), Child of the Phoenix (1992), The Darkest Hour (2014), romane ce tratează cele două teme preferate ale sale – istoria și supranaturalul. Este licențiată în istorie medievală la Universitatea din Edinburgh și locuiește cu soțul și cei doi fii pe coasta sălbatică din Essex, unde se petrece acțiunea din ”Miezul nopții este un loc singuratic”.

”Miezul nopții este un loc singuratic” este un roman gotic modern, un thriller cu accente de horror, plin de suspans, care te ține în priză de la începutul până la sfârșitul cărții. Autoarea reușește să intrige cititorul încă de la prima pagină. În prolog aflăm despre un triunghi amoros de acum peste două mii de ani. Ulterior vom descoperi ce relevanță are acesta în prezent.

”Femeia zâmbi. Privea cerul prin frunzișul stejarului fremătător și era mulțumită. Lumea parcă se redusese la micul luminiș din ținutul pustiu. Uitase de copil și de soț. Pentru acest bărbat din brațele ei era pregătită să riște sa-i piardă pe amândoi; da, era gata să-și piardă casa, poziția socială și chiar viața.
Bărbatul se mișcă, se ridică într-un cot și se uită la ea. Avea o față lipsită de expresie, iar ochii lui argintii priveau fără să vadă.
– Claudia…, șopti el din nou.
Își așeză fața între sânii ei. Parcă murise puțin; da, era moartea pe care o căuta orice bărbat, moartea care urma actului sexual. Zâmbi și își trecu mâna prin păr. O țintuia acolo, sărutând-o pe obraji și pe pleoape. Oare ce ar spune soțul acestei femei, un fiu al Romei, un ofițer al legiunii, dacă ar afla? Ce-ar face dacă ar ști că soția lui are un amant și că amantul este un prinț druid?”

Acțiunea cărții se petrece în zilele noastre în Marea Britanie. Kate Kennedy era o scriitoare specializată în biografiile personalităților. Cartea ei despre Jane Austen avusese un succes fulminant, cele mai importante cotidiene grăbindu-se să îi ia interviuri și fusese invitată să facă turul bibliotecilor și librăriilor. Cu acest prilej îl cunoscuse pe Jon Bevan, considerat a fi unul dintre cei mai străluciți poeți și scriitori din generația tânără. Între cei doi fusese dragoste la prima vedere și se mutaseră împreună în apartamentul lui Jon. Până la lansarea noii lui cărți, Kate îl susținuse financiar pe Jon din încasările cărții ei, timp în care adunase material pentru noua ei carte, biografia lui Byron. Când, în sfârșit, Jon reușise să își lanseze noul lui roman, Kate își terminase munca de cercetare și era gata să se apuce de scris. Din acest motiv a izbucnit și prima lor ceartă serioasă. Jon se aștepta ca ea să îl însoțească în turneul de lansare a cărții în America, dar Kate îl refuză, justificând că trebuie să înceapă lucrul la noua ei carte pentru a o termina la timp. Din păcate, Jon fusese atât de sigur că ea îl va însoți încât subînchiriase apartamentul pe perioada cât urma să se desfășoare turneul. Kate se trezește fără un apartament în care să stea și o rezervă foarte mică financiară, iar Jon îi spune că nu poate să îi restituie împrumutul decât după campania de lansare.

Soluția vine de la prietenul ei, Bill. Acesta avea o cabană într-o zonă izolată și liniștită, în Essex. Îi spune că vecinii lui, familia Lindsey, au o cabană apropiată de a sa, pe care doresc să o închirieze pentru șase luni la un preț rezonabil. Kate este mai mult decât încântată să accepte aranjamentul. Însoțită de Bill, ajunge la Essex unde este cucerită imediat de cabana unde urma să lucreze și face cunoștință cu proprietarii, Diana și Roger, și cei trei copii ai lor: Greg, de douăzeci și opt de ani, de aceeași vârstă cu Kate, Alison, de cincisprezece ani și Patrick de șaptesprezece ani.

Greg era pictor și nu era încântat de sosirea lui Kate, întrucât cabana îi servea ca atelier de lucru. Era hotărât să o determine pe aceasta să plece, de aceea îi servește o poveste că în zonă bântuie fantome. Kate își dă seama de tertipurile lui și îi răspunde nonșalantă că fantomele sunt benefice actului de creație.

