Mireasa din cimitir

by -
9

A fost odată...Poveşti adevărate

Mireasa din cimitir

   Odată, demult… acum mai bine de 100 de ani, într-un sat din Suceava, de pe malul Siretului, trăia o femeie trecută bine de 90 de ani. În ciuda vârstei, femeia era lucidă și dădea sfaturi tinerilor din sat, fiind foarte respectată de către ceilalți săteni. Ei… în Berești, pentru că așa se numește sătucul unde trăia femeia, tanti Maria era un adevărat simbol al înțelepciunii. Văduvă de câteva decenii, fusese sfătuită de către vecinii săi să își închidă ușa bine, pentru că peste drum de casa ei, în cimitir, de ceva timp, crucile erau vandalizate.

   Nu știa tanti Maria ce se întâmpla noaptea în cimitir, dar bănuia că erau niște tineri fără căpătâi care nu găsiră altă distracție decât aceea de a devasta crucile. Un lucru era sigur: tanti Maria nu se temea de nimic.

-Nici de Dumnezeu nu trebuie să te temi… decât dacă te știi cu musca pe căciulă. Dumnezeu e mare și iubitor, obișnuia ea să spună.

   Într-o noapte de toamnă rece și ploioasă, tanti Maria auzi zgomote și râsete în cimitir. Se uită pe geamul de la tindă și văzu câțiva tineri care distrugeau crucile, le așezau una peste alta și le dădeau foc. Aveau câteva sticle de băutură și erau suficient de băuți încât să nu le mai pese de nimic. Deodată, de după bradul imens din mijlocul cimitirului, se ivi brusc o mireasă. Tinerii înlemniră de frică și fugiră care încotro, rugându-se și promițând-i lui Dumnezeu că nu vor mai face așa ceva niciodată în viața lor.

Ajunsă acasă, tanti Maria își așeză rochia de mireasă înapoi în dulap, spunându-și:

-A avut mama dreptate. Rochia de mireasă trebuie păstrată. Niciodată nu știi când ai nevoie de ea.

   Ei… și din noaptea aceea, nimic nu a mai spulberat liniștea cimitirului, iar duminică, la slujba de la biserică, trei tineri au mărturisit că ei erau cei care devastaseră crucile. Printre lacrimi, ei au mai spus că cimitirul e bântuit de o mireasă care apare de după bradul din mijlocul cimitirului.

   Nu se știe de ce, nimeni nu a mai văzut-o niciodată pe mireasa din cimitir, iar tanti Maria a mai trăit câțiva ani buni, până s-a mutat în cer.

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

9 COMMENTS

  1. Felicitari Rodica,frumoasa si cu talc povestea ta.te mai asteptam. locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10

  2. :)))))))))))))) ce tare, foarte misto! tanti Maria asta parca as fi eu, si eu as fi in stare :)))))))))) poate mureau aia de inima :)))))))))))))))

  3. O poveste infricosatoare, dar si amuzanta! Mai rar asa ceva in zilele noastre, insa nu ar strica! locco_smiley_8

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.