Patrick era pasionat de computere, iar Alison era pasionată de arheologie. Găsise în zonă, pe pământurile lor, un mormânt îngropat sub o dună de nisip. Plină de entuziasm, făcuse mai multe săpături și descoperise câteva obiecte antice. Reușește să își înduplece părinții să nu anunțe muzeul până nu va termina ea munca de cercetare pentru un articol la școală.

În ciuda micilor dispute cu Greg, Kate se simte foarte bine alături de noii ei vecini, iar în cabana foarte confortabilă și liniștită își găsește inspirația necesară scrisului.

Curând însă, fenomene tot mai ciudate încep să apară. Din când în când, Kate simte în cabană o pală de răceală neobișnuită, percepe mirosuri neobișnuite, de pământ proaspăt sau de parfum de iasomie, se aud zgomote stranii, în mai multe locuri apar urme de nisip, viermi și muște, iar un lanț de argint pe care Kate îl găsise la mormânt și îl luase pentru a-l preda la muzeu îi dispare din cameră. Kate este convinsă că Greg este autorul acestor farse pentru a o înfricoșa și a o determina să plece. Se va convinge însă că acesta era complet nevinovat, iar lucrurile erau mult mai grave. În timp ce scria la carte, apar din senin câteva cuvinte inserate într-un paragraf: ”Fie ca zeii eternității să te blesteme, Marcus Severus Secundus, și să-ți aducă sufletul și trupul putrezit în fața judecății, pentru ce ai făcut astăzi…”

Kate realizează că toate aceste fenomene au o legătură cu mormântul descoperit de curând. Mânată de un impuls irezistibil, se duce acolo, unde o găsește pe Alison într-o stare de transă, rece ca gheața. O aduce la cabană și reușește să o scoată din starea în care se afla, moment în care Alison o imploră să nu o lase singură.

”- De ce crezi că nu ești în siguranță? o întrebă ea blând. Ce s-a întâmplat? Nu vrei să îmi spui?
La început, crezu că Alison n-o auzise, dar fata deschise ochii încet.
– Sunt liberi, șopti ea.
Își încleștase degetele reci ca gheața cu o forță surprinzătoare de mâna lui Kate.
– I-am eliberat.”

Pe cine oare eliberase? Ce se întâmplase în urmă cu două mii de ani? Cine erau fantomele și ce urmăreau fiecare?

Lucrurile o iau complet razna, apare și prima victimă, telefonul se întrerupe din senin, mașinile nu mai pornesc, iar Kate, familia Lindsey și vecinii lor aflați în imediata apropiere se trezesc complet izolați și siliți să lupte pentru propria lor viață cu spirite dezlănțuite, încercând să descifreze blesteme străvechi în timp ce ura, gelozia, pasiunea, răzbunarea și dragostea pătimașă răzbat prin negura timpurilor.

Cartea este bine scrisă, reușește să te țină în tensiune pe tot parcursul acțiunii, creând o atmosferă terifiantă și apăsătoare, care îți dă fiori reci pe șira spinării. Mi-au plăcut detaliile istorice introduse în carte – ocupația romană, tradițiile și obiceiurile triburilor celtice, credința în zei și sacrificiile umane, iar partea de supranatural și poltergeist este și ea prezentă din plin.

”Există personalități renumite, care susțin că poltergeist sunt de fapt spirite fără trup care se hrănesc din energia emoțională a oamenilor. Adolescenții manifestă un surplus în această privință. Cine crede într-una din aceste teorii, trebuie să creadă de asemenea că forțele puse în joc sunt puternice, suficient de puternice ca să dea foc, să miște obiecte fizice și să prezinte fenomene tangibile, cum ar fi pământul și viermii care tot apar pe aici…”

Am remarcat ideea că forțele malefice se servesc de sentimentele negative ale oamenilor, cum ar fi frustrarea, ura, gelozia, pentru a-și îndeplini scopurile, iar calea pentru a le putea învinge este de a te servi de sentimentele pozitive, cum ar fi dragostea.

”Trebuia să lupte împotriva străinului din capul său. Să lupte prin dragoste. Dragostea care depășește spațiul și timpul.”

”Iubirea va triumfa întotdeauna asupra urii. În cele din urmă.”